Oamenii din Coreea de sud se închid singuri într-o pușcărie falsă, ca să scape de stres

Mii de sud-coreeni ajung la închisoare ca să scape de viață. Din 2013, peste două mii de oameni s-au băgat singuri în Prison Inside Me din nordul Hongcheon – o pușcărie falsă care imită experiența din închisoare.

„Pușcăriașilor” din Prison Inside Me li se confiscă telefoanele și li se dă o uniformă albastră, o saltea de yoga, un set pentru ceai, un stilou și o agendă, după spusele celor de la Reuters. Li se interzice să vorbească cu oricine altcineva în afară de colegii lor și primesc mese de bază cu budincă de orez la micul dejun și un cartof dulce făcut la aburi pentru cină.

Toate astea sunt voluntare, iar o mare parte dintre clienții facilității sunt oameni care lucrează la birou și studenți care caută o pauză de weekend de la cultura muncii de mare intensitate din Coreea de Sud. Într-o țară în care zilele de muncă sunt lungi și ratele sinuciderilor sunt mari, asta ar putea salva mii de vieți.

Angajatul coreean de rând a muncit un total de 2027 de ore în 2017, conform unui sondaj de la Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD) – iar asta îl plasează pe locul trei în topul celor mai muncitori cetățeni după mexicani și costaricani. Este o cultură a muncii și a învățământului hipercompetitivă pe care Berkeley Political Review a descris-o ca „letal de toxică”, iar experții cred că a contribuit la o rată crescută de stres și sinucideri în țară. Conform unui raport World Health Organisation din 2017, Coreea de Sud are cea mai mare a doua rată de sinucideri din lume, cu o medie de 28,3 oameni din o sută de mii care și-au luat viața în 2015.

Din această cultură sub presiune s-a născut Prison Inside Me. Cofondatoarea Noh Ji-Hyang a spus că ideea pentru închisoarea falsă a fost inspirată de soțul ei, un procuror care a fost forțat adesea să lucreze o sută de ore pe săptămână.

„A spus că mai degrabă s-ar închide undeva pentru o săptămână ca să se odihnească și să se simtă mai bine”, a spus ea. „Așa a început totul.”

„Eram epuizat fizic și mental, dar nu aveam îndeajuns de mult curaj ca să îmi dau demisia”, a spus pentru Al Jazeera Kwon Yong-seok, soțul lui Noh. „Nu știam ce să fac cu viața mea. Apoi m-am gândit să mă retrag în singurătate pentru o săptămână. Puteam să iau decizii mai bine fără țigări, băuturi, relații umane, un șef și muncă stresantă.”

Acum sute de sud-coreeni se închid singuri în celule de șase metri pătrați pentru perioade de 24, câteodată 48 de ore. Nu sunt ceasuri, oglinzi, ci au doar o toaletă micuță.

„Închisoarea asta mă face să mă simt liberă”, a spus corporatista Park Hye-ri, în vârstă de 28 de ani, pentru Reuters. „Eram prea ocupată. Nu ar trebui să fiu aici acum, având în vedere câtă treabă am de făcut. Dar am decis să iau o pauză și să mă gândesc la o viață mai bună.”

Park a plătit echivalentul a aproximativ 360 de lei ca să petreacă 24 de ore în acea facilitate – și este doar una dintre cei care optează pentru această nouă formă improbabilă de azil pentru sănătatea mintală. Conform lui Noh, încarcerarea solitară nu se compară cu viața de afară. Pentru unii ar putea fi chiar un răspuns la ea.

„Ești pe bune închis acolo, iar ăsta este tot conceptul din spatele programului”, a spus ea. „Dar participanții au spus că s-au simțit mai fericiți și liberi ca niciodată acolo. Marea majoritate au opus rezistență inițial pentru că li s-a spus că e o închisoare. Dar după ce au stat acolo, au spus că nu celula mică este închisoarea, ci mai degrabă lumea de afară.”

Acest articol a apărut inițial pe VICE AU.