Nu cred că există fantome, dar dacă ar exista, cred că ar locui în Villa Epecuen. Locul ăsta a apărut în 1920 ca un orașturistic pe malurile unui lac sărat, la câteva sute de mile în sudul Buenos Aires-ului. După ce, timp de multe decade, i-a distrat și relaxat pe turiștii din capitala Argentiniană, în 1985 s-a spart un baraj și Villa Epecuen, devenit pe atunci reședința a 5000 de oameni, a dispărut treptat sub apă, în urma inundației.
Publicitate
Totuși, cu câțiva ani în urmă, odată cu schimbările climatice, orașul a început să iasă la iveală. Dupa ce am aflat de locul ăsta dintr-un documentar pe care l-am văzut în 2006, m-am hotărât să mă duc să-l vad de îndată ce mi-am luat prima mașină. Mi-am luat aparatul de fotografiat și am ajuns să stau într-o măcelarie, care își petrecuse ultimii 25 de ani sub apă. Clădirea, ca orice altceva din Villa Epecuen, mirosea a mare.
Peste noapte s-au auzit tot felul de zgomote, având în vedere că măcelaria este acum adăpostul a mii de pescăruși cuibăriți, și era puțin cam dezorientant să auzi cum apa lacului se lovea de margine, nu departe de locul în care dormeam. Pista dispăruse în mare.Locul ăsta e plin de copaci morți, care arată toți de parcă ar fi fost arși mai degrabă decât acoperiți de ape, iar rădăcinile lor noduroase și uscate se înalță la un metru deasupra solului. E ceva lipsit de vlagă în modul în care copacii încă mai sunt organizați în rânduri drepte.
Nu știu cum au supraviețuit, sau de ce nu au fost luate de ape, dar printre copaci vezi împrăștiate mici semne ale turiștilor de mult plecați: paturi, sticle de Cola, farfurii, pahare, numere de înmatriculare și indicatoare. Cred că așa arată și fundul oceanului. Cam deprimant, nu?
În Villa Epecuen am întâlnit un tip pe care îl cheama Pablo Novak și care e singura persoană care mai trăiește în oraș. Când au venit inundațiile în ‘85, majoritatea oamenilor s-au mutat în cel mai apropiat oras Carhué și nu s-au mai întors niciodată, cu excepția lui Pablo. Locuiește într-o colibă de pietre și are un frigider, o poliță și mai multe calendare care atârnă pe pereți. Nu prea îmi dau seama cui îi plătești chiria când locuiești într-o proprietate ca asta.
Locuința lui Pablo e situată pe undeva pe unde ar fi fost suburbia orașului turistic, înainte de accident. Mi-a zis că i-a luat prin surprindere pe oameni și că la început toata lumea a așteptat pe acoperișurile caselor, imaginându-și ca apele o să se retragă. Evident că asta nu s-a întâmplat și în doua zile de la primul val de inundații, orașul era aproape gol.
Lui Pablo părea să îi lipsească mult vechiul orașși vorbea foarte mult de zilele sale de glorie din anii 50, 60 si 70, când rivaliza serios cu Mar del Plata pentru a intra sub pielea turiștilor. Acum nu sunt mulți oameni în Buenos Aires care să știe de Villa Epecuen, deși a fost folosit în câteva videclipuri muzicale și apare ocazional la știri la capitolul curiozități.
Cei din Carhué ne-au zis caă, din cazua faptului că Villa Epecuen nu este protejată de lege, oamenii merg acolo să scormonească. Nu prea înteleg cu ce ai putea să te alegi prăduind locul ăla. E frumos, dar practic e al dracului de putrezit și înspăimântător.
