Clienții de care se feresc prostituatele

Acesta e un fragment din cartea Modern Whore, o autobiografie publicată de editura Virgin Twins în asociere cu Impulse Publishing.

Avea un ritual. Ajungeam la casa lui din Lakeshore și îi dădeam numele portarului. O dată sau de două ori, la cerere, am răspuns din greșeală Andrea, după care aproape am urlat „Mary Ann”, zâmbind ca să-mi acopăr gafa, cu speranța că portarul îmi va răspunde cu un zâmbet înțelegător – da, Walter Wack era înnebunit după femei și eu eram una dintre multele lucrătoare sexuale care treceau pe aici și își lăsau numele, false sau reale. De cele mai multe ori, portarul care stătea plictisit la birou lui, îmi zâmbea înapoi. La urma urmei, trebuia să facem și noi niște bani, nu?

Luam liftul până la etajul cinci și ciocăneam la ușa lui Walter, deși era întredeschisă. Striga din duș, prin perdeaua pe care apa se prelingea încontinuu: „Intră! Ies într-un minut!” Pășeam pe covorul moale și mă întâmpina cea mai tristă cățelușă din lume. Se apropia leneșă de străina care intra pe teritoriul ei și o salutam: „Hei, frumoaso!” Nu se apropia niciodată suficient cât s-o mângâi; se întorcea și se îndepărta lent. În stânga era bucătăria lui de burlac, murdară și neglijată, plină de cutii de pizza și de mâncare chinezească. În dreapta era dormitorul lui Walter Wack, de unde se auzea mereu muzică electronică generică dintr-un CD player de pe podea– întotdeauna se nimerea să intru pe piesa 4. Pătura moale de lână era bine întinsă pe patul imens. Singură în camera slab luminată de o lampă și o lumânare de pe noptieră, mă dezbrăcam și rămâneam în lenjeria intimă, îmi aplicam lubrifiantul și așteptam, mereu un pic prea mult, într-o poziție seducătoare pe pat.

Walter Wack ieșea nonșalant din baie într-un halat alb, cu un pachet de țigări, o brichetă și un pahar de rom cu cola în mână. Fără să mă salute, își lăsa lucrurile pe noptieră și se întindea pe pat, aprinzându-și țigara. „Sărută-mă”, îmi zicea. Îl găseam destul de arătos. Era bine făcut, avea treizeci și ceva de ani și, contrar stereotipurilor despre bărbații asiatici, avea un penis enorm. Mă numea mereu, pe tonul lui detașat și stoic, fetița lui frumoasă și curvulița lui sexi. După tot ritualul ăsta care se repeta de fiecare dată, și sexul urma un scenariu bine stabilit. Ne sărutam, îi făceam sex oral, mi-o trăgea, termina. Era un tipar confortabil.

Una dintre pozițiile lui preferate era cu mine pe spate, cu pulpele strânse la piept, vulnerabilă și pregătită ca o cutiuță pentru futut. Întotdeauna mă dureau șoldurile după întâlnirile noastre, dar făceam acest compromis pentru cel mai fidel client al meu. Într-o seară, în drum spre o întâlnire, împărțeam taxiul cu o colegă pe nume Sarah, care a adus vorba despre Walter Wack.

„E atât de dur cu mine”, a râs ea.

„Da”, i-am zis, „mă pune mereu în poziția aia dubioasă cu genunchii la piept și mă dor șoldurile ca dracu’.”

„Mda”, a râs ea din nou. „Mie îmi face fisting. Și e foarte dur.”

„Ok, mie nu mi-a făcut niciodată asta –“

„Și mă numește găleată de spermă, curvă infectă. Dubios tip!”

„Mie îmi spune cele mai drăguțe lucruri”, i-am zis, neîncrezătoare.

„Poate te place. Cu mine e rău, dar e clar psihopat, are probleme cu capul. În fine. Și face de fiecare dată același lucru!”

„Da! De parcă urmează un scenariu!”, am zis. Nu-mi trecuse prin cap până atunci că juca un rol diferit pentru fiecare fată.

Am întrebat-o timid: „Simți că te abuzează?”

„Neh, așa e el. Dar cred că o să iau o pauză oricum.”

Am reflectat la cuvintele ei. Îmi cunoșteam limitele: eu n-aș fi tolerat un fisting brutal însoțit de insulte. Am început să fiu suspicioasă în privința lui. Nu mai aveam încredere în ritual. Știam că un client poate fi brutal doar cu consimțământul fetei. Dar, pe de altă parte, știam că Walter Wack nu întreba nimic, ar fi fost neconform cu scenariul. Îmi făceam griji în privința lui Sarah, o fată super frumoasă și de treabă. Mă bătea gândul că îi făcea rău printr-un fel de acord tacit, iar ea nu știa să iasă din asta.

La câteva luni de când îmi devenise client fidel, Walter a făcut ceva ce nu mai făcuse până atunci: a rezervat două întâlniri cu mine în aceeași noapte. M-am întâlnit cu el la începutul serii și apoi spre dimineață, după alte trei întâlniri. Cinci bărbați într-o singură noapte. Cam multe puli, dar și mulți bani: opt sute de dolari, plus bacșișuri. N-aș fi vrut să fac un obicei din asta, dar, la dracu’, banii ăia erau prea mișto ca să-i refuz. Am ajuns la Walter pe la 2 dimineața, obosită și fără chef de contorsionism umeri-craci. Aș fi preferat niște misionar sau doggystyle.

Ne-am tras-o conform scenariului. Ca de obicei, m-au durut șoldurile. Am făcut tot posibilul să rezist, dar mă chinuia gândul de a schimba scenariul, măcar de data asta.

„Walter”, i-am zis, ieșind într-un final din personaj. „Sunt la a cincea întâlnire pe seara asta. Mă cam doare.”

Am văzut cum i se aprind flăcări în ochi. Trădare, furie, dezgust. A continuat să mă penetreze și mi-a zis printre dinți:

„Asta mă face să vreau să te fut și mai tare.”

Și așa a făcut. Fioros și fără milă, mi-a tras-o mai brutal ca oricând. Nu știu dacă am rămas din frică sau vinovăție sau rușine sau simțul datoriei, dar am rămas, încercând subtil să-l împing sau să-l ajut să termine mai repede. Mi-am înfipt unghiile în spatele lui, am gemut lung. M-am uitat la ceas – lucru pe care nu îl fac niciodată, ca să nu jignesc clientul. Mai aveam zece minute. Puteam să mă ridic să plec, dar nu știam ce să-i spun sau cum să plec. Mi-a zis toate insultele pe care i le spunea lui Sarah și din toate răzbătea o ură sinceră. Nu-mi venea să cred. Walter se întorsese împotriva fetiței lui dulci. Deodată eram o curvă nenorocită care nu merita iubire de la nimeni.

După ce psihopatul a terminat, m-am ridicat înlăcrimată și am fugit la baie. Tremuram și plângeam. I-am dat mesaj fostului meu iubit, cu care eram încă oarecum împreună. „Ești treaz? Mi s-a întâmplat ceva rău.” Mi-a răspuns imediat: „Sunt prea obosit să vorbesc. Încerc să adorm.”

Am simțit un gol în stomac. Nu știam ce e mai rău: să fii violată de un psihopat sau trădată de un om pe care îl considerai prieten. Am făcut duș cât mai repede și am fugit din casa lui Walter în mașina șefei mele, care mă aștepta afară. M-a ascultat empatică și i-am simțit furia din voce când a zis: „Nu trebuie să-l mai vezi niciodată.” Fusese trecut oficial pe lista neagră. Cel puțin în cazul meu. Nu și pentru celelalte fete.

Tot ce știam despre cultura violului era că prostituatele sunt violate pentru că se pun în poziții vulnerabile pentru bani. Violatorii nu se pot abține când au acces la prăzi atât de ușoare. Așadar, pentru că mă pusesem într-o poziție vulnerabilă, era vina mea că fusesem violată de Walter Wack. Mi-o făcusem cu mâna mea și, mai rău, o făcusem pentru bani. Mary Ann n-a știut ce să facă, cum să reacționeze, cum să plece. Și o iert pentru asta. Nu a fost vina ta, micuță, că un psihopat a profitat de tine. Nimeni nu merită să fie violată. Nimeni. Nicio lucrătoare sexuală, nicio femeie oarecare. Absolut nimeni.

Luni mai târziu, am aflat că Walter Wack sunase la firmă și mă ceruse pe mine zilnic, de câteva ori pe zi. Când șefa s-a saturat și i-a zis: „Realizezi ce i-ai făcut? Ai rănit-o, Walter”, el a pretins că era doar un joc. Credea că și eu îmi joc rolul. Încă o actriță de tragedie care și-a jucat rolul până când n-a mai putut.

La un an după întâmplare, am primit un mesaj cu adresa pentru o întâlnire. Am ajuns în Lakeshore și totul părea familiar. M-a apucat panica. Am sunat-o pe noua fată care făcea rezervările și am întrebat-o: „E adresa lui Walter Wack?” A zis da. I-am zis că nu merg, fermă pe poziție. Fusese pe lista mea neagră până când căzuse un server și se resetaseră informațiile personale ale tuturor escortelor.

„E amuzant”, mi-a zis fata, „am lucrat pentru o grămadă de agenții din Toronto și tipul ăsta era pe lista neagră a tuturor escortelor.”

„Da”, i-am zis. „E un psihopat mega dubios.”

„Așa mi-au zis și celelalte fete!”, a râs ea.

Mie nu mi s-a părut deloc amuzant.

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.