S-a dus naibii de tot America?

Poate ai văzut afirmația asta în feed-ul tău și ți s-a părut exagerată. Poate că ai văzut când China a declarat asta și ai zis că e doar propagandă proastă: America e „un stat eșuat”.

Mulți ar spune că acesta e un semn clar că multă lume e nemulțumită de situația actuală din Statele Unite, dar ce înseamnă, mai exact, un stat eșuat, și de unde știi dacă trăiești sau nu într-un astfel de stat?

E greu să definești un stat eșuat. Statele pot continua să existe decenii întregi după ce observatorii din exterior le declară moarte din punct de vedere funcțional. Nu există un lucru anume care face un stat să fie eșuat, sunt mai mulți indicatori. Iar indicatorii din Statele Unite din momentul de față nu sunt buni.

Poliția face raiduri în toată țara. Donald Trump a petrecut ultima săptămână într-un buncăr de sub Casa Alba care are scopul să-l protejeze pe președinte de un atac terorist. Zeci de milioane de persoane au rămas fără joburi. O pandemie fatală a ucis 110 de mii de americani și a infectat alte câteva milioane. În noiembrie vor fi alegeri, iar președintele încearcă să îi convingă pe votanți că votul prin e-mail – care i-ar ține în siguranță în timpul crizei globale de sănătate – e ilegitim. Poliția ucide protestatari, orbește jurnaliști, intoxică mulțimea cu gaz lacrimogen ca să-i facă loc lui Trump să vorbească într-o biserică. Ofițeri neidentificați apar la proteste în toată țara, iar poliția folosește aceste mișcări ca o scuză pentru a extinde supravegherea în stat. Statele Unite sunt într-o mare belea: instituțiile și politica lor putrezesc sub ochii noștri. În ce punct devine declinul eșec?

„Încă nu suntem un stat eșuat, dar nici mult nu mai avem, dacă ne luăm după semne”, a zis Daron Acemoglu, un economist care predă la MIT și care a scris cartea Why Nations Fail. Acemoglu e specializat în probleme de economie politică și analizează felul în care piețele bine regularizate produc populații stabile și fericite.

„Cele mai extreme cazuri de eșec ar fi Yemen sau Afganistan”, a zis Acemoglu. „State care nu mai funcționează, renunță la toate responsabilitățile, inclusiv la abilitatea de a impune legea, încep să concureze cu forțe înarmate sau neînarmate și nu mai pot oferi servicii publice.”

Eșecul unui stat are mai multe grade și se poate situa într-un spectru larg. Așa susține Fragile States Index (FSI), un sistem care măsoară fragilitatea statelor fondat de asociația non-profit The Fund for Peace. FSI analizează mai mulți factori – printre care inegalitatea de venituri, starea serviciilor publice, relația dintre poliție și cetățeni – și oferă fiecărei țări un scor care arată cât de fragilă este. FSI e doar unul dintre numeroasele modele pe care le pot folosi oamenii ca să analizeze stabilitatea relativă a unei țări. E un model cu defecte care au fost catalogate de criticii lui. E subiectiv, înclină spre ideile neoliberale despre ordine și stabilitate și încearcă să cuantifice indicatori instabili precum relațiile interetnice dintr-o regiune. Unele concepte nu pot fi reduse la cifre.

Totuși, lumea occidentală îl folosește ca să măsoare stabilitatea statelor. Chiar și fără informațiile din 2020, Statele Unite e una dintre cele mai puțin fragile țări și se situează pe locul 149 din 178. Conform FSI, America e foarte „stabilă”, dar e și pe lista de țări în care situația se înrăutățește, alături de Libia, Siria și Yemen. Pe scurt, e în declin vertiginos.

„Ce ne-a arătat FSI în ultimii 15 ani e că o țară are un colaps foarte lent și apoi brusc”, a zis într-un e-mail Charles Fiertz, manager de programe la Fund for Peace care lucrează la FSI.

Colapsul are loc când vulnerabilitățile se adună și presiunile cresc – asta poate însemna mărirea inegalității veniturilor, eroziunea legitimității persoanelor de la putere, atât publice, cât și private, servicii publice fără fonduri, creșterea tensiunilor dintre grupurile politice, etnice sau religioase, conform spuselor lui Fiertz. „Cred că se știe că Statele Unite au trecut prin toate astea în ultimii ani”, a zis el.

„E foarte posibil ca un stat să aibă un colaps brusc. Se întâmplă de obicei când are loc un șoc declanșator – poate fi orice, de la o epidemie la un abuz al forțelor de securitate publică – iar statul nu mai reușește să gestioneze problema pentru că presiunile îi depășesc capacitățile. Cred că gestionarea COVID-19 și a protestelor din ultimele săptămâni arată că Statele Unite nu sunt într-un punct bun.”

Acemoglu a zis că multe lucruri încă funcționează bine în State, dar există niște factori de risc care îl îngrijorează. „Forțele de ordine nu mai reușesc să protejeze pacea și cetățenii, expertiza birocratică e slabă, iar instituțiile statului nu reușesc să controleze puterea ramurii executive.”

Aceste probleme sunt vechi, au decenii înainte să vină Trump la putere, dar el le-a exacerbat pe toate. Acemoglu e de părere că distrugerea instituțiilor birocratice din America e cea mai șocantă și rapidă pe care a văzut-o.

„EPA, CDC, Foreign Service… toate acestea erau bastioane ale deciziilor bazate pe expertiză și știință”, a zis el. „Dar președintele are prea multă putere pentru a numi în funcții oameni noi. Și ce s-a întâmplat? CDC a făcut o treabă foarte bună cu criza Ebola. Puțini oameni care știau cum funcționează CDC-ul acum douăzeci de ani ar crede că acesta a primit informații despre un virus cu răspândire rapidă din China și n-a făcut nimic timp de trei luni. Nimeni n-ar crede așa ceva.”

Indicatorii sunt gravi, dar declinul nu e predeterminat. Atât Acemoglu, cât și Fiertz au accentuat că Statele Unite are anumite avantaje pe care alte țări nu le au și s-ar putea salva. Unul dintre ele e că America e o țară incredibil de bogată, iar averea îți oferă oportunități. Da, averea aceea e concentrată în mâinile câtorva indivizi, dar tot există. Trebuie doar redistribuită. E greu, dar nu imposibil. „N-aș vrea să spun că America e un stat eșuat sau în pericol iminent de a deveni un astfel de stat”, a zis Fiertz. „Știu din experiență că acest gen de recuperare cere timp și eforturi persistente. Și necesită implicarea tuturor forțelor și grupurilor din comunitate.”

Trecem printr-o perioadă istorică înfricoșătoare, dar în astfel de momente sunt posibile mari schimbări. Suntem la o intersecție, un punct periculos, dar și cu multe posibilități. Nimeni nu-i va salva pe americani decât ei înșiși. Și e posibil. E posibil să construim o lume mai bună.

Dar nu trebuie să uităm niciodată situația periculoasă în care ne aflăm. Trebuie să rămânem furioși, să nu uităm ce e în joc. „Mie mi-e foarte frică”, a zis Acemoglu. „Cred sincer că nu vom putea supraviețui încă patru ani cu acest președinte. Cea mai mare spaimă a mea e să câștige Trump din nou și să continue toate aceste trenduri periculoase. În acest caz, peste jumătate din publicul american își va pierde complet respectul pentru stat.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.