Internetul strânge bani ca CIA să publice niște documente secrete despre controlul minții

John Greenewald și-a petrecut toată viața încercând să scoată la iveală secretele guvernului american. Acum, cere ajutorul ca să poată să pună mâna pe câteva dintre cele mai alunecoase documente pe care a încercat să le inhațe vreodată.

Miercurea trecută, Greenewald, care conduce biroul de cliring al documentelor ascunse publicității, the Black Vault, a început o campanie de crowdfunding pe GoFundMe ca să adune bani pentru taxa pe care i-o cere CIA-ul pentru ultima sa cerere de Freedom of Information Act (FOIA). Vâneză documentele care au legătură cu faimosul program MKUltra (cunoscut adesea ca proiectul CIA de „control al minții”), o încercare pe care a făcut-o după ce a realizat că agenția a omis mii de pagini dintr-o cerere FOIA pe care a depus-o Greenewald despre program în 2004.

Taxa, bazată pe costurile de reproducere la zece cenți per pagină, ajunge la 425,80 de dolari. Lui Greenwewalk i-a fost respinsă derogarea, dată de obicei membrilor din presă sau FOIA care trec un test de interes public. „Nu prea am ce să fac în afară de a scrie cecul”, mi-a spus la telefon.

De luni, a strâns deja jumătate din sumă, pe care a setat-o la 500 de dolari ca să poată să plătească taxele GoFundMe și eventualele cheltuieli neașteptate.

MKUltra a fost un program CIA secret lansat în 1953 ca să studieze efectele drogurilor și substanțelor chimice asupra comportamentului uman. În special, spionii americani erau interesați de cum să inducă stări ca hipnoza, amnezia, chiar și paralizia fizică. A fost un efort din Războiul Rece ca să facă față sovieticilor, despre care CIA credeau că folosesc asemenea tehnici ca să spele pe creier americani. Ca parte din program, subiecților inconștienți – adesea oameni marginalizați precum pușcăriașii și lucrătorii sexuali – li se dădeau droguri ca LSD-ul și erau apoi observați în secret.

Cel puțin un deces a fost atribuit programului: omul de știință militar Frank Olsen, a cărui băutură a fost otrăvită de către CIA cu LSD la o conferință de cercetare în 1953. Avea să moară mai târziu după o cădere suspectă de la etajul unei camere de hotel din Manhattan, după care s-a făcut recentul documentar Wormwood al lui Errol Morris.

Greenewald, acum în vârstă de 37 de ani, avea doar 15 ani când a trimis prima cerere FOIA, mi-a spus el, și așa a ajuns să lanseze Black Vault. Asta se întâmpla în 1996, înaintea vremurilor când un răspuns FOIA putea fi trimis digital. Își amintește cum dosare groase pline de hârtii i-au fost trimise prin poștă, pe care mai apoi le-a tastat de mână – asta era înainte să-și poată permite un scaner.

„Pentru mine, deși guvernul minte, documentele nu o fac”, a spus Greenewald. „Iar documentele spun o poveste foarte interesantă. De asta îmi plac.”

Saga din jurul căutării de documente a lui Greenewald a început acum 14 ani, când a trimis prima cerere FOIA la CIA despre MKUltra. A primit patru CD-ROM-uri cu mii de pagini pe ele, resturile care au rămas după ce agenția a scăpat de marea majoritate a înregistrărilor despre program în 1973 și le-a urcat pe site-ul Black Vault în 2004. Din cele două milioane de pagini cu documente scoase la lumină pe site, arhiva MKUltra a devenit rapid cea mai descărcată și așa a rămas și azi. Greenewald a spus că Black Vault primește între 14 000 și 18 000 de vizitatori unici pe zi.

Dar în 2016 – la 12 ani de la lansarea online a documentelor – Greenewald a realizat că ceva lipsea. Conform spuselor lui Greenewald, alt cercetător de pe Reddit a verificat documentele de pe CD-ROM-uri cu un cuprins de la CIA și a descoperit 4 358 de pagini care erau listate în index și lipseau din cache-ul de documente pe care le-a primit Greenewald ca răspuns la cererea sa FOIA.

„Așa că am luat telefonul și i-am sunat (pe CIA)”, a spus Greenewald. „Nu știam asta atunci, dar urma să dau startul unei bătălii de peste 2 ani prin care să demonstrez CIA-ului că acele documente nu erau pe CD-ROM.”

Greenewald a spus că a fost într-un du-te-vino cu mai multe persoane de la biroul FOIA aparținând de CIA, și că a încercat să le arate că, în toți anii trecuți, nu i-au trimis tot ce trebuia. Dar i s-au pus mereu bețe în roate. „Tipi ăștia nu-ți vor spune nici care este primul lor nume”, a spus Greenewald. „Mi-a fost foarte greu să strâng tot ce aveam nevoie și să le arăt.”

În mai a compilat și a trimis un fax de 97 de pagini ca dovadă finală că documentele nu au fost incluse în FOIA originală și în sfârșit munca lui a fost răsplătită. Oarecum.

Angajatul CIA cu care vorbea (din nou, fără a-și da numele, conform spuselor lui Greenewald) i-a zis că avea dreptate, cele 4 358 de pagini lipseau. „La momentul repectiv, povestea s-a schimbat”, a spus Greenwald. Angajatul i-a zis lui Greenwald că acele pagini nici nu trebuiau să fie incluse de la bun început, pentru că aveau de a face cu „modificări comportamentale” și nu cu MKUltra, mi-a spus Greenewald.

„Fie că asta se leagă sau nu de MKUltra și controlul minții, lucru care cred că așa și este, CIA susține opusul”, a spus Greenewald. Singura lui opțiune a fost să facă o nouă FOIA pentru paginile lipsă. După ce i-a fost refuzată derogarea pentru taxe, a cerut ajutorul crowdfunding-ului.

Nu este singurul. O scurtă căutare pe GoFundMe a scos la iveală duzine de campanii pentru FOIA legate de cereri făcute la toate nivelurile guvernului. Greenewald a spus că asta este doar a doua oară când apelează la crowdfunding pentru Black Vault, din cele 9 000 de cereri pe care le-a estimat că le-a trimis de-a lungul vieții. „Și astea nu includ și răspunsurile”, a spus el.

„Este cel mai mișto sentiment din lume să te duci la cutia poștală și să vezi acolo un document pe care nimeni din publicul general nu l-a mai văzut până acum”, a spus Greenewald, când l-am întrebat ce-l motivează să continue să facă cereri FOIA. În anumite cazuri, bătălia poate dura mai mult de un deceniu – recordul lui este de 14 ani și jumătate de ceartă pentru lansarea unui document despre arme din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Chiar dacă documentele nu arată o mușamalizare masivă sau alte ticăloșenii guvernamentale, a spus el, ce e important este abilitatea noastră de a le accesa.

„Nu ar trebui să ne fie frică să punem întrebări”, a concluzionat el.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.