Sinopsis:

O adaptare modernă după nuvela Moara cu noroc, de Slavici, „Orizont" spune povestea lui Lucian (András Hatházi) şi a Andrei (Rodica Lazăr) – soţ şi soţie, care, în încercarea de a-și găsi „norocul", preiau în administrare o cabană pierdută undeva în Munţii Apuseni. Lucrurile par să meargă bine, până când Lucian realizează că tot ce se întâmplă pe munte şi la cabană e controlat de Zoli (Bogdan Zsolt), un cap al mafiei tăierilor ilegale de păduri.

Bine, de fapt nu e deloc ok dacă n-ai citit Moara cu noroc de Slavici. E un thriller despre sete de bani și putere, iar personajul negativ are parte de o moarte pe care Tarantino s-ar pricepe cel mai bine să o filmeze. Plus că e materie de Bac! Dacă mai ești și cinefil, nu-i ok nici dacă n-ai văzut ecranizarea lui Iliu din 1955, mai ales că e la liber pe Youtube. Uite linkul:

Partea bună este că Orizont este o adaptare modernă credibilă. Moara se transformă în pensiune, porcarii se ocupă cu traficul de lemne, iar femeia nu mai este doar un bibelou fragil, împins de la spate de un Pater familias. Povestea din Orizont este în aceeași măsură nouă și veche de când lumea. N-ai nevoie de lecturi suplimentare ca s-o înțelegi.

Poți să o știi pe de rost. N-o să fie problemă nici dacă hobbiul tău este să reciți din Lică Sămădăul sub duș, de dimineață înainte să mergi la birou:

În Orizont n-o să auzi replica asta, dar o s-o simți, că ai de la cine. Cei doi rivali, transformați din Ghiță și Lică în Lucian (Andras Hathazi) și Zoli (Bogdan Zsolt), sunt interpretați de doi maeștri ai teatrului. Hatházi este un actor cu peste o sută de roluri la activ, câștigător al premiului Uniter pentru interpretarea din spectacolul Unchiu Vania al teatrului Maghiar din Cluj. Unde joacă alături chiar de Bogdan Zsolt, la rândul lui câștigător al unui premiu Uniter pentru interpretare.

Cei doi sunt fabuloși: privirea lui Zoli îți îngheață sângele în vine, iar Lucian aproape te saltă din scaun, îți vine să-l smulgi de pe ecran și să-i scuturi încăpățânarea, până îți dai seama că și tu ai fi făcut la fel. Tot contextul cu defrișările și interlopul local care taie și spânzură după bunul plac și, în ciuda poliției, sunt aproape locuri comune, deci extrem de credibile.

Crișan împrumută tema de la Slavici, dar face o poveste actuală, despre un bărbat care încearcă să-și organizeze o viață asupra căreia el să fie unicul stăpân. Bineînțeles, nu-i iese, pentru că trăim în România

O actriță extrem de specială, Rodica Lazăr seamănă în Orizont cu țărăncile lui Van Gogh. Are o privire cu zece straturi de nefericire muncită în spate, așa cum doar o femeie care a lucrat ca ospătăriță o viață întreagă, încercând să strângă bani pentru o viață plăcută, poate avea.

Andra e varianta un pic mai în vârstă și mai coioasă a Anei lui Slavici, iar Lazăr reușește, cu foarte puține replici, să devină un prototip: femeia de provincie, condiție medie, pasiv-agresivă, puternică, dar supusă. E dinamita perfectă pentru cei doi bărbați.

Dacă ești pe stradă, te apucă ploaia, intri în cel mai apropiat cinematograf și nimerești la filmul ăsta (sigur, aici presupunem, prin absurd, că asta ar fi o țară cu destule cinematografe și filme românești la discreție în ele), trece ceva timp până să realizezi că este un film românesc.

Orizont arată tare bine, iar asta i se datorează lui Oleg Mutu, despre care s-a tot scris. Este directorul de imagine moldovean cotat ca unul dintre cei mai buni din sud-estul Europei.

Oleg Mutu a mai lucrat la filme ca: 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile, După dealuri, La limita de jos a cerului. Nu e de mirare că review-ul unei publicații de top, ca Hollywood Reporter, spune că începutul filmului duce cu gândul la The Shining, al lui Kubrik, și ajunge, până la urmă, la comparații cu Polanski, Hitchcock sau Haneke.

Chiar prea scurt. Orizont este primul film românesc de la care iese lumea spunând că ar fi trebuit să aibă măcar 20 de minute în plus. Asta în condițiile în care suntem un public antrenat: am trecut prin trei ore de Aurora, două ore jumate de După dealuri, două ore de Polițist, Adjectiv, două ore de 4,3,2.

Serios, nu se simte diferența între o oră și jumătate și o oră și cincizeci de minute, mai ales că oricum îți stă inima în piept de pe la minutul 15 încolo. Iar Orizont e chiar thriller: regizorului îi e imposibil să o dea la întors, povestea originală e prea plină de vână.

Și cel mai probabil preferatul tuturor mamelor din Salonta. Sigur, sunt cel puțin două generații de tineri salonteni care îl urăsc cu pasiune, pentru că l-au tot primit ca exemplu: „Uite, mamă, de ce nu ești și tu ca băiatul ăla regizor, să îți respecți orașul natal, să povestești de noi la lume?‟. Uită-te la captura asta, de pe Cinemagia, și o să-nțelegi.

Crișan s-a născut în Salonta și a legat orașul de fiecare film pe care l-a făcut.

În Morgen, lungmetrajul lui de debut, Salonta e locul în care se întâmplă acțiunea.

Ideea din Rocker i-a venit datorită unor prieteni care au o formație de rock, în Salonta.

Iar pentru Orizont legătura exista deja în nuvela lui Slavici:

Adică Morgen și Rocker. Primul este o poveste despre un emigrant turc și săteanul care îl ajută să treacă ilegal granița, în Salonta. Este filmul despre umanitate pe care ar fi trebuit să-l vedem cu toții pe repeat anul trecut. Nu-i târziu nici acum.

Rocker urmărește un tată care își susține în mod activ fiul dependent de droguri. Este un film agitat, frustrant, care nu duce nicăieri, dar chiar astea sunt argumentele care îl fac valoros. În toate filmele lui, Crișan e interesat de limitele bunătății, ale umanității față de aproape, chiar și acolo unde nu există de fapt vreo limită.

O face mucalit, fără structură, lăsându-și actorii să se instaleze confortabil în personaje și să ducă povestea mai departe. Este un regizor imprevizibil, spune că nu știe niciodată care va fi următorul lui film pentru că lucrează în permanență la trei-patru idei în același timp. Ce știm sigur este că, indiferent ce film va alege Marian Crișan să facă mai departe, Salonta va fi acolo.

Până una alta, mergeți la Orizont. Intră pe 7 februarie în cinematografe.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre regizori și filme:
De ce teatrele românești sunt conduse de actori și regizori cu mandate infinite
Cel mai prost regizor de la Hollywood din toate timpurile
Şase filme porno artistice