Faceți cunoștință cu noua generație de nudiști britanici

Laura Pannack e o fotografă din Londra care a petrecut o vreme în mijlocul unei comunități de tineri nudiști britanici – oameni care vor să se bucure de mai multă libertate prin nuditate.

După cum i-a spus unul dintre naturiști Laurei, „m-a atras aspectul egalitar al naturismului. Când e dezbrăcat, un om bogat nu pare diferit de un om sărac sau o persoană dependentă de modă nu e diferită de o persoană care nu prea are opțiuni vestimentare. În mediul naturist, simt că sunt egalul tuturor – nici eu nu sunt mai bun decât ei, nici ei nu sunt mai buni decât mine, suntem toți ființe umane și atât. Când îmi dau jos hainele, simt că înlătur o barieră dintre mine și oameni și pot vorbi cu alții fără să simt că au ceva de ascuns.”

Am sunat-o pe Laura ca să aflu mai multe despre cea mai recentă generație de nudiști din țară.

VICE: Cum ai descoperit tabăra asta de nudiști?

Laura Pannack: Tocmai îmi terminasem studiile și eram în căutare de noi proiecte, când am dat peste un club al tinerilor nudiști britanici. Am participat timp de peste un an și am cunoscut pe toată lumea. Clubul organizează o tabără de vară anuală, dar majoritatea membrilor aveau între 30 și 40 de ani, iar eu voiam să fotografiez persoane mai tinere.

Așa că am făcut cercetări și am găsit nudiști tineri pe teritoriul Marii Britanii. M-am plimbat prin toată țara ca să mă întâlnesc cu ei. Apoi i-am introdus în clubul nudiștilor. A fost o misiune dificilă. Dar îmi place ideea că oamenii care n-au nimic în comun în afară de interesul lor pentru naturism se pot întâlni. Cu totul, proiectul mi-a luat trei ani.

Câte persoane locuiesc în tabără?

Aproximativ 40 în total. Dar eu am fotografiat vreo zece.

În fotografii apar mai mulți bărbați decât femei. Predomină bărbații în tabără?

Da, clubul e alcătuit predominant din bărbați. Am vrut să aduc femei pentru a-l echilibra și a fost dificil. Dar m-am gândit mai bine și mi-am dat seama că nu vreau să influențez realitatea.

Ce fac nudiștii în viața de zi cu zi?

Câțiva sunt studenți, e și un soldat, și un fost paznic de închisoare. Pe unii nu i-am putut fotografia din cauza joburilor: Unul e profesor, de exemplu.

Se pare că nudiștilor le place mult tenisul.

Crezi că încearcă să transmită un mesaj cu ajutorul nudității?

Fiecare are propriile motive pentru care practică nudismul. Pentru unii, e un mod de viață pe care l-au dezvoltat din copilărie – e absolut natural pentru ei. Alții sunt foarte implicați și văd naturismul ca pe o ideologie. Pentru majoritatea nudiștilor e un hobby. Li se pare amuzant. Mai sunt alții care duc o viață dublă. Pentru ei e o evadare totală – unii dintre oamenii pe care i-am cunoscut sunt căsătoriți și partenerii lor nu știu despre pasiunea lor.

Păreau mândri de corpurile lor goale?

Toți sunt de părere că e mai important cum te simți când ești gol decât cum arăți când ești gol. În timpul acestei experiențe am învățat să-mi uit corpul. Oamenii sunt acolo ca să se bucure de libertate goliciunii, nu ca să se judece între ei. Am fotografiat un tânăr supraponderal care era foarte complexat de propriul corp. A hotărât să devină nudist ca să învețe să-și accepte corpul și să fie fericit.

Și tu te-ai dezbrăcat. Ai ales să faci asta sau era obligatoriu?

Puțin din amândouă. Mai întâi am vrut să renunț la haine ca să înțeleg mai bine ce-i atrage pe nudiști la asta. Și am vrut să le câștig încrederea subiecților mei. Am vrut să știe că scopul meu nu era să-i expun. Dar unii naturiști nu mă lăsau să-i fotografiez când eram îmbrăcată. În plus, într-o tabără de nudiști, devii mult mai vulnerabil când porți haine. Devii minoritatea.

Găsiți mai multe lucrări de-ale Laurei pe site-ul ei și mai multe fotografii mai jos.

Traducere: Oana Maria Zaharia