România agentului Tonta e condusă-n continuare de securişti

Aş încerca să mi-l imaginez pe Victor Ponta în rol de agent 007, dar mai întâi ar trebui să devin narcoman iubitor de halucinogene. Cam atât de greu îmi este. Victor Ponta ar fi fost agent SIE în perioada 1997-2001, cel puţin conform spuselor lui Traian Băsescu, care a făcut anunţul zilele trecute, la TV. Însă eu nu mi-l pot imagina pe Ponta drept un James Bond autohton.

Pot să mi-l imaginez însă în rol de spion rus, asta nu mi-e deloc greu. Iar dacă ai urmărit serialul The Americans, probabil înţelegi la ce mă refer. Dacă nu, imaginea e destul de simplă: un individ care duce o viaţă normală, face copii, iar în pauze, trimite rapoarte la Moscova. Nu mă-nţelege greşit, nu zic că Ponta o fi vreun kaghebist, doamne-fereşte!, mai ales că e posibil să-l avem prezident. Zic doar că Bond e un tip stilat, care face glume mişto, n-are o nevastă, o fostă nevastă şi copii şi pune patria-mumă, nu îmbogăţirea propriei famiglii mai presus de toate.

Eu sunt convins că Ponta a fost recrutat de SIE, ba chiar că a prestat pentru ei. Desigur, este o părere pur personală. Şi, chiar dacă Ponta e la fel de caraghios ca Austin Powers, rămâne, totuşi, la fel de mincinos precum un securist obişnuit al României. Asta şi pentru că, în perioada respectivă, serviciile româneşti de informaţii nu fuseseră reformate, ba chiar funcţionau după acelaşi tipar al fostei Securităţi, adică a avut de unde să asimileze toate tehnicile tipice.

Subiectul e atât de amplu şi s-a scris atât de mult despre el, încât e greu să faci o selecţie de articole. Aş începe, de exemplu, cu o potenţială dovadă a faptului că Ponta ar fi putut spiona un pic prin Statele Unite. S-au făcut, până acum, tot felul de speculaţii, inclusiv acelea că stagiile de perfecţionare prin Italia ar fi fost tot pentru a spiona, dar rămân la stadiul de speculaţii. Motivele pentru care e esenţial să aflăm dacă Ponta a fost sau nu spion sunt destul de clare.

Aş mai adăuga un lucru, pe care l-au mai spus şi alţii, dar care trebuie repetat: munca prestată pentru SIE ar reprezenta şi o bună explicaţie pentru evoluţia atât de rapidă a prim-ministrului în carieră. De exemplu, că a ajuns în doar trei ani la Procuratura Generală, deşi ar fi trebuit să mai muncească vreo câţiva sau că a ars atât de repede etapele evoluţiei în partid. Mai exact, pentru că au existat nişte interese obscure pentru a-l propulsa şi astfel, pentru ca serviciul să câştige şi mai multă influenţă. Nu vom afla prea curând, deşi s-ar putea să existe destule dovezi prin arhivele SIPA, serviciul secret care spiona magistraţi. Adică, printre alţii, şi pe Ponta. Din păcate, arhivele sunt închise la Administraţia Penitenciarelor, după ce Monica Macovei a desfiinţat serviciul.

Să trecem, totuşi, peste faptul că Ponta ar fi încălcat Constituţia odată cu acceptarea intrării în SIE. Cu riscul de a pica în penibilul unei teorii a conspiraţiei, apare o altă faţetă. Ce ne facem dacă a fost racolat de un serviciu care, în '97, era plin de foşti securişti cu relaţii dubioase, despre care n-avem nicio certitudine că n-ar fi avut propriile agende şi dacă n-ar fi avut, de fapt, alţi conducători, de pe-afară? Să ne gândim doar la faptul că economia românească, după '89, a fost preluată tot de foşti securişti. Cei care au rămas de ce n-ar fi avut, la rândul lor, propriile interese şi de ce n-ar fi spionat un pic şi pentru alţii?

Ai spune că bat câmpii, probabil. Şi totuşi, hai să ne uităm şi la fapte. Ar fi absurd să spun că Ponta ar fi fost racolat de ruşi. Asta nu înseamnă că, în actuala sa calitate, n-ar lua nişte măsuri prin care să le mulţumească foştilor şefi din servicii, care l-au propulsat atât de rapid şi atât de sus în politică şi care au avut sau continuă să aibă interese comune cu Rusia. De fapt, ce uită toată lumea este că din servicii nu pleci chiar atât de uşor, iar dacă se întâmplă să iei o pauză, nu scapi fără a-ţi plăti datoriile.

Iar datoriile lui Ponta ar fi către Cătălin Harnagea, fost şef SIE şi fost angajat al lui Dinu Patriciu - iar aici găsiţi o legătură interesantă, din 2007, între Patriciu şi Mihai Caraman, spionul român care a infiltrat agenţi KGB în NATO. Adevărat că se complică un pic treburile?

Lucrul cu adevărat înfiorător din toată povestea cu spioni e că, la 25 de ani după Revoluţie, România nu a scăpat de securişti şi de mafia securistă. Dimpotrivă, politica e plină de foşti securişti, mediul de afaceri (deşi e impropriu spus „mediu de afaceri", corect e „ţepari"), care suge banii statului, este înţesat de foşti securişti şi că ţara, de fapt, este condusă tot de ei.

Indiferent de numele partidului, reţeaua politicieni-afaceri este plină de aceiaşi indivizi, foşti comunişti sau foşti îmbogăţiţi de pe urma comunismului. Dacă până şi Irinel Columbeanu este fost turnător la Securitate, îţi poţi imagina şi singur cam câţi securişti sunt în politică şi, mai ales, la nivelul acelor companii româneşti de succes care sug milioane de euro anual din banii tăi.

Teodor Tiţă are dreptate, România este o caricatură de Rusia, iar Victor Ponta este o caricatură a lui Vladimir Putin. Până şi modul în care se leagă între ele reţelele de mafioţi cu afaceri cu statul sunt construite pe acelaşi tipar al oligarhilor ruşi. Cert e că, odată cu venirea comuniştilor, Rusia a intrat în România şi, chiar la 25 de ani după căderea comunismului, cu noi intraţi în NATO şi în UE, Rusia încă n-a ieşit din ţară.

Un alt aspect e acela că ai noştri sunt un soi de găinari, ceea ce confirmă caricatura de ţară în care ne ducem traiul. Pe Victor Ponta l-a durut la legitimaţia SIE când a încălcat legea pentru a-l apăra pe Ovidiu Tender, de exemplu. Sau când Daciana şi-a cumpărat Range Rover de la un traficant de combustibil. Cât de penibil poţi să fii? Cât de găinar?

Şi lucrurile devin şi mai interesante când vezi ce mai scoate la iveală DNA-ul. De exemplu, casa lui Cătălin Harnagea a fost scotocită, chiar zilele astea, cu mandat DNA, pentru implicarea unei firme în care posibilul fost şef al lui Ponta era partener într-un contract de consultanţă cu EADS, cei care au „modernizat" pe bani mulţi graniţele. Aşa cum scriam şi mai sus, ăştia-s afaceriştii români: mulţi băieţi cu ochi albaştri care încasează comisioane. De ce tocmai firma lui Harnagea? Pentru că s-a putut. N-o fi cumva vreo răsplată pentru vreun serviciu prestat anterior? N-o să ştim niciodată.

Cert e că majoritatea acestor pseudooameni „de afaceri" au trăit ani de zile cu senzaţia că nu îi va căuta nimeni la averi şi la contractele din care au supt cât au putut. Harnagea e un exemplu. Miron Mitrea, proaspăt condamnat la doi ani cu executare (deşi sentinţa încă nu e definitivă), e altul.

Neapărat trebuie să citeşti articolul ăsta, ca să-ţi dai seama cam ce bani s-au scos din România, sute de mii sau milioane de euro zilnic, pe filiera Mitrea, şi care era mecanismul.

Însă de departe, cel mai important detaliu este acela că oamenii au lucrat împreună. Inclusiv ca să-şi împartă spaţiile de panotaj pentru campania electorală. Însă există exemple şi mai bune: imaginează-ţi că fostul soţ al Elenei Udrea, Dorin Cocoş, a trebuit să deschidă şi el uşa pentru o percheziţie DNA în dosarul Microsoft, acelaşi în care sunt urmăriţi foşti miniştri pesedişti. Nici nu mai contează din ce partid e unul sau altul, cine pe cine sprijină, câtă vreme îşi pot împărţi între ei banii noştri. Singura lor problemă este cine încasează mai mult.

Şi ţepele s-au tot ţinut lanţ. Socrul lui Victor Ponta, Ilie Sîrbu, e urmărit penal într-un dosar de retrocedări ilegale de păduri, unde paguba este de trei sute de milioane de euro. Alături de el e implicat şi Viorel Hrebenciuc, omul din umbră al PSD până acum câţiva ani şi profesorul de sculat morţi din morminte la alegeri - loc predat între timp lui Liviu Dragnea, acum cel mai specializat în asta. Iată cam ce se putea face de banii aceia pentru români.

Întreaga poveste, explicată ca la carte, o găseşti aici. Iar dacă vrei să afli cum punea problema Hrebenciuc şi cât de sigur era că o să meargă totul ca la carte, citeşte stenograme ale interceptărilor telefonice în care se lăuda că va face curat.

Nu poţi decât să speri că, totuşi, mai avem o şansă, aşa cum spune Ionel Stoica, de la EVZ, care arată că băieţii n-ar fi fost prinşi dacă n-ar fi fost o funcţionară oarecare, o femeie care habar n-avea cine-ş şmecherii pe care-i încurcă. Te bucuri, în sinea ta, că mai există şi oameni oneşti şi speri că lucrurile se vor schimba în bine la un moment dat, pentru toată lumea, nu doar pentru puşcăriaşul Adrian Năstase, care acum e spălat precum cadavrele şi chemat să ţină conferinţe.

Eu, unul, nu pot decât să mă bucur că DNA-ul îşi face treaba şi că-i saltă unul câte unul, rând pe rând, pe toţi hoţii care ne-au furat până acum. Ideea Monicăi Macovei de a-l numi prim-ministru pe Daniel Morar, fostul şef al DNA şi actual judecător la Curtea Constituţională, îmi surâde mai mult ca niciodată.

Mai sunt două săptămâni de campanie electorală. Alege cu grijă.

Urmăriți-l pe Vasile pe blogul său.

Mai citește despre spioni:
Toate scenariile pe care spionul Turcescu n-a apucat să le spovedească
Sunt pisicile spioni extratereștri?
Palestinienii gay sunt șantajați să lucreze ca informatori