De ce încă mă duc în Vamă, chiar dacă mă costă nici două zile cât o săptămână în Grecia

Greu de explicat ce înseamnă Vama Veche pentru cineva care nu a mai fost aici. Pentru mine, e o combinație de vechi cu nou, de distracție cu melancolie, amestec de fum de țigară și gust de bere. Nopți dormite pe plajă, cele mai frumoase răsărituri.

Vama Veche, august, 30 de grade. Mii de oameni se înghesuie pe plajă. Probabil că iubesc locul ăsta pentru că aici am trăit cele mai tari nopți din viață aici, cele mai monstruoase petreceri și cele mai crunte beții. N-am cărat cu roaba șampanie de mii de euro, dar am turnat litri de bere în mine, am făcut scrum mii de țigări și am râs mult. Am prins răsăritul într-o mulțime de feluri.

Întotdeauna vor fi voci care să spună că Vama nu mai e ce-a fost odată, dar mie-mi pare cea mai bună variantă de Vamă de până acum. Ai de toate, poți să alegi. Poți să dormi în cort cu 130 de lei pe noapte, prin mașină, pe plajă mort de beat sau la cel mai fițos hotel pentru câteva sute bune de lei pe noapte.

Ani de-a rândul am mers în Vamă cu aceiași teniși. Mi s-au rupt la spate, i-am cusut, i-am purtat iar. Au la activ mai multe nopți de beție decât toți colegii mei de muncă. I-am purtat și în noaptea când l-am conceput pe fiu-miu pe care, apropo, l-am dus zilele trecute prin Vamă. Pentru două zile aici am cheltuit cam cât dai pe o vacanță de cinci zile în Grecia. Numai cazarea și drumul au fost peste șase sute de lei.

În timp ce făceam slalom printre mașinile fițoase de zeci de mii de euro parcate în buza plajei, mă uitam la înghețata topită din frappé-uri și cum se pătau cu ulei ieftin de plajă tricouri de sute de dolari, mă gândeam la știrile alea despre cum ne-a sărăcit pandemia. E lux, dar și sărăcie. Depinde de ce-ți permiți.

Am plecat spre Vamă marți pe la prânz și am stat până miercuri. Am plătit taxa de pod 26 de lei și am dat pe benzină dus-întors trei sute de lei. În Vamă n-am putut să mă cazez, nu mai erau camere libere și, oricum, acolo unde mai găseam ceva prețurile începeau de la patru sute de lei pe noapte. Așa că am ajuns în 2 Mai, unde o noapte de cazare a fost 320 de lei într-o cameră decentă, destul de curată, cu aer condiționat și o curte mare cu loc de joacă.

Am băut în curtea vilei o bere cumpărată cu 12 lei de la magazinul de peste drum de la un domn cu mare chef de ceartă. A făcut o criză de isterie când a intrat în magazin o tipă să întrebe dacă vinde parmezan. A mai venit o criză la scurt timp, pentru că un bătrân care ținea o pâine sub braț s-a pus la coadă fără să respecte rândul. În fine. Am plecat spre Vamă, unde abia am găsit un loc de parcare. Unii aveau mașinile pline de nisip, semn că nu mai erau mișcate de acolo de zile întregi. Alții dormeau în ele, tipic pentru Vamă. Să fie „cazarea” aproape de plajă.

Mi-am luat cu nouă lei o cafea mizeră de la un tip deranjat că l-am întrerupt din șters barul. Mi-a zis că n-are să-mi dea rest, am plecat să-mi iau șezlong. 35 de lei șezlongul, am luat trei. Ultima dată când am fost în Thassos, șezlongurile erau incluse în prețul cazării – sau plătești consumație de zece euro și ai umbrelă, adică două șezlonguri, toată ziua. Pe la începutul lunii am dat 140 de lei pe o noapte de cazare într-o vilă din Grecia mult mai faină decât tot ce am văzut în Vamă. Am primit și o reducere, așa că cinci nopți cu mic dejun inclus au fost 550 de lei. Nici nu se compară cu banii pe care îi cer ăștia în Vamă. 

Plaja a fost plină de alge și mirosea destul de rău. Sub șezlonguri erau ascunse pahare folosite sau sticle goale de bere pe care nimeni nu le ducea la gunoi. După două ore de stat pe plajă am mers să mâncăm la o terasă fără fițe. 20 de lei porția de cartofi țărănești aproape cruzi. Un piept de pui fără gust, 35 de lei. Câțiva calamari pe o frunză de salată, 39 de lei. 146 de lei pentru o masă sărăcăcioasă, fără gust și pentru care am așteptat o eternitate.

Seara i-am dat copilului mâncare gata făcută de acasă, în timp ce eu și bărbatu-miu am mâncat șaorma (aproape 40 de lei fiecare, dar măcar a venit cu cartofi și suc la pachet). Am plecat spre cazare să lăsăm copilul cu niște rude și pe drum am oprit la un magazin pe marginea drumului, unde am dat 70 de lei pe două sticle de apă, două beri și câteva dulciuri.

După ce am culcat copilul am plecat să petrecem. Două shot-uri și două pahare de rom cu suc 95 de lei, la un club celebru de pe malul mării. Ne-am mutat în altul de lângă. În jur de 35 de lei paharul de alcool, am băut două fiecare, dar nu ne-am îmbătat, erau mai mult gheață. La două dimineața s-a închis totul oficial și s-a spart petrecerea – tulpina Delta, valul patru, știi ce zic. În schimb, party-ul s-a mutat pe plajă, unde am stat până la răsărit. Am mai bifat, așa cum s-a putut, o noapte de Vamă. În jur de 1 400 de lei cheltuiți în doar câteva ore. Scumpă al naibii distracția din vara asta, dar și plină de farmec.

Nu știu, e un spirit anume, care miroase a libertate și a nopți de distracție cum n-am trăit nici în cluburile fițoase de pe insulele grecești, nici în Barcelona, nici în Roma, nici în Centrul Vechi al Capitalei. Printre vilele moderne, mașinile de sute de mii de euro pentru care ar trebui să muncesc o viață, printre paharele scumpe de băutură plutește un ceva pe care eu nu-l regăsesc niciunde. Greu de explicat ce înseamnă Vama, combinație de vechi cu nou, de distracție cu melancolie. Amestesc de fum de țigară cu gust de bere. Nopți dormite pe plajă, cele mai frumoase răsărituri.