Cum și-a câștigat puterea unul dintre cei mai mari interlopi ai lumii

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

În aprilie 1961, cam o mie cinci sute de cubanezi exilați, antrenați și sprijiniți de CIA, au pornit să invadeze și să răstoarne regimul lui Fidel Castro. Operațiunea Bay of Pigs, așa cum a fost popularizată de atunci, a fost un dezastru scăpat de sub control. Cubanezii care nu au fost omorâți de forțele bine pregătite ale lui Castro au fost adunați și închiși până când administrația Kennedy a negociat eliberarea lor. Acest fiasco a reușit nu doar să pună bazele crizei rachetelor cubaneze din 1962, dar și să prezinte un aspect de rahat al Statelor Unite.

Dezastrul operațiunii CIA a avut consecințe pe termen lung și pentru scena crimei organizate din Statele Unite. Printre membrii Brigadei 2506, presupușii eliberatori ai Cubei, care au reintrat în custodie americană în '62, se numără și José Miguel Battle senior, un fost polițist din Havana. Ajuns din nou pe pământ american, el s-a reinventat drept El Padrino, un „Nașul” al mafiei cubano-americane. În parte datorită conexiunilor sale cu mafia italiană și piața neagră din Havana, el a devenit un fel de rege al loteriilor din stațiile de metrou, din New York/New Jersey.

Cu interese criminale de-a lungul coastei de Est, cariera lui Battle a continuat până în era lui George W. Bush, iar într-un sfârșit, în 2004, el și fiul său au fost arestați. Numere la loto, crime și droguri, El Padrino pare să fi rezistat mai mult decât politicienii, într-un joc brutal de putere și avere.

În noua lui carte, The Corporation: An Epic Story of the Cuban American Underworld, publicată în martie, TJ English, maestrul crimelor adevărate, explorează viața mafiotului cubanez, care s-a dezvoltat conștient, odată cu vârsta, după modelul Vito Corleone al lui Marlon Brando, a determinat autorul. VICE a stat de vorbă cu English despre noua lui carte, cronicile lui El Padrino din istoria gangsterilor.

VICE: Ce anume crezi că a învățat Jose Miguel Battle ca polițist în Havana, care l-ar fi ajutat să conducă un imperiu criminal în Statele Unite?
TJ English: El a învățat cum funcționează corupția și cum operează lumea, cum crima organizată este o diplomație între clasa de sus (mediul de afaceri și politică) și clasele inferioare (criminalii și gangsterii). Battle a mutat combinațiile din cazinouri în palaturi prezidențiale.

El era intermediarul, curierul dintre Meyer Lanksy și președintele Fulgencio Batista și guvernul acestuia. Battle chiar înțelegea cum trebuia să aibă grijă de oamenii din interiorul sistemului. Mituia pe oricine necesar.

Când a ajuns în Statele Unite și a vrut să construiască acest imperiu de jocuri de noroc, cu accent pe loteria numerelor, sau cum o numesc mexicanii, „bolita”, el a știut că putea fi o mină de aur, dacă era bine organizată. Un aspect din organizare era să se asigure că primea aprobare de la toate figurile relevante din Mafia americană.

Ele au setat întâlniri prin Santo Trafficante, cu toți mafioții cheie din zona New York/New Jersey și a început acest imperiu al loteriilor, care era destul de vast și profitabil, din mai multe puncte de vedere.

E remarcabil că invazia eșuată Bay of Pigs pare să fi reunit oamenii care au devenit Mafia Cubaneză din America. Deși, ținând cont de felul în care Batista conducea Cuba, nu te mai șochează, corect?
Mulți mafioți și cubanezi care au fost strămutați de către revoluție erau furioși, deoarece pierduseră bani, proprietăți și posesii. Ei au fost dați afară din țară într-un mod neceremonios și își doreau să revendice Cuba. Aveau un interes comun cu CIA și guvernul american, care considera o amenințare guvernul comunist al lui Fidel Castro și voia să-l răstoarne.

Toate elementele astea, Mafia, CIA, exilații cubanezi, au format o coaliție și s-au setat să-l omoare pe Castro și să revendice Cuba. Cea mai mare inițiativă în sensul ăsta a fost invazia Bay of Pigs. Bărbații care au participat la această operațiune eșuată, inclusiv Battle, au devenit fundația crimei organizate The Corporation.

Pentru majoritatea americanilor, stereotipul gangsterului cubanez e probabil în continuare Scarface al lui Brian de Palma, care evidențiază valul de emigranți cubanezi, care au venit cu barca din portul Mariel în Florida. Care e diferența dintre Tony Montana al lui Al Pacino și adevăratul gangster, El Padrino?
Jose Miguel Battle era mai mult un personaj bine stabilit, omul cu multe conexiuni din clasa superioară. Tony Montana era un refugiat, un tip sărac lipit pământului, de cea mai joasă speță, care s-a ridicat pe propriile puteri. El Padrino era mai mult un don de școală veche, pentru că înțelegea cum funcționa sistemul. Dar valul de emigranți a avut un impact asupra mafiei The Corporation. Când au ajuns în New Jersey și Miami, refugiații au fost integrați instant în scena crimei organizate și erau genul de tipi care făceau munca de jos. Crimele și tot felul de alte activități ilegale erau făcute de emigranți sau „marielitos”, cum le spuneau.

Ca multe alte personaje reale sau nu din Mafie, El Padrino nu prea înghițea trădările. Deși există incidentul cu protejatul său Ernesto Torres, despre care se spune că i-a comandat moartea. Atunci s-a apropiat cel mai tare de închisoare, înainte să fie închis în 2004, corect?
Ernesto Torres era poreclit în organizație drept El Hijo Prodigo, fiul risipitor. El era un puști de 19 ani, care avea potențial ca ucigaș și gangster. și-a început cariera ca ucigaș profesionist: una dintre primele lui misiuni a fost să încerce să-i răzbune moartea fratelui lui Battle.

El Padrino îl considera un ucenic, pe care putea să-l formeze, care poate să și preia organizația. Alții nu l-au înțeles, pentru că tipul ăsta Torres nu părea foarte isteț și nici genul care să devină un lider bun. Ernesto era mereu falit, așa că a început să răpească alți bancheri din organizație și să ceară răscumpărare.

Până la urmă, Torres a comis-o și a împușcat unul dintre bancherii răpiți. Tipul a supraviețuit, dar Torres aproape l-a omorât. Ceilalți bancheri i-au spus lui Battle să facă ceva în privința lui, pentru că omul nu se putea controla.

După moartea lui Torres, Battle a fost judecat pe motiv de conspirație și a fost găsit vinovat pe un cap de acuzație. Domnia lui părea pe sfârșite, iar el urma să fie închis pentru mult timp. Prietena lui Torres a depus mărturie împotriva lui, deși Battle a câștigat datorită unui detaliu tehnic. El a primit o condamnare mai ușoară. Când își făceau griji că ar fi din nou judecat din cauza prietenei lui Torres, organizația s-a ocupat de situație și a omorât-o înainte să mai ajungă în Tribunal.

Până la urmă, El Padrino a fost închis datorită urmăririi constante din partea unui polițist, David Shanks, cu care tu ai stat de vorbă. De ce crezi că și-a axat cariera pe mafiotul ăsta și prinderea lui?
David Shanks era doar un polițist din Miami care a intrat în jocul The Corporation destul de târziu. Când el s-a băgat, Battle deja se mutase din New Jersey în Miami, iar organizația funcționa deja de 15-20 de ani în New York și se muta. David Shanks era tipul care lucrase împotriva crimei organizate, în special jocuri de noroc și spălare de bani.

El e unul dintre tipii care au înțeles prima oară, cred, ce însemna cu adevărat The Corporation. El a urmărit traseul banilor și cum erau falsificați, cu o schemă de genul cecuri-cash și a găsit conexiunile dintre schema asta și organizația în sine. El a investigat The Corporation timp de aproape 20 de ani.

Cum reflectă aceste povești despre ambiguitatea crimei organizate și a politicii, ce se întâmplă în America zilelor noastre?
Dacă nu înțelegi istoria și cum funcționează crima organizată din America, nu poți înțelege America. Atât de conectate sunt și mereu au fost și încă sunt. Deseori discutăm despre cum mafia s-a diminuat și toate astea, care, desigur, e adevărat. Deși nu cred că dispoziția coruptă, ce a creat crima organizată, s-a diminuat vreun pic.

Preia alte forme în funcție de branșa dominantă, iar pe vremea aia erau narcoticele. Corupția politică și a autorităților mereu a avut un rol în felul în care funcționează lucrurile. Eu nu cred că asta s-a schimbat prea mult.

Află mai multe despre cartea lui English de aici.

Urmărește-l pe Seth Ferranti pe Twitter.