Am vorbit cu băutorii de alcool din Vama Veche ca să aflu dacă-și pun viața în pericol

În weekendul ce s-a dus în spuma berii și a mării, s-a întâmplat ultima ediție a Cortului de Chill din Vama Veche, montat și frumos aranjat de Aliat. Probabil l-ai văzut, era cortul ăla mare, alb, prietenos și cu niște mesaje care-ți dădeau de gândit despre consumul de alcool, vis a vis de Rogojini, dar o perioadă a fost și peste drum de locul pierzaniei, adică de Expirat.

Aliat e un ONG care luptă cu dependența și excesul de alcool și de droguri încă din 93', iar Cortul de Chill e vârful lor de lance pe partea de băutură. Acolo nu te arde nimeni pe rug dacă spui că-ți cam place cu alcoolu', din contră, vorbești cu specialiști și voluntari despre consumul responsabil. Nu zice nimeni să nu bei, dar s-o faci cu capul la tine, să nu te pui în situații de risc și să nu faci tâmpenii, după cum mi-a explicat Carla Manole, psihoterapeut în cadrul clinicii ALIAT.

Și uite că am ajuns și eu aici, surpriză, pe post de voluntar care stă de vorbă cu oamenii și le spune cum stă treaba când ai prea puțin sânge în alcool. N-aș fi zis. Și nici bătaie n-am mâncat, după cum prevesteau câțiva Nostradamuși dintre prietenii mei: „Pe bune, tu te duci în Vamă să le spui oamenilor să bea mai puțin? O să te bată". Ba din contră, chiar au ascultat cu atenție ce vorbeam cu ei, au pus întrebări și, mai ales, și-au pus întrebări.

Pretextul era completarea unui test de evaluare a consumului de alcool din ultimul an, din zece întrebări, făcut de Organizația Mondială a Sănătății. Dacă ești curios, ia fă-l și tu aici. Din aproape 17 000 de oameni câți au vizitat cortul de-a lungul ultimilor ani, 2 227 au completat. Dintre cei din Vamă, 7,5% au primit rezultatul de consum extrem de nociv, 6,78 nociv, 30,49% de riscant și 42,57% de consum nepericulos. Nu uita, testul evaluează obiceiul general de consum din ultimul an, nu weekendul în Vamă. Deși ar fi interesant de văzut și asta.

Partea mișto este că oamenii încep să-și pună întrebări pornind de la el. Devin conștienți de propriul consum de alcool, mai mare sau mai mic, după dimensiunea paharului. Chiar dacă nu-și schimbă brusc comportamentul, le rămâne acolo undeva. Veneau oameni care au completat testul ăsta în anii trecuți, unii mai aveau rezultatul, își aminteau și discutau despre schimbări. Discutau despre riscurile asociate cu excesul: accidente, agresiuni sexuale, violențe, probleme sociale, de sănătate, familiale, profesionale.

„Pentru fiecare om care consumă abuziv alcool, alte 7 au de suferit. La linia noastră Alcoline, peste 90 din apeluri provin din partea aparținătorilor care sunt la sfârșitul puterilor. Vorbim aici de copii, părinți, frați surori, parteneri șamd. Să asiști neputincios, ani la rândul, la manifestarea acestei boli este în sine o traumă care afectează intraga familie pe termen lung.", explică psihoterapeuta Carla Manole.

Eh, dar și aici sunt multe layere. Au fost mulți care au venit pur și simplu să vorbească, au povestit de depresii, anxietăți, de rude care beau și de traumele asociate cu asta, despre tentative de sinucidere, despărțiri, abuzuri.

Un tip mi-a povestit cu lux de amănunte despre atacurile lui de panică, anxietățile majore asociate de obicei cu consumul de alcool și chestia aia ambivalentă „beau, mi-e frică de mor de consecințe, dar beau în continuare, nu știu cum să mă opresc, sunt trist și speriat, mai ales că am văzut în familie unde duce alcoolul". L-am trimis la terapie.

Altul mi-a zis de relația lui, de cum a cunoscut-o pe viitoarea soție pe internet, care era depresivă, dependentă, și cum au trecut împreună peste chestii. Alții mi-au povestit de părinți, copilărie iar alții de școală. Ce mi s-a părut surprinzător în sensu' bun e că, cel puțin dintre cei care au venit la cort, majoritatea adolescenților sau foarte tinerilor nu aveau probleme cu alcoolul, știau exact cum să bea și care le e limita. Pentru că despre asta-i vorba.

Bine, a fost și cu veselie multă. Oameni care veneau să ceară o bere, alții cu care negociai să-și lase berea afară, unii care făceau testul sub o evidentă influență bahică (un domn, pe la finalul testului îmi zicea „Ești mai rău ca fosta nevastă cu întrebările astea"), alții care erau puși pe caterincă. Dar cum nici oamenii de la ALIAT nu stăteau prost cu caterinca, am bifat bine la capitolul bună-dispoziție.

N-au lipsit nici personajele Vămii. Îi spuneam Prietenul pentru că mai fusese și la alte ediții ale Cortului de Chill și o ardea pe chilleanu acolo prăbușit pe undeva, recuperându-se la o apă și o cafea între niște beții crunte. Mai și dormea acolo, că-s confortabile bean bag-urile alea. Era simpatic până la un anumit punct. Subliniez - până la punctul de unde nu mai era absolut deloc simpatic.

M-a impresionat foarte tare să văd că au venit în Vamă și niște foști pacienți de-ai Carlei, pe care i-a tratat de dependență și i-a făcut oameni la loc, ba să-și sărbătorească aniversarea alături de oamenii de la ALIAT, ba să se distreze cu ei. Am mâncat și tort. Unii dintre foștii dependenți fac acum voluntariat, lucrează la rândul lor cu persoane dependente ca asistenți sociali sau chiar și-au făcut organizații de luptă împotriva abuzului de alcool.

Nu știu despre tine, dar mie asta mi se pare foarte tare. Mi se pare tare că oamenii ăștia nu judecă, au o abordare departe de a fi cât de puțin rigidă, super empatică și relaxată. Și rezultatele se văd cu ochiul liber, oameni care vin, se deschid, vorbesc, își pun întrebări, mai dau cu apă între shot-uri, își mai revizuiesc comportamentul față de sticlă, se prind că-s riscuri, una, alta, de bine. Le-aș da multe beri celor de la ALIAT pentru asta, că tot am prins câteva petreceri până aproape de răsărit.