Cum am ratat prima mea experienţă bisexuală

ilustrație Mircea Pop

Degeaba vă daţi bărbaţi de fier. Toți cercetătorii ştiinţifici sunt de părere că peste câteva generaţii vom fi toţi bisexuali. Visez să mi-o trag cu un cuplu de când mă ştiu ca fiinţă sexuală dar vai, asta este atât de dificil de realizat în viaţa de zi cu zi. Însă, pe când făceam o verificare de rutină a contului meu de pe sdc.com, unul dintre cele mai serioase site-uri de care se bucură comunitatea mondială de swing, m-am trezit cu un mesaj de la Joel, un membru bulgar care îmi cerea o poză, ca să i-o arate Nicolettei, partenerei sale de nebunii. Cuprins de uimire, m-am conformat imediat şi i-am trimis o fotografie cu mine în Vamă, ars de soare şi zâmbind şăgalnic. Imaginea s-a aprobat şi a început o fascinantă corespondenţă pe mail, într-o engleză de baltă pe care nu aveai cum să te superi. Dar, cum când îţi comanzi o maşină de lux este puţin probabil să o ridici a doua zi din showroom, așa aveam și eu de aşteptat o lună până cei doi aveau să vină la Bucureşti cu business, dar şi pentru „our litlle bisex party”, după cum se exprima Joel pe mail.

Pe cât sunt de obsedat sexual şi de curvar, groaza pe care care o am faţă de boli venerice este seculară şi face ca prezervativul să fie doar o palidă măsură de protecţie în faţa hiv-ului, hepatitei c sau a hpv-ului; scrie şi în instrucţiunile de utilizare, dar fac pariu că nu v-aţi deranjat să observaţi. De-asta mă adânceam pe SDC în analiza profilului celor doi. Aparent umblaseră prin toată lumea şi primiseră elogii de la peste douăzeci de alte cupluri, dintre care câteva din America de Sud. Ai naibii bulgari, şi-o trăgeau planetar, iar „bogaţii sunt plini de sida”, îmi şoptise odată un medic venerolog.

Într-o după amiază îngheţată de ianuarie dădeam buzna cu telefonul în mână afară din birou, ca nu cumva colegii mei neprogresişti să audă ce tâmpenii urma să zic. Însuşi Joel mă sunase şi vorbea ca un personaj din Cartea Cărţilor, care nu părea bulgar după accent. Discuţia s-a încins rapid. I-am spus extrapolând în baza experienţelor mele heterosexuale: „I can be a real bitch if you know how to take me right”. El mi-a mărturisit că Nicoletta avea şi veleităţi de Mistress; lucru îmbucurător, pentru că trecutul meu ascunde şi o scurtă interacţiune cu scena BDSM bucureşteană. Dar mi-a explicat că nu era acea Bond girl ieşind din spuma mării ca Ursula Andress în faţa lui double oh seven - poze de profil cu care îmi îngăduisem anticipativ plăceri vinovate la calculator. Femeia din poze era de fapt partenera lui uzuală, iar el avea să vină cu amanta la „our little bisex party”. M-a asigurat foarte contractual că urma să primesc o poză cu adevărata Nicoletta, o femeie pasională care sigur avea să-mi fie pe plac la cei 42 de ani ai ei.

Păi stai puţin moşule, ce facem noi aici, se revolta dâmboviţeanul din mine, vii cu băbăciuni pe capul meu, doar-doar mă sodomizezi? Dar cum m-am întors la birou, aveam pe mail o fotografie cu o roşcată înaltă şi slabă, pe care aş fi văzut-o în rolul de stăpână autoritară. Cum sunt (bi)curios, am dat properties la poză şi, surpriză, era forwardată de pe contul de mail ignatius.king@ceva.com care era o corporaţie şi mai mare decât cea pe unde îmi pierd eu zilele. Am deschis febril Google şi mi-a stat inima în loc: Ignatius făcea tranzacţii cu miliarde de euro şi era mare mahăr într-o anumită industrie. Mă simţeam mai degrabă răzbunat, pentru că în sfârşit aveam şansa să dau muie cuiva din elita financiară uitând că asta însemna să îngenunchez şi eu. Şi uite aşa, visând cu ochii deschişi la dandanaua cu swingeri miliardari în care mă băgasem, am priceput de ce ne-a lovit criza: corporatiștii în loc să-și vadă de muncă, caută pe net fantezii erotice. Mi-l imaginam pe Ignatius la biroul său hi-tec din Sofia, visând cum îşi apropie gura înfometată de membrul meu erect, aşa cum îşi făcuse timp să îmi descrie detaliat pe mail.

Cum nu sunt un bun pervers, eram eminamente frământat. Nu era bine nici dacă îmi îndeplineam fanteziile bisexuale şi mă alegeam cu vreo boală venerică, nici dacă urma  încă un cincinal de pornografie în care un flăcău se bucură de poziţia Lucky Pierre. În ziua fatidică, în loc să plutesc pe norişori albi în aşteptarea plăcerii supreme, mă simţeam de parcă urma să merg la spânzurătoare. Trebuia să rezolv și problema prezervativelor, a lubrifianţilor şi a haosului din zona Universităţii, unde izbucnise un soi de mini-revoluţie cu care nu aveam treabă, doar aveam preocupări eterice. Eram prea timid să cumpăr tot arsenalul erotic dintr-un singur loc, aşa că am vizitat trei farmacii, timp în care am primit şi un telefon din partea mamei, care voia să se asigure că sunt bine în haosul revoluţionar. Cu buzunarele doldora, m-am îndreptat pe jos spre locul de întâlnire, undeva pe Calea Victoriei.

Joel mă aştepta la colţ de stradă. Arăta ca o versiune mai tânără a lui Yasser Arafat, solid, sportiv, cu un soi de cojoc îmblănit care-i ajungea până aproape de călcâie. Am dat mâna cu el, încercând să evaluez dacă aş fi în stare să-i fac o felaţie. Nicoletta ne aștepta înfrigurată într-un bar. Era o versiune MILF a Monicăi Columbeanu. Toți trei eram timizi, dar gheața s-a spart repede. I-am întrebat cum merg afacerile în România şi am aflat că prost. Joel şi-a comandat vin roşu, Nicoletta un fresh, iar eu, greşeală tactică, o bere care m-a înmuiat total. Companionii mei erau fiecare căsătoriți cu altcineva, iar după o viaţă anostă Nicoletta îl descoperise pe Joel, alături de care trăia o aventură continuă. Era hotărâtă să-i ofere şi această fantezie amantului ei, o experienţă despre care noi băieţii ne-am pus de acord că o încercam numai şi numai de dragul senzaţiilor tari. Nicoletta mi-a spus: „Dacă treaba merge bine, te invităm şi mâine seară la noi. Dacă nu, acesta va rămâne secretul meu, pe care-l voi lua cu mine-n mormânt”. Avea în ea hotărârea arabului care mergea să livreze bomba, nu exagerez. Trebuia să aflu cu cine stăteam de vorbă cu adevărat.

- My real name is Alin Cosaşu. This is my ID card. Trust me, I don’t care and I won’t tell anyone, I am just curios. Are you really Joel or Ignatius King?

Lui Joel i-a cam căzut faţa, dar nu şi-a pierdut buna dispoziţie:

- No, my friend, I am not, but why do you think that?

- The picture you sent me was coming from his e-mail.

- Really? Well, you see Nicoletta, our friend is so smart. I am not Ignatius, I am just representing him, and the phone from where i sent Nicoletta's picture was his gift for me.

Erau sirieni. Am rămas cu gura căscată și am înțeles de unde venea detașarea Nicolettei, ca un fel de supunere. Din păcate, ea se simţea din ce în ce mai rău, probabil din cauza zborului şi am plecat spre hotel, eu cu inima cât un purice. Mai degrabă m-aş fi dus acasă să ronţâi un fursec, dar mi-am ascuţit lancea bisexualităţii şi am păşit într-un taxi, chiar dacă la primul semafor m-am gândit să deschid portiera şi să sar spre libertate. Ca să îmi vină inima la loc, Joel mi-a arătat pe telefon o poză cu un copil drăguţ:. „My son. Me, family man. Don’t worry”. Am încuvinţat voios, am vrut să spun ceva în spiritul „Să-ţi trăiască”, dar cum uitasem şi engleza de emoţionat ce eram, tot ce am reuşit să mormăi a fost: „Happy New Year!”.

Apartamentul nu era atât de somptuos cum mă aşteptam, deci era posibil ca oamenii să fi fost doar ajutoarele lui Ignatius King. Nu că mai conta. La baie, pe fundul wc-ului erau urme de vomă verde. Nu fac jocul pensionarilor jucători de table în parc ca să cred că bisexualii sunt oamenii Satanei, dar asta nu era prea încurajator. Mi-am spus: „Puţină vomă verde nu are cum să mă sperie”, mai ales că în sufragerie, Joel îi scotea cizmele Nicolettei. Totuşi, în atmosferă nu era nimic subversiv, ilicit, care să mă scoată din matcă şi să-mi dea ghes să mă înec în apele păcatului. M-am trezit că-i faceam masaj Nicolettei, în timp ce Joel ne invita să ne facem comozi. Ne privea încântat din cealaltă parte a patului, în maeiu şi chiloţi. Nicoletta şi-a pus perna în cap şi a spus: „Do what you want with me”, o invitaţie la care din păcate nu am răspuns.

După mai multe testări BTS sunt cumplit de raţional, iar cum cunilingus era out of the question, îmi rămănea doar poziţia misionarului. Pentru asta a trebuit să-l rog pe Joel să vină cu o foarfecă, ca să desfacă plasticul de pe pachetul de prezervative şi de pe lubrifiant. Eram mai jalnic decât un pervers bătrân care face sex la azil cu colega de palier după o pauză de ani de zile. Dar Nicoletta şi-a păstrat perna pe cap, în timp ce Joel meşterea cu forfecuţa. Mai apoi, pe când eu îi posedam amanta, i-a dat perna la o parte şi… i-a vârât îndată ştromeleagul în gură. După care mi-a luat-o şi a şi futut-o puţin, dar sălbatic! Tot ce am fost în stare să gândesc, deşi în astfel de momente este indicat să nu faci asta, era că intrasem sub formă de pixeli în sânul YouPorn.

Odată reîntors la îmbrăţisările Nicolettei nu am mai fost în stare să „performez”. Joel a vrut să-mi arate cum se face treabă, dar a reușit să mă intimideze mai tare. Colac peste pupăză, eram cât pe ce să termin, așa c-am ieşit din Nicoletta și m-am ridicat în genunchi, chipurile să schimb poziţia. Când colo, parşivul Joel haţ, m-a şi prins de pulă și mă masturba. Ironia sorţii, nu era cu nimic diferit faţă de cum m-ar fi frecat o mână de femeie sau chiar eu. A zis: „Alin, I want to suck you”. Am bânguit: „Hold on” și am bâjbâit după pachetul de prezervative aromate. Iar a trebuit Joel să vină cu foarfeca, moment în care Nicoletta a zbughit-o la baie. Probabil erau înţeleşi. La fel ca într-o povestioară porno din revista Infractoarea, dotarea lui Joel era absolut impresionantă. A spus: „Alin, let’s play now like boys”.

Am gândit: „I’m literary fucked”. Nu mi se părea nimic pervers-ameţitor, iar când Joel mi-a luat mâna şi a pus-o pe pula lui, mi s-a părut ca un cârnat mare şi viu. M-am blocat și am rămas inert pe pat, de parcă tocmai aş fi fost salvat de la înec. Mi-era şi frică să nu mă ia la bătaie sau să mă violeze (poate că asta fi activat butonul de cool), pentru că prea îi stricasem experienţa bucureşteană. Am bâguit: „I am terribely sorry, I ruined your evening”, dar Joel chiar era un gentleman, așa cum scria pe sdc.com. Mi-a zis că astfel de lucruri se mai întâmplă, să nu fiu speriat, să mai aştept ca să-mi vină inima la loc sau să ies pe uşă şi să uităm totul. Am ales a doua variantă.

M-am îmbrăcat cu viteza luminii, mi-am strâns cu jenă în suflet prezervativele şi gelul lubrifiant şi am dat mâna cu Joel care stătea tolănit gol precum îl făcuse mă-sa, mare, întunecat şi musculos, pe pat. I-am spus că e om bun. Cred şi acum asta, chiar sunt fericit că am scăpat nebătut. Când a ieșit din baie, Nicoletta m-a întrebat dacă aveam bani de taxi. Sigur că aveam. În mașină m-am întors uşor, uşurel în cotidian: demonstraţiile continuau la Universitate, iar Năstase se împuşcase în guşă. În buzunare aveam un lubrifiant şi două pachete de prezervative, de care trebuia să scap.