Un caporal de 31 de ani dintr-o unitate militară din Galați, să-i spunem Mircea, are 1,87 m înălțime și cântărește 80 de kilograme. Colega lui de unitate, sergent major Alina, are 1,63 m și 73 de kilograme. Deși caporalul crede că în armata română ar trebui să fie mai multe femei, nu poate să nu se întrebe dacă ea ar putea să-l care la loc sigur, în cazul în care ei doi ar patrula în Afganistan și el ar fi grav rănit.

„L-aș târî, l-aș căra, sigur nu l-aș lăsa acolo!", îmi spune Alina. E asistentă medicală în armată și a fost, timp de șase luni, într-o misiune în Afganistan, în 2011.

Discuția despre ce ar putea și ce nu ar putea să facă pe câmpul de luptă Alina, precum și celelalte femei din armata română, a iscat controverse în spațiul public după ce Ministerul Apărării Naționale (MApN) a pierdut săptămâna trecută la Curtea de Apel București un proces în care este acuzat de discriminare.

În octombrie 2014, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a răspuns pozitiv unei petiții din partea a 17 ONG-uri care acuzau Ministerul Apărării că discriminează femeile prin „segregare pe criteriul de gen în cadrul procedurii de admitere și prevederea unui număr mai mic de locuri pentru fete în comparație cu numărul de locuri pentru băieți".

Ca să-ți faci o idee despre cât preț pune Ministerul Apărării pe contribuția femeilor, trebuie să știi că doar cinci la sută din personalul militar al armatei române sunt femei. Spre comparație, după cum precizează chiar oficialii ministerului în documentul prin care a chemat în judecată CNCD în urma avertismentului primit, „în întreaga lume, ponderea persoanelor de sex feminin în rândul structurilor operaționale ale armatelor este de aproximativ 25-30 la sută".

Acum mai bine de jumătate de an, Elena, 18 ani, era convinsă că mare parte din viața ei de acum încolo va purta uniforma militară. Dar, cel mai probabil, va continua să se îmbrace în haine civile, cum e rochița albă scurtă cu modele florale care îi lasă acum expuse cicatricile de pe genunchi.

Elena a dat examen anul trecut la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu" din Sibiu, în speranța că va deveni ofițer în armata română.

„Erau sute de fete acolo care se băteau doar pentru șase locuri pe toată țara, iar la băieți erau zeci de locuri", spune Elena, acum studentă la specializarea Relații Internaționale, în București.

Timp de șase luni, Elena s-a antrenat, zi de zi, pe un câmp de lângă comuna Jilava. Două ore pe zi, alerga, se târa, făcea flotări, genuflexiuni, rostogoliri.

Sigură pe ea, Elena îmi spune că ar fi plecat oricând pe câmpul de luptă, în Afganistan, Irak, oriunde. Iar Alina, sergent major în armata română, care a fost în misiuni în astfel de teatre de operații, e convinsă că Elena nu e cu nimic mai prejos decât un bărbat.

Timp de șase luni, într-o bază militară cu peste 130 de militari români, ea și încă două erau singurele femei. Alina ieșea în patrulare aproape zilnic. Trei mașini ieșeau pe poarta unității zilnic; în două erau câte trei-patru bărbați, iar în a treia, ea și alți trei bărbați. Opreau la fiecare capăt de pod, verificau terenul:

„Trist". Ăsta e primul cuvânt pe care mi-l spune caporal Diana Pricope, 31 de ani, bucătar la o unitate militară din Galați, când o întreb cum i se pare rolul pe care armata română îl acordă femeii.

„Suntem cam rare. O femeie, dacă este pregătită, face față. Sunt femei care pot să facă mai mult decât bărbații. Contează foarte mult potențialul, și fizic, și psihic. Sunt bărbați cu firi slabe, și bărbați mai tari. La fel și femeile", spune Pricope, care a fost plecată în misiune în Afganistan.

Dacă Diana ar fi fost cu trei centimetri mai înaltă, poate că acum ar fi fost polițistă. „La poliție se cerea să ai 1,70 m și au am 1,67. Acolo am vrut, mi-a plăcut haina. Așa că am dat la armată, la subofițeri", îmi spune ea.

Timp de șase luni, la sfârșitul lui 2011, Diana era una dintre singurele trei femei militar dintr-o bază cu 190 de militari.

Ce ar face dacă ar fi doar cu un coleg pe câmpul de luptă și acesta ar fi grav rănit?

„Ne bazăm unul pe altul în armată. Îl târăsc, și tot îl iau de acolo! L-aș pune pe o pătură și clar l-aș lua de acolo!"

Caporalul Mircea e sceptic, însă, că o femeie l-ar putea salva, într-o astfel de situație.

Recunoaște că sunt prea puține femei în armată, e convins că ar trebuie să fie mai multe, că ele pot, că au voință, că au ambiție. Dar, cu cât intrăm în profunzime în subiect, reiese că Mircea vrea mai multe femei în armată, dar nu foarte multe, că ele pot, dar nu la fel de mult ca bărbații, că sunt rezistente fizic, dar nu foarte mult.

De exemplu, continuă el, o femeie nu ar rezista în situații în care e nevoie de efort fizic intens. Nu a văzut cu ochii lui vreo femeie care să clacheze în armată, dar ăsta e punctul lui de vedere. În concluzie, ar vrea mai multe femei în armată, dar „mai în spate, la ceva de genul intendență, bucătărie".

Pe de altă parte, un bărbat ofițer din armata română, care a preferat să nu îi dezvălui numele și care a fost în teatre de operațiuni din Irak, Angola sau Kosovo, crede că anumite posturi din armată sunt mai potrivite pentru femei decât pentru bărbați:

În teatrele de operațiuni, ofițerul a întâlnit mult mai multe femei din armatele altor state: „Numărul de femei din armata română este foarte mic, ridicol de mic. Armatele SUA, chiar și cele europene, au mult mai multe femei, vizibil mai multe. La noi, se merge pe acest model învechit. Nu vor să se complice. În teatrele de operațiuni e nevoie de băi și dormitoare separate. De exemplu, în teatrul din Afganistan eram sute de bărbați care mergeam la o singură baie. Cealaltă baie era folosită de doar două femei, singurele din bază."

În ciuda tuturor acestor impedimente, ofițerul consideră că o armată formată din jumătate femei, jumătate bărbați, ar fi perfect funcțională: „O armată cu echipamente moderne poate să fie chiar și integral din femei."

Atâta timp cât peste tot clamăm egalitatea între sexe, e normal să fie locuri mai multe pentru femei în armată, îmi spune și generalul de brigadă (r) Nicolae Gropan, președinte al Fedrației Militare din România.

„Participarea la examene ar trebuie să se facă fără niciun fel de restricție de locuri, cine rezistă înseamnă că e bun pentru meseria asta foarte stresantă. Baremul ar trebui să fie același, pentru toată lumea. Dacă treci, nu mă interesează pe mine de ce sex ești", crede Gropan.

Procentul actual de femei în armată este infim, crede generalul militarul, iar discriminarea este evidentă. Femeile ar trebuie să aibă acces la orice categorie în armată. Cu mici excepții, spune generalul:

Ca urmare a deciziei Curții de Apel, Ministerul Apărării a promis printr-un comunicat, „eliminarea oricărei măsuri de nejustificată diferenţiere în funcţie de gen". Asta la doar câteva luni după ce încerca să convingă magistrații că femeia nu este potrivită pentru anumite posturi din armată din cauza „structurii ei anatomice".

Până în anul 2008, admiterea în instituțiile de învățământ militar superior nu era separată pe locuri pentru bărbați și femei. Pentru că numărul femeilor era mai mare de la an la an, MApN a schimbat regula și a introdus locuri separate, pentru că, sunt de părere specialiștii ministerului, o armată cu prea multe femei e mai slabă decât una formată integral din bărbați: „Școlarizarea cu preponderență a personalului feminin sau în egală măsură cu personalul masculin poate conduce, în timp, la structurarea unităților operaționalizate care vor participa în viitoarele teatre de operații, la încadrarea în procent de 50% femei și 50% bărbați, ceea ce nu va asigura același nivel al potențialului, forței de reacție, capabilităților acționale și volitive etc".

Astfel, astăzi numărul de locuri alocate bărbaților sunt de câteva ori mai multe decât cele pentru femei. De exemplu, în anul școlar universitar 2014-2015, la Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu au fost 125 de locuri pentru băieți și doar 32 pentru fete. La Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă – Brașov băieții au candidat pe 60 de locuri, iar fetele, pe 13. Similar, la Școala Militară de Maeștri și Subofițeri a Forțelor Terestre Basarab I, 66 de locuri din total au fost pentru băieți, iar restul pentru femei.

În loc de concluzie, îți las mai jos un fragment din documentul prin care MApN a chemat în judecată CNCD. Astfel, juriștii și-au imaginat un întreg scenariu în care o întreagă escadrilă de avioane e ținută la sol pentru că întregii echipe de femei îi vine menstruația în același timp:

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre sexism:
Singurul hypermarket de jucării din România este o călătorie prin sexismul anilor '50
De ce au femeile nevoie de cursuri de autoapărare
Cum e să fii o femeie DJ în România, direct de la tipele care se ocupă cu așa ceva