​

Sexul nu a fost niciodată simplu în Orient. De făcut se face, şi încă din belşug, pentru că altfel, până acum regiunea s-ar fi golit cu totul; din contră, populaţia creşte într-un ritm pe care războaiele continue nu par să-l încetinească.

Cele 1001 de nopţi, culegere de poveşti destinate vulgului, mustesc de sexualitate, poezia clasică, scrisă pentru cei cu obraze mai subţiri, este străbătută de senzualitate, şi până şi în Coran şi în culegerile de hadith, ziceri ale lui Muhammad, se vorbeşte despre sex, de la chestiuni lumeşti care îl lămuresc pe credincios când şi cum are voie să-l facă (tip: nu la menstruaţie şi nici anal), până la promisiunea unor eterne desfătări în Paradis. Toată această literatură te-ar face să crezi că Orientul e o mare comună hippie, nu? Fals!

Cuvintele de ordine sunt ipocrizie şi frustrare. Iar amatorii de porn care, știind că musulmanii au voie să-și ia câte patru neveste, rânjesc cu gândul la three, four și alte some-uri, pot să-și ia gândul: poligamia (acolo unde se practică, pentru că majoritatea țărilor musulmane au interzis-o) nu e deloc ușoară. Nevestele nu se amestecă și trebuie tratate în mod egal: îi iei uneia casă, trebuie să îi iei și celei de-a doua, dacă o drăgălești într-o noapte pe cea de 18 ani, pe care ți-ai luat-o ca să îți îndulcească bătrânețile, în noaptea următoare trebuie să o vizitezi și pe aia cu care te-a însurat taică-tu acum 50 de ani, când zestrea încă se calcula în cămile.

Gay Pride, Londra, 2011, autocarul musulman. Foto: Fæ, via Wikime​dia Commons

Cât am stat în Baghdad, am fost o singură dată la discotecă, în perioada când Saddam era încă la putere, într-un mare hotel de pe malul Tigrului. Eram cu câțiva prieteni entuziasmați că, în sfârșit, o să avem posibilitatea să agățăm și noi ceva. Dar ne-am cărat la două minute după ce intraserăm: în locul zecilor de gagici pe care speram să le vedem, în discoteca slab luminată, încinsă, cu un aer încărcat de umiditate, de parcă aș fi fost în junglă, dansau, pe ritmurile muzicii arabe care bubuia din boxele vechi, o grămadă de tineri bărbați, mulți dintre ei îmbrăcați în tricouri plasă, ca nu cumva ceilalți să nu le vadă mușchii acoperiți de transpirație.

Oricum, gaylor din Irak nu le este deloc bine. O mulţime au fost ucişi de extremişti în ultimii ani pentru că homosexualitatea este condamnată de Coran. Bineînţeles că e o mare ipocrizie aici: poezia clasică arabă, în care sunt lăudate frumuseţile adolescenţilor, ne arată că în Orient, ca peste tot, dacă nu mai mult decât în alte locuri, au fost dintotdeuna gay. Chiar şi într-o ţară ca Irakul, care în vremea lui Saddam punea accentul pe laicitate, şcolile sunt segregate, aşa că până la 18 ani, când termini liceul, nici nu prea ai unde să cunoşti fete; în condiţiile astea, cum îmi spunea un prieten din Baghdad, cine nu se joacă un pic cu băieţii?

Problema e că şi atunci când cunoşti fete şi zici şi tu că poţi agăţa, în facultate, nu este chiar aşa de simplu. De vrut ar vrea şi ele, dar trebuie să rămână virgine până la căsătorie. Există două căi alternative care îţi permit să faci sex fără să te atingi de himen şi, dacă ar fi să mă iau după gura lumii şi ce-mi povestea un medic despre explozia cazurilor de hepatită C transmisă prin sexul anal, erau destui tineri şi tinere care îl practicau.

Chestia asta cu virginitatea este, însă, un fix naţional. Aveam un amic Zaid, care trăise o perioadă prin State, şi se lăuda tot timpul câte gagici are şi cât de mult fute el. Cu toată emanciparea lui, când l-am întrebat dacă vrea ca viitoarea lui nevastă să fie virgină, mi-a răspuns, ferm, că da. „Bine mă, i-am zis, dar dacă tu faci sex până să te însori, nu ţi se pare normal să facă şi ea? Că şi fetele cu care umbli tu o să se mărite…". Zaid şi-a pierdut brusc accentul şi râsul de Eddie Murphy din Beverly Hills Cop, pe care şi le cultiva cu grijă, şi mi-a răspuns, liric, ceva despre frumuseţea primei atingeri, neprihănire şi alte chestii dulcege, de mă aşteptam ca dintr-un moment în altul el să înceapă să declame versuri, iar eu să dau în diabet.

Adevăratul irakian trebuie să-şi defloreze soţia în noaptea nunţii. Petrecerea începe cu dansuri în stradă, urmează cheful prin vreun restaurant, după care tinerii însurăţei se retrag în camera unui hotel – iar în perioada lui Saddam, când turiştii şi oamenii de afaceri nu prea veneau prin Irak, ăsta era principalul business al marilor hoteluri.

Mi s-a întâmplat să dau, aranjând lenjeria pe patul camerei mele de hotel, peste mărturii ale acelor nopţi, pete de sânge uscat pe mijlocul saltelei pe care ăia de la hotel nu se gândiseră că ar fi cazul să o schimbe… Până la urmă, câte saltele poate cumpăra un hotel?

Camera de hotel nu era doar locul primei nopţi de dragoste, ci şi cel în care se puneau la punct anumite chestiuni privind felul în care urma să decurgă viaţa de familie. Am cunoscut o tipă, Zainab, care povestea că, în noaptea nunții, când a ajuns în camera de hotel cu tânărul cel respectuos care o curtase cu timiditate până să accepte să-l ia de bărbat, acesta i-a cerut să-i sărute piciorul. Zainabei i s-a părut că nu l-a auzit bine și l-a întrebat: „Ce?". Răspunsul lui a fost un pumn în stomac. Era stăpânul de necontestat al unei familii sau cel puțin așa își închipuia el, pentru că în Baghdadul acelor vremuri încă se mai putea divorța, aşa că Zainab nu a ezitat să îl lase pe nemernic şi să îşi vadă, mai departe, de viaţă.

Bărbat prostituată, în Imperiul Otoman, îmbrăcat în haine de femeie, sfârșitul secolului al XIX-lea. Foto via Wikimedia Commo​ns

Unul dintre motivele pentru care o prietenă de-a mea a fost nevoită să părăsească Irakul în urmă cu câţiva ani a fost că, la treizeci şi ceva de ani, şi-a făcut un prieten cu care s-a culcat. Lumea a aflat şi a început să comenteze. Prietena mea risca să fie ucisă de vreun fundamentalist. Prin Siria, în zonele controlate de Statul Islamic, au avut loc, deja, lapidări pentru adulter, scenele amintind de ce se întâmpla în Afghanistanul taliban.

Cele mai expuse femei sunt, însă, acelea care fac sex pe bani – nu că asta ar opri fenomenul: mi s-a povestit că nici măcar talibanii nu au reuşit să o facă. Chiar şi de sub burka, cortul ăla albastru care acoperă totul, prostituatele ar fi avut anumite semne pe care cunoscătorii le identificau fără greş pe stradă, ziua în amiaza mare.

În Irak am văzut un bordel în inima regiunii şiite, care era controlată de miliţii fanatice: o bojdeucă, lângă piciorul unui pod păzit de forţele Coaliţiei şi de armata irakiană, izolată de localităţile din zonă. Seara la bojdeucă, locuită aparent de respectabile femei îmbrăcate în abaya negre, opreau o grămadă de maşini, iar militarii irakieni de la pod mergeau, şi ei, pe acolo, şi duceau prin tufişuri o fată care nu părea să aibă mai mult de 12-13 ani.

În perioada lui Saddam Hussein, pe la mijlocul anilor '90, prostituţia explodase. Majoritatea o făceau de foame, întrucât embargoul impus Irakului după războiul din Golf adusese o sărăcie cumplită, cu salarii de doar câţiva dolari pe lună şi milioane de oameni care depindeau de raţii de orez, făină şi ulei pentru a supravieţui. Cluburi şi restaurante din perioada prosperă a oraşului se transformaseră în cuiburi de prostituate, la fel ca şi numeroase case, ai căror proprietari scoteau, de obicei, la produs, chiar fetele casei.

Imaginea era mai degrabă sordidă, multe prostituate erau buhăite, îmbrăcate sărăcăcios şi machiate cu farduri stridente şi ieftine şi rujuri portocalii, singurele care se găseau pe piaţă, aşa că îţi pierea repede cheful şi te îndreptai către următorul bordel, ghidat de un taximetrist care cunoştea viaţa subterană a oraşului.

Existau şi curve de lux – „libaneze" care ieşeau la promenadă, seara, prin zonele comerciale, însoţite de câte un caniş, care ţinea loc de felinar roşu, sau dansatoare pe care ăia care le luau le scăldau în bancnote, cam cum fac şefii de clan de la noi cu maneliştii care le cântă la petreceri. Să nu vă închipuiţi, însă, teancuri de euro – bancnotele erau de 25 sau maxim 50 de dinari şi valorau cam cât hârtia igienică, un dolar fiind vreo trei mii de dinari.

​

Prostituatele riscau să fie bătute de clienţi, alungate fără să li se dea banii sau, în cazul că fugiseră de acasă şi le găsea familia, ucise chiar de aceasta. Mai mulţi prieteni mi-au povestit că, spre sfârşitul regimului lui Saddam, se răspândise zvonul că prostituatele irakience care ajunseseră în ţări din Golful Persic purtau lenjerie intimă cu portretul acestuia – o glumă destul de bună, dacă te gândeşti că marele lider avea mutra pe ceasuri, bancnote, tablouri, mozaicuri, etc. Clienţii găseau asta kinky, însă ăia de la Baghdad s-au înfuriat, aşa că fedayinii lui Saddam au început să intre prin bordeluri şi să le decapiteze pe prostituatele care rămăseseră în ţară.

După căderea lui Saddam, pe fondul creşterii extremismului, soarta prostituatelor s-a înrăutăţit. În ultimii doi ani acestea au fost victimele unor execuţii în masă şi se pare că ucigaşii lor, membri ai unei miliţii şiite, le fuseseră la un moment dat clienţi. În zona controlată de Statul Islamic, situaţia pare să fie la fel de tragică – Daily Mail scria că o tânără obligată să se prostitueze de jihadişti implora ca bordelul în care era să fie bombardat de forţele Coaliţiei.

​Taliban care bate o femeie pentru că și-a scos burqa. Foto via​ Wikimedia Commons

Într-un videoclip scâr​bos, devenit viral nu demult, câțiva jihadiști din Statul Islamic discută despre femei yazidi pe care le-au capturat, „sclavele" lor, pe care urmau să le cumpere, să le vândă – la un preț dacă aveau ochi albaștri, la altul dacă aveau 15 ani – sau să le dea cadou. Când am văzut videoclipul, nu m-a surprins foarte tare faptul că, în secolul XXI, ăia discutau despre sclave – scopul lor declarat este acela de a forma un califat care să fie guvernat exact ca în vremea lui Muhammad, care permitea sclavagismul și avea el însuși sclave.

Mai mult, ci​tisem că în Dabiq, acest Cosmopolitan pentru jihadiști, experții lor făcuseră apologia sclavagismului, pentru că, nu-i așa, dacă ai o sclavă la dispoziție, nu mai cazi în păcatul desfrânării. M-am mirat, însă, că fraierii s-au lăudat cu filmulețul ăsta și l-au pus online, pentru că e suficient să îl vezi pentru a te convinge că jihadiștii sunt niște libidinoși, deși Statul Islamic se laudă că i-ar fi atras în rândurile sale pe cei mai pioși dintre musulmani. Ăstora le curgeau balele și le sticleau ochii ca celor mai vicioși dintre labagii, care n-au văzut în viața lor o femeie goală și mor să fută și ei ceva. Nu e greu să-ți închipui, văzând filmarea, că au dreptate ăia care spun că jihadiștii nu ar zice nu la o capră.

Theo Padnos, care a fost cam doi ani ostatic al Frontului al-Nusrah, aripa siriană a rețelei Al Qaida, sc​rie în povestea captivității sale că subiectul favorit al răpitorilor săi erau iubitele occidentale și că îl întrebau tot timpul dacă nu le poate prezenta femei singure din vreo țară din vest.

Nu cred că întrebările astea aveau legătură cu exotismul europencelor – dar, da, este adevărat că părul blond şi pielea albă sunt apreciate – ci mai degrabă cu percepția că, dacă nu umblă înfofolite în abaya, atunci în mod sigur sar în pat una-două; am întâlnit, de altfel, genul ăsta de mentalitate la chefurile pe la care am fost, prin adolescență, în Baghdad, chiar și la musulmani care se defineau ca laici și umblaseră cât de cât prin lume: majoritatea aveau impresia că europencele sunt foarte abordabile, iar dacă avuseseră un prieten cu care se pupaseră sau se culcaseră, atunci erau neapărat gata să facă același lucru și cu ei.

Statul Islamic chiar a declanșat o adevărată ca​mpanie online pentru a recruta femei care să le gătească și să le fie soții luptătorilor. Se pare că sunt destule care s-au grăbit să o întindă către califat și, cumva, mă îndoiesc că au mers acolo pentru a face plimbări sub clar de lună alături de războinici care să păstreze o distanță cuviincioasă față de ele.

Un caz celebru este al unei „prințese" cecene, frumoasa fiică a unui demnitar care, deși avea acasă cam tot ce-și dorea, a fugit în Siria după iubit. Seda a ajuns deja la al doilea soț, un important comandant al Statului Islamic, care este posibil să fi ordonat, pentru a se putea uita în voie la ochii ei frumoși, martirizarea primului bărbat.

Jihadiștii par să nu își pună problema că este o contradicție între alergătura lor după femei și faptul că se bat și sunt gata să moară pentru a impune șaria, în cea mai strictă interpretare a acesteia, în care femeile sunt acoperite din cap până în picioare, ies din casă doar însoțite de o rudă de sex masculin și pentru nimic în lume nu se amestecă cu bărbați străini, totul pentru a preveni tentația și desfrânarea.

Până și martirajul, cea mai bună soartă posibilă pentru un jihadist, are legătură cu sexul. Când sunt recrutați, li se promite că, în cazul în care vor muri în luptă, vor fi așteptați în Paradis de 72 de fecioare. Nu e de mirare că sunt atâția nefutuți care se suie în mașini ticsite cu TNT sau își pun pe ei veste explozive: abia așteaptă să aibă parte de partide interminabile de sex cu huriile cu ochii asemenea mărgăritarelor ascunse și sânii împliniți despre care au citit ei în Coran.

Mai citește despre sex la musulmani:
​Ghidul VICE despre cum să ți-o tragi cu un musulman ​E greu să fii sexoloagă când ești musulmană ​O fostă musulmană a fondat un Tumblr pentru femeile care au renunțat la hijab