Femeia care recunoaște pe oricine în câteva secunde și îi ajută pe polițiști să prindă criminali

În ultimii ani, tot mai multe țări dezvoltă tehnologie AI ca să-și urmărească și monitorizeze populațiile. China e în fruntea acestui fenomen, iar Uniunea Americană a Libertăților Civile avertizează că Statele Unite e pe cale să adopte un program similar. Totuși, în mare parte, recunoașterea facială automată e încă la început și multe țări se bazează încă pe oameni pentru treaba asta. Dar nu pe orice fel de oameni – oameni cu abilitatea rară de a recunoaște cu precizie fețele din filmări CCTV, indiferent de unghi sau de rezoluția imaginii.

Termenul „super recogniser” a apărut prima oară în 2009 și descrie persoanele care pot ține minte peste optzeci de procente dintre fețele oamenilor pe care îi cunosc (media e de douăzeci la sută). Mecanismul neuronal din spatele acestei capacități de identificare e încă necunoscut, dar pare să fie genetic și apare doar la unu la sută din populație.

În zilele noastre, poliția din multe țări angajează specialiști în recunoaștere facială, dar poliția britanică a recrutat cei mai mulți.

Kelly Hearsey e un astfel de „super recogniser”. Lucrează pentru Super Recognizers International Lts, care colaborează cu secții de poliție din toată Marea Britanie. A dat un test în 2018 și a obținut cel mai mare scor pe care l-a văzut vreodată compania, din șase milioane de candidați. De atunci, lucrează în tot felul de cazuri, de la investigații de crimă la suporteri agresivi care nu mai au voie să vină la evenimentele sportive.

VICE a stat de vorbă cu ea ca să afle cum e să ai o astfel de super putere.

VICE: Salut, Kelly. Cum ai ajuns să dai testul de „super recogniser”?
Kelly Hearsey: Am știut mereu că mă pricep la recunoscut fețe. De când aveam șase ani, mergeam pe stradă și vedeam o față și recunoșteam imediat că e o prietenă de-ale surorii mele. Pot recunoaște o persoană și dacă am văzut-o cu treizeci de ani în urmă. Mă duc la ea și îi zic: „Doamne, Ana, nu-mi vine să cred, ce mai faci?” și ea se uita la mine trăznită. Mult timp am crezut că sunt o persoană ușor de uitat. Dar se pare că de fapt am o capacitate extraordinară – într-o milisecundă – nici măcar nu e nevoie să mă uit bine la cineva, doar să arunc o privire peste umăr – recunosc o persoană, chiar dacă am văzut-o cu zeci de ani în urmă.

După multe întâmplări similare, am realizat că probabil chiar am un talent special. Așa că am fost entuziasmată să dau testul și mă bucur că am făcut-o.

Cred că am rezolvat cele mai multe misiuni de recunoaștere facială din țară și, de fapt, din lume, pentru că suntem numărul unu în toată lumea. E incredibil. A fost tare de tot.

Dar nu recunoști doar fețele. Asociezi imediat imaginea cu o identitate și un context. Deci e vorba și de memorie, nu doar de recunoaștere facială, nu?
Da, de asta ajutăm la o desfășurare rapidă a investigațiilor. Nu trebuie să stau să mă uit mult la o față. O văd câteva secunde și mi se întipărește în memorie. E ciudat și cool când se întâmplă.

Ai precizie întotdeauna?
Da, sută la sută. În nicio situație nu se întâmplă să spun „Cred că e colegul de la vechiul job”. Nu, mereu știu cu claritate despre cine e vorba.

Ai făcut vreun training după ce ai descoperit că ai acest talent?
Am făcut niște teste super riguroase. La Super Recognizers International au standarde foarte înalte. Oamenii care se pricep la asta sunt clasificați pe nivele diverse și noi îi alegem pe cei mai buni. Avem un training unde învățăm despre lege și analiză comportamentală, ca să putem participa la operațiuni secrete.

Care a fost prima ta misiune în poziția asta?
Una dintre primele misiuni a fost investigația unei crime. Din fericire, am fost mereu obsedată de emisiuni criminalistice, așa că le-am pus polițiștilor întrebări și am făcut propria mea investigație. A dus la niște rezultate foarte bune pentru ei și au reușit să găsească dovezi noi. De atunci, am mai participat la trei investigații importante.

După ce mi-am dat seama că asta vreau să fac, am făcut un training de supraveghere și acum pot investiga și singură. Folosesc stații de radio, urmăresc oameni și vehicule, identific persoane.

Odată, am ajuns pe covorul roșu la Premiile Naționale de Film și Televiziune, ca să identific fani obraznici în mulțimea care înconjura vedetele. A fost super tare.

Ești stresată când participi la operațiuni secrete?
Nu, mă simt înviorată, entuziasmată și motivată să fac treabă bună. Uneori mergem la concerte pe stadioane. Ultima oară am fost la un concert Slipknot. Era câte un „super recogniser” la fiecare intrare în stadion. Am scanat mii de fețe și toate sunt irelevante până când trece o persoană și ți se ridică părul pe ceafă și știi că e persoana pe care o cauți.

Pe cine căutai la concertul respectiv?
Am avut o operațiune în colaborare cu poliția din Birmingham și scanam mulțimea să găsim niște hoți de buzunare care vin des la astfel de evenimente. N-am lăsat să intre nicio persoană dintre cele suspecte și, la finalul concertului, ni s-a zis că nimeni n-a raportat nimic furat și n-au existat incidente. Am fost super încântați. Și noi, și organizatorii.

Lucrezi și la proteste?
Am fost la Royal Windsor Horse Show, pentru că avuseseră în trecut un incident în care un protestatar se apropiase prea tare de regină. Așa că am avut de recunoscut 106 fețe și eram o echipă de șase persoane. Am fost dispuși la diverse intrări și am localizat opt sau nouă dintre protestatarii periculoși. Unul dintre colegii mei a recunoscut una dintre fețele de pe listă de la o distanță de două sute de metri. O altă colegă a strigat: „Ia uite-l pe numărul 62!”. Ținuse minte până și numerele asociate cu fiecare față.

Îți place să faci asta? Pare ca un joc.
Da. Uneori mă ciupesc când sunt la muncă, să mă asigur că nu visez. Sunt fascinată de acest domeniu și e un vis devenit realitate pentru mine. E absolut minunat.

Poți să-mi spui la ce cazuri importante ai lucrat?
Am lucrat la un caz care a fost și la televiziunea națională. L-au prins pe bărbatul care comisese crima chiar la locul faptei, dar voiau să știe cât de premeditată fusese crima, cum o pusese la cale.

Mi-au dat patru zile de filmări de pe camerele de supraveghere de pe străzile din jur. Și mi-au arătat o filmare cu el și o poză din arhiva poliției. Am descoperit 83 de momente cu el pe camere diferite. Le-am arătat anchetatorilor că fusese în zonă și am aflat de unde își cumpărase obiectele necesare pentru crimă. Am găsit filmări în care tipul adusese lucrurile în zonă, bucată cu bucată, timp de câteva nopți. Asta a însemnat mai multe dovezi și o pedeapsă mult mai aspră pentru el. A fost fenomenal.

Ce știi despre știința recunoașterii faciale? Ai puteri speciale?
Există în creier o parte numită fusiform, care e situată în lobul frontal. E partea din creier care recunoaște fețele – toată lumea o are – dar a mea are ceva ciudat. E o chestie cu care te naști, n-o poți învăța. Există și persoane care au prosopagnosia, deci nu pot recunoaște deloc fețele. Așa s-a descoperit talentul ăsta. Sunt oameni care nu-și recunosc nici măcar propria față în oglindă, nici pe părinții lor. E groaznic. „Super recognizer” e la celălalt capăt al spectrului.

Te pricepi să recunoști și emoțiile?
Nu, nu au legătură. Dar pot recunoaște oameni și de la spate, doar după ceafă. Cred că recunosc o formă anume. Unii recunosc oamenii după maxilar. Ideea e că nici nu trebuie să vedem fața întreagă. De aceea îi identificăm într-o secundă.

Ai memorie bună și pe alte planuri în viața personală?
Nu [râde]. Nu are legătură. Unii dintre noi nu ținem minte numele persoanelor. Suntem foarte diferiți, în orice caz. Provenim din lumi diferite și avem talente diferite. Încă suntem cercetați de oamenii de știință ca să înțeleagă care e faza cu noi.

Cum îți afectează acest talent viața personală de zi cu zi? Recunoști pe oricine din orașul tău?
E destul de greu la mall, pentru că te uiți la cineva și apoi îl tot vezi și ai impresia că te urmărește. Dar nu, doar e în aceeași clădire. Acum nu mai sunt așa de alarmată când se întâmplă asta.

Super. Mai ai povești din viața de „super recogniser”?
În primul rând, le-aș recomanda cititorilor voștri să dea testul online, dacă știu că se pricep la asta. Avem o asociație numită Association of Super Recognisers. Site-ul are tone de informații interesante pentru ei. Pentru cei care obțin scoruri mari, oferim cursuri cu Mike Neville, care e fascinant. Avem cursuri între 1 și 5 martie 2021. Merită să încerci și tu!

Interviu de Jak Hutchcraft.