Am încercat produsele pe care le folosesc bogații pentru relaxare și m-am simțit luat la mișto

Meditația este indubitabil unul dintre cele mai grozave tehnici pentru îngrijirea sinelui. Puține alte practici mileniale au rezistat de-a lungul timpului și exigențelor științifice. Până la urmă este un proces simplu, poți să-l faci cam oriunde și oricând, nu-ți trebuie echipament și cel mai mișto, nu costă nimic.

Dar asta n-a oprit oamenii să încerce să facă bani din ea.

Odată cu dezvoltarea mișcării de meditație/mindfulness din ultimii ani, am văzut o varietate de produse și servicii care au apărut să te destreseze, relaxeze sau să te ajute să-ți găsești pacea interioară. Produsele sunt de la cele opulente la accesorii sci-fi. Cele mai bune dintre ele, cum ar fi aplicația Headspace, îmbină metode antice cu tehnologia modernă la un preț avantajos. Altele, ca acest scaun de meditație în valoare de 3 500 de dolari, îmi pare că mai degrabă îi ajută pe clienți să-și găsească cardul de credit, în loc de iluminare.

Fiindcă trăiesc în LA, dau frecvent peste aceste accesorii aparent inutile de meditație, la prețuri exorbitante. Reacția mea inițială a fost un amestec de dispreț și respect pentru escrocherie. Dar m-am întrebat recent dacă nu cumva sunt prea cinic. Dacă poți să-ți cumperi iluminarea? Ca să aflu pe pielea mea, am decis să încerc cele mai luxoase și high-tech produse de meditație pe care le-am putut găsi.

Mereu am crezut că e în regulă să meditezi în haine de stradă sau de sport, dar după cum aveau să-mi arate curând cercetările, trebuie să porți ceva special când îți deschizi al treilea ochi. O companie numită DharmaCrafts are o întreagă pagină web cu „haine pentru meditație” de vânzare. Am comandat o mantie roșie, în valoare de 179 de dolari, ca să o port în timpul meditației. Am ales-o roșie fiindcă m-am gândit că mă va face să arăt ca un druid cool, dar când am primit-o și am probat-o, m-am simțit mai mult ca Snuggie din The Handmaid’s Tale.

Pentru cei care nu știu, în Los Angeles este cald tot timpul anului, deci când mi-am tras veșmântul din lână pe mine și m-am apucat să meditez, m-am trezit că transpir ca porcul. Am decis să renunț la mantie pentru restul testelor, dar o voi păstra în cazul în care aș avea vreodată nevoie de înțelepciunea cuiva în timp ce stau pe vârf de munte.

Spire Stone, un dispozitiv de tipul Fitbit, care costă 129,99 de dolari, se prinde de brâu și îți analizează respirația în timp ce-ți vezi de treburile zilnice. Vibrează și-ți trimite alerte pe telefon când crede că ești prea stresat și trebuie să te oprești ca să tragi aer adânc în piept. Nu că ar fi ajuns cineva vreodată la rezultatul dorit când i s-a zis să se calmeze! L-am purtat aproximativ o săptămână.

M-a ajutat totuși să fac mai multe sesiuni de meditație decât de obicei. Și, în mai multe ocazii, senzorii de sedentarism m-au ridicat din pat când leneveam prea mult. N-a putut totuși să-și dea seama când m-am pus singur în situații tensionate. Nu, Spire Stone, nu sunt în hiperventilație! Încerc să-l dau gata pe acest boss Sekiro pentru a 50-a oară.

Pentru o experiență meditativă mai puțin discretă, am încercat bentița în valoare de 249 de dolari, de la Muse, care folosește electroencefalograma (EEG) ca să-ți monitorizeze activitatea cerebrală.

În timpul cursurilor de 3-10 minute din aplicație, pe care le-am încercat pe parcursul unei săptămâni, bentița mi-a monitorizat undele cerebrale, respirația, postura și ritmul cardiac, în timp ce-mi punea sunete ambientale prin intermediul căștilor, în funcție de cum oscila atenția mea. Când ajungeam în starea potrivită auzeam păsări ciripind.

Pe de o parte, am simțit că m-a ajutat să-mi eliberez mintea și să-mi ating cea mai meditativă stare de până acum. Pe de alta, prin urmărirea acestor valori, a făcut toată experiența să pară ca un joc în care doar încercam să ating acele ciripiri de păsări ca să ajung cât mai sus în top.

Chitit să-mi implic cât mai multe simțuri în căutarea pentru mindfulness, am fost intrigat de spray-ul nazal pe care l-am găsit pe site-ul de medicină homeopată, Remedylink, care a promis să-mi activeze timusul și glanda pineală. Conform prospectului, glanda pineală este „un fel de antenă pentru tărâmurile spirituale”, dar „vaccinurile și fluorul o rănesc și te castrează spiritual”. Ca iubitor de vaccinuri și apă de la robinet, lucrurile nu sunau prea grozav pentru glandele mele. Din fericire, tinctura în valoare de 89 de dolari spunea că este „un ajutor subtil pentru accesarea tărâmului spiritual”, deci poate glandele mele puteau să mai reziste un pic.

După ce mi-am explicat proiectul proprietarului site-ului, Spencer Feldman, acesta a fost de acord să-mi trimită o mostră Satori dacă promiteam să o folosesc în natură și să-mi temperez așteptările. Cum sunt un om de cuvânt, am luat sticla trimisă de el în parc și am tras pe ambele nări înainte să mă așez în iarbă pentru o sesiune de meditație. Acum să fiu sincer, nu e ceva nou pentru mine să trag chestii pe nas pentru muncă, dar nu eram pregătit pentru usturimea care a urmat. După ce am citit lista de ingrediente de pe sticlă, am aflat că probabil sarea din amestec a provocat usturimea. Odată ce s-a liniștit durerea, am meditat în iarbă zece minute. Nu pot spune că s-a simțit diferit de restul produselor, dar eram fericit că avertismentul lui Spencer mi-a permis o schimbare de peisaj.

Meditația nu trebuie să fie o experiență solitară, deci am decis să mă duc la o ședință la Unplug, unul dintre studiourile de meditație de lux unde orele individuale costă 24 de dolari, iar cele private pot să ajungă și la ordinul sutelor. Deși au fost foarte multe ședințe cu titluri ca „Amplified Chill” și „Full Moon Dancing Hands Group Healing”, am ales într-un final una numită „Brain Massage” fiindcă avea incorporate căști wireless care urmau să mă inunde cu tonuri binaurale în timpul sesiunii.

Când am ajuns și m-am așezat pe pernă cu ceilalți 30 de participanți, m-am liniștit când l-am auzit pe instructor, Peter Oppermann, cum cita cercetări și vorbea despre lobii cerebrali în timp ce explica cum vor decurge următoarele 45 de minute. M-am lăsat pe spate și am lăsat vocea ASMR germană să mă aducă într-o stare de liniște. Timpul a trecut rapid. A fost probabil una dintre cele mai liniștitoare sesiuni de meditație, chiar dacă tot suna telefonul cuiva în timpul ăsta.

Am vorbit cu Oppermann la câteva zile după, ca să-i cer opinia de expert despre prezentul și viitorul high-tech al meditației. M-a ajutat să mă împac cu ciudățenia inițială pe care am simțit-o când am combinat tehnologia cu meditația, prin analogia cu un cal troian care prezintă practica unei noi generații de oameni, care nu ar fi atras atenția dacă nu existau elementele atrăgătoare de marketing.

„Buddha spunea să folosești căi iscusite, iar eu văd tehnologia ca fiind una”, a spus Oppermann. „Este vorba despre orice ar putea să fie îmbunătățit ca experiența publicului să fie mai bună și să devină curios să încerce ceva nou.”

Când l-am întrebat despre etica prețurilor ridicate pentru un produs până la urmă gratuit, Oppermann mi-a oferit un răspuns sincer și mi-a validat grijile pe care le-am ținut în mine pe tot parcursul procesului.

„Este sigur un pericol real dacă transformi meditația într-o comoditate”, a spus el. „Dacă poți respira, poți medita. Să transformi acest proces înnăscut în ceva în care oamenii gândesc că dacă-și cumpără un gadget vor ajunge departe… Folosește-ți propria judecată. Cu toții avem propriul ghid interior. Doar întreabă acea voce: chiar am nevoie de asta sau trebuie doar să trag aer adânc în piept și să-mi închid ochii?”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.