România fără număr: Supradoza presei pe februarie 2012

Am zis să vă ofer la fiecare final de lună o mică sinteză în care să vă arăt cum stă treaba cu toate mizeriile, caterinca proastă şi lucrurile dubioase care s-au petrecut pe sub nasul vostru în ultimele 30 de zile. Aşa că am adunat aici acele știri în care nu se abordează nici unul dintre subiectele principale care au fost tocate zi de zi de toate cititoarele de prompter și moderatorii frenetici de talk-show-uri. Acele ştiri în care vă daţi seama cât de bolnav poate fi poporul român. Luna asta nu voi vorbi despre: ACTA, satele izolate de nămeţi şi premierul Ungureanu.

Meseria de vatman mi s-a părut mereu una tristă. Stai toată ziua într-o cabină îngustă care miroase ciudat, dai frenetic dintr-o manivelă ruginită şi mergi pe acelaşi traseu monoton mereu. Un vatman ieşean a fost de acord cu mine şi s-a spânzurat într-un vagon aflat în depou. Probabil a folosit semnalul de alarmă, că barele de protecţie nu ţin greutatea unui om. Am încercat de câteva ori şi am avariat vreo două tramvaie. Oricum e de respectat c-a murit unde a muncit, precum un căpitan care nu-şi abandonează vasul.

Ca să facă rost de mai multe fonduri pentru Catedrala Mânturii Neamului, Patriarhia a tăiat salariile popilor. Supăraţi că nu-şi luau destui bani pentru o meserie care presupune că te hrăneşti cu iubire de Dumnezeu şi respingi bunurile materiale, ei s-au dus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului unde au obţinut dreptul de a-şi face sindicatul „Păstorul cel Bun.” Eu ştiam că pastori erau doar ăia catolici. Ce dracu, mâine-poimâine vin popii pe trenuri ca să asedieze Bucureştiul ca minerii. O să le crape căpăţânile cu cristelniţe şi cădelniţe de argint hipsterilor atei care protestează prin Piaţa Universităţii.

Purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Anticorupţie Bacău a vrut să vadă cum e pe partea cealaltă a legii aşa c-a ciordit un mouse, un memory-stick, acumulatori, şosete pentru copil şi o forfecuţă de tăiat unghii dintr-un hypermarket. Camerele de supraveghere din magazin l-au prins cum şi-a îndesat mizeriile în geacă şi colegii de la poliţie l-au luat pe sus. Ca inspector de poliţie putea fi mai deştept, iar ca şi cleptoman, mai creativ. Mai bine fura un morcov, o cutie de absorbante, un breloc cu laser, un cub de drojdie şi un tub de pastă de somon.

E plăcut să fii spart pe verde. Face totul să pară mult mai interesant. Totuşi parcă nu e o idee aşa bună să iei 50 de grame cu tine pe front, în Afghanistan. Un militar bistriţean îşi pregătise ditamai stash-ul între hainele de camuflaj. Tipul nu s-a gândit că uniformele pentru Afghanistan sunt bej, iar verdele o să sară imediat în ochi la control. Data viitoare poate îşi ia şi el prafuri. Alea se confundă mai bine cu nisipul din deşertul de lângă Kabul. Ne mai şi mirăm de ce tot mor militari în Orientul Mijlociu. Nici nu vreau să-mi imaginez ce trip trebuie să ai de la căldura de acolo cuplată cu atâta ganja.

Dacă staţi la bloc şi nu v-aţi mai verificat boxa de la subsol de mult poate că ar fi cazul. Un hoţ temut, numit Barbăroşie, a fost prins după ce a lăsat în urmă zeci de borcane de murături doar cu saramura în ele. Chit că tipul are nume de pirat, nu-mi dau seama cât de inteligent trebuie să fii ca să crezi că vei găsi ceva de valoare în boxele de la bloc. Oricum e de respectat că fetişul omului pentru gogonele e atât de puternic, încât el e dispus să-şi rişte libertatea. Probabil i se spune Barbăroşie de la zeama de murături care i se îmbibase în flocii de pe faţă.

Unul dintre cele mai sinistre locuri de muncă pe care le poţi ocupa în tinereţe este call-center-ul. De-asta cei de la Penitenciarul din Iaşi au decis să-i scoată pe deţinuţi din celulele lor confortabile şi să-i ducă la muncă silnică, să vândă televizoare prin telefon în Marea Britanie. Nu prea înţeleg cum o să funcţioneze sistemul ăsta atât timp cât singurul deţinut care ştie engleză în tot penitenciarul este un pedofil scoţian care a abuzat  zeci de copii prin Vaslui. Amuzant e că toţi deţinuţii ăştia vor avea acces la datele oamenilor. Deci pedofilul scoţian poate oricând să-şi sune prietenii din UK ca să le spună de la ce adresă să ciordească nişte plasme proapăt vândute de el prin telefon.

Supărată că n-avea penar cu carioci, caiete cu prinţesa Sissy sau ghiozdan cu suport pentru căştile de la iPod, o tipă din Iaşi s-a apucat să facă trotuarul pentru bani. Sau, cel puţin, aşa l-a aburit pe judecător.  Ea spune că, chiar dacă pierdea toată noaptea cu un client, tot venea a doua zi la şcoală. Cum probabil îi era prea greu să lucreze la fast-food sau la call-center, că-şi julea de friteoză unghiile sidefate, respectiv receptor, ea a ales să urmeze o carieră nobilă. Nu degeaba e cea mai veche meserie din lume.

Un bilanţ făcut de un lanţ mare de librării din România sugerează că femeile sunt cele mai mari hoaţe de literatură. De la libraria în cauză cea mai furată carte a fost Eat, pray, love(49 de exemplare). Înţeleg că, după ce au văzut filmul , femeile triste şi singure vor să aprofundeze problema. Romanul e urmat îndeaproape de Twilight  (42). Aici se înţelege. Adolescentele triste goth-emo nu mai au bani şi de cărţi după ce au dat toţi banii primiţi de la părinţi pe pierce-ul din limbă. Locul trei e ocupat de Elefantul cu pătrăţele (39), o carte de copii. Deci, după adolescentele şi tinerele triste care ciordesc cărţi, a venit şi rândul mamelor care se zgârcesc să dea zece lei pe o carte retardată pentru plozii lor.

Anterior: România fără număr: Supradoza presei pe ianuarie 2012