Sculpturile astea te vor face să te uiți la gunoiul tău cu alți ochi

În lumea magică de miniaturi a Lydiei Ricci totul e făcut din gunoi. Sculptorița din Philadelphia colectează resturi de 30 de ani și le transformă în mici tributuri de monotonie.

Aceste comori sunt o combinație dintre educația lui Ricci și percepție neortodoxă asupra lumii. Ea taie carton, tinichele, capse și bucăți de plastic cu meticulozitate, apoi leagă piesele împreună pentru a face mici versiuni bricolaj de obiecte obișnuite. Tot felul de case de marcat, biciclete, patine de gheață, televizoare vechi, dar cu aspectul estetic al colajelor inițiale ale lui Georges Braque. Lucrările sunt deseori inspirate din lucrurile care nu-i plac: să conducă, înghețată topită, oameni care vorbesc prea mult despre grădinărit.

Ricci a studiat design grafic, iar odată un profesor de facultate i-a spus că nu e făcut pentru 3D. „În unele privințe avea dreptate, nu pot să văd în trei dimensiuni", recunoaște ea pentru Creators. „Când fac ceva de multe ori tai sau îndoi în direcția greșită prima oară. Acest lucru este un proces foarte iertător și pot aplica un alt strat deasupra și să-l corecteze. Nu pot să planifice sau să-mi dau seama, până când nu greșesc mai întâi. "

Mediul lui Ricci e ce ea și tatăl ei au adunat impulsiv de când mama ei a murit la 48 de ani. „El strânge compulsiv lucruri cu valoare sentimentală, nu în genul prea nebunesc", spune ea. „Cele mai multe lucruri banale care ne amintesc de ea nu reușeam să le aruncăm așa că totul a rămas."

Materialele găsite adunate în cutii domină studioul actual al lui Ricci. O persoană obișnuită ar vedea haos, dar Ricci are un sistem de "organizare strategică". „Eu știu ce am și unde pot găsi ce caut", spune ea.

Odată ce crede că poate transforma într-o mini sculptură o grămadă de rechizite școlare recuperate, concentrarea ei devine o forță. "Chiar intru într-o stare, un pic compulsiv. Eu găsesc resturile potrivite și încep să văd obiectul într-un mod mai abstract și chiar nu vreau să ies din film până când nu este gata", spune ea . "Nu prea dorm, dar nu m-am mai distrat așa de ani de zile. Sunt destul de sociabilă, dar una dintre cele mai marfă zile de naștere am petrecut-o construind un mini casetofon toată noaptea.

Casa ei era o pătură de securitate pe care ea o transformase într-un mediu. Când s-a mutat în San Francisco pe la 20 de ani, recompensa pentru micile reușite și zilele pline de stres au fost comorile dintr-un magazin local. Ea a cumpărat două mașini de cusut stricate pentru a umple spațiul din apartamentul ei Haight Street. Ea nu coase.

„Tatăl meu a trecut recent și mi-a dat o tavă din plastic de cuburi de gheață, o pernă de ace și un dicționar din anii mei de școală primară", spune ea. Chiar și în ziua de azi, resturile sunt limbajul de dragoste al lui Ricci.

Vezi mai multe din lucrările Lydiei Ricci pe Instagram. Ea tocmai a publicat o carte cu Simon&Schuster, despre care poți citi aici.