Măcar acum știm ce-i cu canioanele bizare de pe Marte

Articolul a apărut inițial pe Motherboard.

În momentul de față, Marte e o lume stearpă, de gheață și pământ, dar, mai de mult, „mega-inundațiile” au săpat canioane masive pe suprafața planetei roșii.

Acum 3,7 miliarde de ani, pe când Marte avea un climat mai cald și mai umed, probabil că existau sute de lacuri și râuri, care posibil să fi susținut condiții favorabile pentru viață. Aceste formațiuni de apă sunt de mult secătuite, deși au lăsat o amprentă permanentă în peisajul marțian, denumite paleo-lacuri și paleo-canaluri, pe care cercetătorii le pot studia pentru indicii despre trecutul apos al planetei.

Mai nou, cercetătorii au descoperit că unele lacuri antice trec de bazinele craterelor formate, cauzând inundații sau mai bine zis mega-inundații, care sapă canioane imense în doar câteva săptămâni. Noua descoperire, publicată în Geology, confirmă că aceste caracteristici de inundații, denumite canioane de revărsare, s-au format într-o perioadă scurtă de timp și au reprezentat o forță geologică majoră în primul miliard de ani al planetei Marte.

Sub conducerea lui Tim Goudge, cercetător postdoctoral la Universitatea Texas, din Austin, cercetătorii au studiat 24 de cratere paleo-lacuri antice, redate la o rezoluție mare de către Mars Reconnaissance Orbiter de la NASA. Paleo-lacurile au avut toate breșele perforate prin partea bazinelor, pe unde apa a curs în canioane de revărsare la începuturile planetei Marte.

Aceste rămășite de canioane marțiene se potrivesc cu modelele existente care proiectează efectele mega-inundațiilor, iar, în plus, corespund și cu caracteristicile geologice reale de pe Pământ. Mai exact cu inundațiile cauzate de lacurile glaciare, cum au fost Inundațiile Missoula de acum 13 mii de ani, care au format depresiuni similare, de exemplu Channeled Scablands din statul Washington.

Față de lacurile de pe Marte care erau îngrădite de bazine-cratere, lacurile glaciare de pe Pământ sunt îngrădite de baraje din gheață. Mega-inundațiile pe ambele planete au loc atunci când aceste structuri sunt fisurate sau se revarsă, formând canioane de revărsare.

„Ținând cont de mărimea canioanelor de revărsare a multor paleo-lacuri de pe Marte, noi teoretizăm că inundația din cauza revărsării lacului a reprezentat un proces important în formarea peisajului marțian”, au scris autorii în studiu.

Cercetătorii se concentrează de ani de zile pe misiunea de aterizare a roverului în interiorul acestor paleo-lacuri, deoarece acolo pot găsi fosile antice de viață marțiană. Craterul Jezero, un bazin de impact de aproape 50 de kilometri, studiat de echipa lui Goudge, este una dintre cele trei locații de aterizare investigate de NASA, pentru misiunea din 2020.