Mesajele dubioase pe care le primesc femeile de la bărbați la muncă

Vă place războiul dintre culturi? Fie că ești un milenial fandosit care vrea ca tot ce a fost ofensator să fie banat, sau un baby-boomer furios care locuiește într-un loc cumpărat din profiturile investițiilor imobiliare, mereu se vor găsi lucruri care să te înfurie.

Să nu mai zic de controversa despre William Sitwell, fostul editor de la revista Waitrose Food. Sitwell și-a dat demisia săptămâna trecută după ce a ieșit la suprafață un e-mail pe care i l-a trimis unei angajate freelancer. Respectivul e-mail a fost un răspuns la un pitch rezonabil de bun despre veganism făcut de redactora pe mâncare, Selene Nelson, și-n care Sitwell a făcut o aluzie ciudată la vânătoarea de vegani ca sport.

Cea mai mare zarvă a fost creată de cele două păreri diferite despre comportamentul lui Stiwell: fie era un martir viteaz care lupta pentru libertatea de exprimare, crucificat de mileniali, fie a fost concediat pe bună dreptate că discrimina veganii, care între timp au devenit un grup protejat.

Ambele sunt un căcat: E evident că toată această dezbatere nu are nimic de a face cu libertatea, nici măcar cu veganismul.

Răspunsul lui Sitwell nu a fost amuzant, ci mai mult o nesimțire pe un ton condescendent. Pentru mine ăsta e un alt exemplu pentru trendul bărbaților (mai ales cei în vârstă) care nu știu cum să vorbească cu femeile la muncă. Așa că am decis să caut mai multe exemple. Am pus un anunț în care am rugat femei și oameni non-binari să-mi scrie despre cel mai nesimțit și neprofesional schimb de e-mail-uri pe care l-au avut cu bărbați de la muncă. Volumul a fost masiv, deși probabil că era de așteptat.

Uite unele dintre cele mai bune (unele nume au fost schimbate ca oamenii în cauză să nu-și ruineze carierele):

Acum câțiva ani încercam să prind un proiect mural. Sunt artist de benzi desenate și m-am gândit că ce făceam eu ar putea deveni un mural bun. A trebuit să includ o mini biografie și poze cu mine.

Așa că am trimis un e-mail cu cinci exemple. Nu primisem niciun răspuns, așa că le-am mai scris un e-mail să le reamintesc. Am primit asta:

Pe vremea când făceam doctoratul am avut un semninar cu un prof din afară care era foarte cunoscut, ba chiar faimos. La seminar i-am spus că a făcut o eroare și i-am sugerat să citească ce a scris un anumit autor. A fost destul de interesat și m-a rugat să-i trimit un e-mail la final. Am făcut-o, iar în răspunsul lui a fost și replica asta:

Am scris un scurt e-book despre crearea și menținerea unui ghid de stil pentru web. L-am pus la vânzare pe site-ul meu pentru opt dolari. Un tip mi-a scris că a fost dezamagit de carte; nu credea că merita banii și că i-a luat doar câteva minute să se uite peste ea. Când l-am întrebat ce i-ar plăcea să fac, mi-a înșirat mai multe moduri prin care să ofer „servicii grozave”, inclusiv un format despre cum credea că ar fi trebuit eu să răspund. I-am returnat banii și l-am blocat. – Chloe

Făceam masterul în traduceri științifice. A trebuit să aleg două limbi. Mă gândeam la trei – engleză, franceză și italiană.

I-am trimis profesorului un e-mail în care l-am întrebat dacă puteam să aleg oricare dintre acele trei limbi. Mi-a răspuns: „nu trebuie să te prefaci că vorbești mai multe limbi”.

Ba chiar le vorbesc pe toate trei (plus spaniola și poloneza, limba mea maternă) și am și diplomele care să ateste asta. Dar el știa mai bine, bănuiesc. – Natalia

Eram încă la începutul carierei și scrisesem câteva lucruri despre sexism la universitate – despre femeile în subiectele STEM și hărțuirea sexuală. La scurt timp după ce a fost publicat un raport pe care îl scrisesem, am primit un e-mail de la un profesor faimos în domeniu masculinității, în care îmi spunea că ar trebui să îl citez mai des în munca mea, din moment ce el era figura predominantă în aria asta. Mi-a mai trimis și o listă cu tot ce a scris și a aranjat cu editorul lui să-mi trimită o copie a ultimei lui cărți. Evident că nu l-am citat. – Alison

Deci ce este de făcut? Mi-a plăcea ca bărbații să reflecteze puțin despre cât de răspândită este această problemă. Femeile doar încearcă să-și facă jobul, în timp ce colegii lor abia dacă știu cum să comunice cu respect. O adevărată ciumă în căsuțele lor de corespondență.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.