De ce nu-ți poți lua gândul de la un fost cu care ai ieșit de câteva ori?

Ai un prieten care a ieșit la câteva întâlniri cu o tipă și i s-a cam pus pata pe ea. I se pare că deja are motiv să-și desființeze contul de OKCupid. Dar apoi primește groaznicul sms care îl informează că pentru ea ceva nu e în regulă, „parcă lipsește ceva”.

Prietenul tău e devastat și nu poate să treacă la următorul match de pe Tinder. Îi tot verifică Instagramul și Facebook-ul tipei și se întreabă ce a mers prost. Pare mai nasoală decât o despărțire de o parteneră pe termen lung, pentru care e normal să suferi. Câteva luni mai târziu, „prietenul” ăsta al tău e încă prins în chestia asta și se întreabă dacă nu cumva o să ajungă un stalker dubios.

Dragostea neîmpărtășită are o istorie lungă și romanțată în muzică și literatură – de la Dante și până la Goethe, de la Leonard Cohen până la Taylor Swift. Puține subiecte sunt mai dramatice decât o pasiune care arde fără milă în ciuda respingerii persoanei iubite și în ciuda durerii pe care o resimte persoana îndrăgostită.

Să fii ignorat de o persoană care ar fi putut fi aleasa e o tragedie demnă de un roman sau un poem epic. Psihologii spun că se întâmplă destul de des.

Roy Baumeister și Sara Wotman de la universitatea Case Western Reserve, au scris unul dintre cele mai importante studii despre dragostea neîmpărtășită, pe care l-au publicat în 1993. Dintre cei 155 de bărbați și femei pe care i-au analizat, 98 de procente au spus că, la un moment dat, au iubit cu pasiune o persoană care nu le-a împărtășit sentimentele.

Motivul pentru care acest fenomen e atât de răspândit e unul dur: „Majoritatea ne credem mai dezirabili decât ne văd ceilalți”, a declarat Baumeister pentru The New York Times. Așa că persoanele pe care noi le considerăm la fel de dezirabile ca noi nu sunt de aceeași părere. Pe scurt, nu știm să estimăm când cineva e din altă ligă decât noi.

Psihologii spun că e normal ca inițial să simți șoc și durere când ești respins de o persoană care îți place. „Nu e ciudat dacă o persoană continuă să se gândească la un partener după încheierea unei relații de scurtă durată. Se întâmplă mai des decât vor oamenii să recunoască”, a zis Shani Graves, o consilieră psihologică din New York City. Graves a adăugat: „Uneori renunțăm la orice altă șansă cu altcineva din cauză că suntem orbiți de iubirea pentru o persoană pe care o considerăm aleasa. Iar când punem pe cineva pe un piedestal, nu reușim să cunoaștem efectiv persoana. Și când relația se încheie, rămânem confuzi și răniți.”

Tanisha M. Ranger, o psiholoagă din Henderson, Nevada, a adăugat că „ființele umane au o problemă cu lucrurile neterminate. Lucrurile neîncheiate ne marchează mai mult decât lucrurile încheiate.” Ranger a menționat efectul Zeigarnik, care îi face pe oameni să țină minte lucrurile neterminate și care poate fi aplicat și în cazul problemelor emoționale mai dificile, cum ar fi menținerea interesului unui potențial partener romantic.

În plus, relațiile noi îți alterează chimia creierului. „Creierul eliberează serotonină. Când o relație e pasională, chiar dacă e scurtă, a declanșat în creier eliberarea unor substanțe pe care creierul tău le place și nu vrea să dispară. Când creierul nu mai produce respectivele substanțe, intervine sentimentul de dor și singurătate.”

De obicei, relațiile de lungă durată se vindecă în decurs de câteva luni. E un proces treptat. Dar încheierea unei relații noi într-un moment în care euforia și energia sunt la un nivel crescut, e ca și cum ai renunța brusc la un drog care îți place. E normal să intri în sevraj.