Cele mai proaste piese manifest scoase în timp ce tu protestai

Fiecare eveniment care se lasă cu proteste sau cu o reacție vocală în rândul cetățenilor din România atrage și oportuniști din mai multe domenii, în special din muzică. Pe mulți dintre ei îi știi deja, pentru că fac mereu aceleași scatamorii pentru o fărâmă de notorietate. Acum, au vânat-o și mai mult, că niște proteste de asemenea amploare, cum au fost față de OUG 13, nu puteau fi ignorate.

Piesele lansate ca răspuns la ultimele evenimente sunt la fel de plângăcioase ca până acum. Aceleași șlagăre triste reciclate cu niște versuri smiorcăite, de parcă lumea s-a adunat la proteste ca să se țină de mână și să plângă pe întuneric. Sau poate au visat să dea următorul imn al pieței, cum au văzut ei că se făcea în trecut.

Nu e prima dată când se întâmplă chestia asta, că mereu s-au găsit câțiva care să se cațere pe necazul altora ca să-și resusciteze carieră. A făcut-o CRBL, după Colectiv, cu o piesă ridicolă și clișeică. A făcut-o Adrian Țuțu, Taxi de nenumărate ori, Tudor Chirilă și așa mai departe. Hei, unii au dat-o în penibil și mai rău, gen designerul ăla care a făcut o colecție cu haine din folie izotermă, imediat după Colectiv.

Cum nici evenimentele recente nu au fost scutite de ce cred cântăreții că ar trebui să asculți, am zis că e un prilej bun să-ți prezint un fel de listă a rușinii a pieselor lansate acum.

Pentru că Goia a reușit să contrazică orice noțiune de bun simț printr-o piesă simplă de un minut și 20 de secunde. Își introduce poezia cu „dacă România ar putea vorbi, cred că ar spune cam așa". Nu știu, poate i s-a părut că sute de mii de protestatari nu știau cum să se exprime, se plimbau ca mutălăii pe străzi și așteptau un demizeu să-i reprezinte. Și el s-a întrupat!

Restul versurilor sunt la fel de autiste, gen primul „Mai am doar zece zile de trăit, să știți copiii mei că v-am iubit". Da, ordonanța 13 este foarte de căcat, e cel mai urât lucru pe care PSD l-a putut scoate, dar de aici până la a dramatiza totul spre moarte e cale lungă. Dar nah, așa e Goia, un sensibil neînțeles. În fond, și-a încheiat cântecelul în același stil „Mai am o zi și un singur dor, nu mă lăsați, vă rog, să mor."

De fapt, e doar un oportunist ipocrit. Voltaj este una din cele mai prezente formații în campaniile electorale PSD. Ani de zile a ținut concerte prin toată țara pe diverse scene de partid, de partea PSD. În ciuda acestui aspect, Goia, la o zi jumate de la adoptarea OUG 13, a trântit o improvizație de piesă care demonstrează că trupa suferă de traseism muzical.

După Voltaj a sărit și Dan Teodorescu cu o piesă manifest. Sau, mă rog, Taxi, dar tot aia e. Mai e și foarte hazlie sincronizarea asta, deoarece, cu o zi în urmă, internetul făcea pariu că în maximum 24 de ore o să apară și versiunea Taxi. Mă rog, e fix același format pe care, de câțiva ani buni încoace, trupa asta tot încearcă să ni-l bage pe gât.

Ultima lor ieșire a fost aia cu lemnul și spațiile mici, un manifest care a stârnit mai multe controverse decât laude și care, dincolo de lista personalităților, nu avea niciun capăt și nicio utilitate. Și de data asta avem aceeași chitară repetitivă și o voce tremurândă și semi-plângăcioasă, adică pe Dan Teodorescu. Măcar versurile nu-s la fel de dramatice ca alea ale lui Goia și nu-ți vine să-ți rogi moartea pe parcursul celor o sută de secunde de Dan Teodorescu care cântă pe nas „avem alergie".

La două zile după Voltaj, a urmat și o lălăială din partea băieților de la Vunk. Observi că am tendința să-i compar pe toți cu Voltaj, pentru că efectiv nu se poate mai rău de atât. E drept, cei de la Vunk au fost ceva mai atenți cu versurile și varianta lor nu abundă în platitudini chiar în halul ăla. A mers mai mult pe o abordare metaforică, ceva cu pești, ocean, acvarii și alte alea.

Au tras și un clip pentru „Țara lui pește", evident, cu imagini de la protest. Nu știu dacă piesa a fost produsă rapid în contextul protestelor sau a fost lansată mai repede, pentru că era un moment bun. În descriere spun că e, de fapt, o continuare la alte două cântece d-astea de jale. Oricum, slăbuț cântecel. Cu o asemenea melodie chiar nu-mi vine să ies din casă și să urlu la politicieni.

Și ți-am pus și melodia de mai sus, că nu e prima dată când Vunk scoate piese în ton cu problemele din țară. Au mai avut una acum un ani și ceva - „Respectă-ne, Române" - care avea mai multă vlagă decât balada asta deprimantă cu care ne-a pălit ca să dăm jos OUG 13.

Se vede că trupele vechi sunt depășite. În timp ce unii folosesc imagini de la proteste, alții se deplasează direct la fața locului și trag un clip acolo. Ipocrizie e puțin spus. Țara arde și toată lumea își varsă nervii în stradă, iar un tânăr cu carieră muzicală redusă profită de decor și merge să gesticuleze și să fredoneze o schelăitură de piesă.

Cred că lumea care era în jurul tânărului Andrei Vitan nu a realizat pe moment că ăsta filma un clip, altfel sigur avea parte de niște reacții pe măsură. Piesa în sine este foarte slabă. Aceleași clișee cu focul inimii, sânge de dac și români învingători într-un ritm obosit.

Iar acolo unde nu-s cuvinte clasice, rămâne un amalgam de vocale lungite spre disperarea urechilor tale. Aaaa, eeee, oooo și alte interjecții pe care nici un om nu merită să le asculte de două ori.

Virgulele alea cu spațiu în față nu-s de la mine. Am dat copy paste de pe YouTube, ca să știi exact la ce să te aștepți înainte să dai play la piesa asta. Recunosc, sunt o ignorantă, habar n-am cine-s artiștii ăștia care s-au adunat să cânte despre România, dar măcar am certitudinea că nu e vorba de oricare Soso, ci de ACELAȘI SOSO.

Videoclip n-avem, din păcate, decât o selecție banală de poze cu bătrâni, țigani în noroi și câteva pancarte de la proteste. Sincer aveam așteptări mari din partea comunității hip-hop, doar ei sunt campioni când vine vorba de piese manifest. În schimb, ne-am ales cu chestia asta, un amalgam de clișee generice despre România și un refren deprimant care te face să-ți tai venele.

Dacă nu era piesa asta și articolul ăsta care o promovează cu lux de amănunte, habar n-aveam că trupa asta există. Cântecelul e mediocru, nu te prea mișcă și tipii din formație par mult prea serioși pentru atmosfera din videoclip. În afară de chitaristul din stânga, ăla chiar se distrează și simte muzica.

Mă rog, totul arată ca o trupă în care s-au adunat niște tați să cânte duminică seară, într-un garaj, la un pahar de Neumarkt. Ceea ce nu e neapărat rău. Cu toate că nu-s cei mai talentați artiști care s-au îngrămădit să ciupească puțină atenție pe seama protestelor, grupul ăsta tot este net superior muzicienilor mai sus menționați. Chit că-s prea serioși, măcar nu s-au scmiorcăit și nu au încercat să te deprime cu versuri despre morți.

Mi-am terminat lista cu ăștia marcanți, dar ar fi păcat să n-o menționez pe tânăra speranță a bocitului pentru țară. Sau poate că ea e ADEVĂRATA creatoare de piese manifest acum, pentru că balada asta a făcut-o înainte. Dar sunt convinsă că a făcut-o la modul sincer și, mă rog, pentru puțină atenție.

Măcar s-a distrat, nu și-a plâns de milă și a amuzat ceva lume pe internet. Bine, pe mine nu, genul ăsta de umor mi se pare foarte slab, plus că a cântat folk. Folkul e pentru bunci și d-ăștia autosuficienți care apreciază un gen doar pentru că e românesc și așa se cade.

După ce asculți exemplele de mai sus, îți vine să dai drumul la un Paraziții cu „Fuck you România", ca să diluezi puțin acest val depresiv de cântece de jale. Apropo, unde-s toți hip-hoperii din România? Ăștia erau cei mai vocali, cu piese manifest pentru toată istoria țării. Acum, nimic, le-au luat fața Taxi și Voltaj.

Uite, „The Day We Die" de la Goodbye to Gravity va rămâne veșnic o adevărată piesă manifest pe care s-o asculți cu plăcere. Știu că ajută un context foarte nefericit și tragic, dar oricum ai lua-o, piesa aia are coaie și te face să simți ceva, indiferent dacă ești sau nu fan metalcore.

Dar, ca să nu închei textul ăsta într-un mod negativist, o să dau totuși și un exemplu bun de piesă scoasă în timpul protestelor, nu de alta, dar se pare că Serj Tankian chiar nu are de gând să compună o piesă pentru noi. Și va fi singurul exemplu, că atâta am, industria muzicală n-a putut mai mult. Știu că nu e întocmai o piesă manifest, e mai mult o parodie, dar măcar e amuzantă