​Cum se tratează depresia cu ciuperci halucinogene

Când mă întâlnesc cu Sue, e toată un zâmbet. Îmi strânge mâna ferm și se așază să vorbim. „N-am avut atâta energie de ani de zile", îmi spune. „Viața mi s-a schimbat în bine datorită ciupercilor magice. Pare incredibil, dar e adevărat."

Sue, care are acum 35 de ani, a trecut prin prima depresie serioasă la 25 de ani. Nici n-a înțeles ce i se întâmplă. Aveam stări proaste din adolescență, dar nimic nu s-a comparat cu durerea asta nouă și neașteptată. Sue avea probleme cu somnul și avea probleme în cariera de cercetător. „Plângeam în toalete, deznădăjduită și distrusă", mi-a zis.

Primul acces de depresie al lui Sue a durat un an și, după ce a ieșit din perioada critică, se simțea tristă tot timpul. „N-am spus nimănui de chestia asta, în afară de doctorul meu, mi-a zis. La fel ca milioane de alte persoane, Sue a primit antidepresive: Mă opreau din plâns, deveneam imună la orice și puteam să-mi văd de treabă."

La începutul acestui an, deși a luat o doză mare de antidepresive, depresia lui Sue s-a adâncit. „Gândeam obsesiv și negativ constant", mi-a zis. A încercat terapie, dar n-a funcționat.

Dar a găsit la un moment dat, pe internet, detalii despre cum se poate trata depresia cu psilocibina găsită în ciupercile halucinogene. „Am citit un articol despre cum poate MDMA-ul rezolva depresia și am luat droguri recreaționale, dar nu mă atinsesem de ciuperci halucinogene de ani de zile", a zis Sue.

Sue a intrat pe multe forumuri unde oamenii vorbeau despre efectele microdozării de psilocibină și acolo a dat peste dr. Jim Fadiman. Dr. James Fadiman are un CV mare și variat; a fost consultant în afaceri, autor al cărții Ghidul Exploratorului Psihedelic și co-fondator al Universității Sofia din California. Acum are 76 de ani, dar și-a petrecut tinerețea cu Menlo Park, o echipă de cercetători din California care a studiat utilizarea substanțelor psihedelice în 1960.

„Le dădeam pacienților doze mari de LSD din motive terapeutice și am avut mare succes cu o doză mai mică de LSD."

Într-adevăr, în vremea aceea, LSD-ul era cel mai cercetat drog psihedelic din lume, cu peste o mie de studii pe subiect. Dar în 1968, când guvernul american a întocmit Programul LSD 1, au fost stopate 60 de proiecte diferite, inclusiv proiectul Menlo Park.

Patru decenii mai târziu, un prieten mi-a zis că a luat microdoze, mi-a zis Fadiman. Albert Hoffman, chimistul care a descoperit LSD-ul, susținea ideea, dar nu știa exact despre ce e vorba. Cercetările psihedelice în care am fost implicat au fost pline de flash-uri psihedelice și experiențe spirituale, așa că am devenit curios.

Fadiman sugerează ca participanții care au deja materialele lor psihedelice să ia o microdoză la patru zile timp de o lună și să noteze cum se simt. O microdoză poate fi o zecime sau o douăzecime dintr-o doză normală. „Dacă oamenii îmi spun că observă efectele psihedelice, le spun să scadă doza. Pietrele n-ar trebui să strălucească nici măcar puțin."

S-a dus zvonul și oamenii au început să-i ceară informații lui Fadiman. Până acum, Fadiman a colecționat aproximativ o sută de rapoarte în care oamenii se lăudau că s-au simțit excelent.

Deși Fadiman n-a avut scopul de a studia depresia, mulți participanți i-au zis că le-a schimbat starea în bine. Forumurile erau pline cu astfel de conturi, așa că Sue a reușit să dea de Fadiman. „I-am scris și mi-a trimis indicațiile. Am întrebat o prietenă care luase ciuperci dacă pot lua o doză mică."

Sue a măcinat ciupercile și a început cu un sfert de linguriță în prima zi. „Am simțit un efect marginal, nimic mai mult", și-a amintit ea. „Aveam energie și stăteam trează după-amiaza, ceea ce era neobișnuit pentru mine."

Dar în ziua a doua, efectul a șocat-o: „Eram uimită, am început să nu mai gândesc negativ deodată, îmi dispăruseră toate gândurile negative."

Sue nu e singura participantă care a experimentat astfel de efecte. Un subiect care suferea de Parkinson a raportat că după o lună de microdozare cu LSD, aproape i-a trecut depresia. „Am primit un mesaj de la o persoană foarte deprimată care a luat microdoze de LSD și a reușit să se simtă funcțional. Apoi a regresat. Știm că ajută în cazul depresiilor blânde, dar toate cazurile sunt diferite."

Deși cercetările arată că microdozarea poate fi benefică, câțiva subiecți ai lui Fadiman au raportat efecte secundare neplăcute. Sue mi-a povestit că a avut un trip foarte nasol la un moment dat.

Deși substanțele psihedelice nu creează dependență, l-am întrebat pe Fadiman dacă există pericolul ca pacienții să devină dependenți. Mi-a zis că e posibil, dacă pacienții iau „aceeași substanță psihedelică în fiecare zi."

Vezi documentarul despre ciupercile din Amsterdam:

Fadiman nu e singurul interesat de proprietățile psilocibinei; au existat multe studii pe acest subiect. Un studiu a arătat că creierul afectat de psilocibină are o altă conectivitate între anumite regiuni corticale care ar putea scurtcircuita tiparele de gândire negativă.

Așadar, microdozarea poate lupta eficient împotriv depresiei pe termen lung? Fadiman a zis că mai e nevoie de studii, dar că le recomandă oamenilor să facă asta între timp.

Interesul lui Fadian pentru utilizarea terapeutică a substanțelor psihedelice e valabil până în ziua de azi.

„Acum cinci ani, un prieten a folosit microdozarea. Acum prefer să fac sondaje printre oameni și să văd ce efecte au asupra lor."

Fadiman le recomandă pacienților să ia o microdoză la fiecare patru zile și să noteze cum se simt. „Dacă oamenii spun că simt efecte psihedelice, le recomand scăderea dozei. "

S-a răspândit zvonul și multă lume a început să-i ceară informații lui Fadiman. „Ne scriu oameni care suferă de diverse probleme, a zis Fadiman Unul a reușit să scape de bâlbâială, altul de fumat. "

Până acum, Fadiman a colecționat peste o sută de rapoarte, iar rezultatele vin zi de zi. Oamenii spun că microdozele le îmbunătățesc energia și starea de spirit în fiecare zi, fără să le schimbe comportamentul.

Forumurile sunt pline de povești ale oamenilor care au reușit să scape de depresie și așa a ajuns Sue la Fadiman. „I-am scris și mi-a trimis indicațiile. Intrigată, am rugat un prieten să-mi facă rost de o cantitate mică de ciuperci. "

Sue a măcinat ciupercile și a luat un sfert de linguriță în prima zi. „Am simțit un efect vag, dar nu mare lucru. Dar am avut energie să stau trează după-amiaza. "

A doua zi a fost cea mai șocantă pentru Sue, când gândurile negative au încetat. „Nu le găseam nici măcar când le căutam." Dar, odată, Sue a trecut printr-o experiență care a făcut-o să fie mai atentă cu dozajul: „Am încercat un lot nou de ciuperci și doza a fost prea puternică, m-am simțit tripată și a fost neplăcut", mi-a zis. „Nu iau drogurile astea de plăcere. "

L-am întrebat pe Fadiman despre dependență și mi-a zis că nu vor deveni dependenți decât pacienții cu tendințe de dependență.

Sue a încheiat prima lună de microdozare și le-a zis prietenilor care suferă de depresie despre experiența ei. „Chiar m-au ajutat ", a zis Sue și s-a declarat dispusă să continue tratamentul cât timp va fi posibil.

„Nu există comparație între microdozare și antidepresive ", a zis ea. „În orice caz, antidepresivele n-au funcționat niciodată pentru mine, dar microdozele da. Nu pot să explic și nici nu mă interesează. Știu doar că mă simt eu însămi după mulți ani."