Tot ce-ai vrut să știi despre cineva care vede doar în alb și negru

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

Julian Crisp vede viața în alb-negru, la propriu. IT-istul de 24 de ani din orășelul Victoria, Australia, are o vedere monocromă, un tip rar de daltonism, în care vezi doar în nonculori. Crisp spune că boala nu-l deranjează prea tare și deseori uită că vede diferit, mai puțin când trebuie să folosească fire de computer de culori diferite.

Oamenii tind să-i pună multe întrebări atunci când află despre condiția lui Crisp. El găzduiește și un forum Reddit despre monocromatism, de prin 2015. Crisp descrie boala ca și cum ai vedea ca un câine, doar că se pare că majoritatea oamenilor nu știu cum e vederea canină. „Mulți consideră că toți câinii văd monocromatic”, spune Crisp, „dar, de fapt, câinii nu pot vedea tonurile de verde, de aceea majoritatea jucăriilor pentru câini sunt roșii sau albastre.”

Crisp nu a văzut mereu în alb-negru. El spune că deficiența sa de vedere s-a dezvoltat de-a lungul a câteva luni în primul an de liceu. „Nu prea am băgat de seamă, până când am început să văd o anumită nuanță de galben, care semăna cu albastru, deși erau complet diferite. Totuși, luminozitatea e la fel”, spune el. Am vorbit cu Crisp despre pierderea percepției de culoare și cum i-a afectat viața, dar și dacă ar repara condiția dacă ar avea oportunitatea.

VICE: Cum explici percepția ta față de restul lumii?
Julian Crisp: Cea mai bună modalitate de a explica e să fac o poză pe telefon și să o pun pe Instagram cu un filtru care-i scoate culorile. Exact așa văd. Nu există culori. Trec de la alb la negru și pot distinge lucrurile pe baza umbrelor și luminozității, dar nu și după culoare. Îmi afectează un pic munca, deoarece sunt un tehnician în IT. Nu îmi mai cablez singur rețelele. Acum le cumpăr. De obicei, în cazul lucrurilor codate după culoare, am nevoie de ajutor. În mod obișnuit, nu prea observ deficiența.

Când a fost ultima oară când te-a incomodat?
Probabil că acum vreo două săptămâni. Construiam un multi-core, care e doar un cablu mare și gros cu două ieșiri pentru microfon și audio, codate după culoare, în funcție de canal. Când le-am scos din ambalaj, mi-am dat seama că arătau diferit și am presupus că sunt de culori diferite. Am trimis o poză partenerei mele și ea mi-a confirmat asta. Am folosit scotch ca să le etichetez cu litere. O dată la câteva săptămâni observ deficiența, dar în rest nu prea mă afectează.

Ai primit vreodată o explicație medicală sau științifică pentru condiția ta?

Am vorbit cu câțiva optometriști, deoarece sufăr și de astigmatism. Am mai multe probleme cu vederea. Nu prea înțeleg mare lucru, cred că e o problemă de celulele cu bastonașe. Ai doar conuri și bastonașe în ochi. Îmi doresc să mă documentez mai bine pe tema asta, doar ca să înțeleg mai multe despre condiția mea, să le pot explica mai bine și altora. Am vorbit cu câțiva doctori, iar ei spun că nu e ceva comun. Dar, evident, se mai întâmplă. Probabil că există doar câteva mii de oameni care suferă de asta, în funcție de țară.

Și nu poți conduce, corect? Mai ai și alte restricții din cauza deficienței de vedere?
Registrul auto australian spune că, deși nu este ilegal, ei nu sfătuiesc persoane cu astfel de afecțiune să conducă. Eu știu ordinea luminilor din trafic. Pot distinge atunci când sunt aprinse sau nu, știu formele și culoarea semnelor semaforului, deoarece am văzut culori în trecut. Dar nu conduc. Nu pot fi nici pilot. Industria de aviație este super strictă, ceea ce mi se pare corect.

Primești comentarii din partea oamenilor pe seama selecție tale de haine sau a decorului interior?
Multă lume mă întreabă de ce mă îmbrac în negru, iar eu le răspund pentru că-mi place. Nu se murdărește la fel de ușor și e ușor de spălat. Eu lucrez cu mâinile într-un atelier, iar când mă murdăresc, pot să mă șterg de haine fără să fie super evident. Eu nu mă îmbrac în negru doar pentru că nu văd culorile bine. Am și vreo două cămăși albastre, cred. Eu mai urmăresc vreo două echipe de hockey din Canada, sporturile australiene nu prea m-au prins. Am un tricou cu Vancouver Canucks, deci sunt câteva culori în garderoba mea, doar că, aparent, majoritatea sunt albastre.

Te bucuri de arta vizuală? Te-ar plictisi o vizită la un muzeu faimos?
M-am gândit mult timp la asta. În orașul meu există o cafenea foarte artistică și îmi place mult acolo. Mi se pare grozavă. Ei schimbă constant expozițiile. Apreciez arta la fel de mult ca oricine altcineva. Nu ține atât de mult de rezultatul vizual, cât de efortul fizic și psihic de a face artă. Am încercat și eu să desenez, dar nu mă pricep. Prietena mea desenează foarte bine. Ea are mai multe stiluri, cu linii conturate în diferite culori și ustensile, dar nu culoarea este importantă pentru mine, ci efortul depus.

Vrei să vezi culori? Dacă ar exista o operație, ai fi dispus să o faci?
Depinde de costuri. Dacă un chirurg cu o reputație impecabilă m-ar aborda, care să fi studiat în detaliu problema, cât să susțină acțiunea, și m-ar opera gratis, atunci cu siguranță aș accepta. Dar dacă o să mă coste câteva sute, atunci sincer nu cred că merită pentru mine, deoarece mă incomodează rar, doar atunci când cablez ceva sau folosesc Photoshop.

Care e prețul maxim? Cât valorează pentru tine să vezi în culori?
Probabil șapte mii de dolari americani. Cred că aș fi OK cu suma asta. Probabil că m-aș împrumuta, dacă ar fi posibil. Nu e ceva la care mă gândesc sau care să mă deranjeze.