Am întrebat oameni care o ardeau homofob ce i-a făcut să renunțe la ură

E groaznic să te uiți înapoi la conținutul media de la începuturile anilor 2000. Unele dintre cele mai aclamate filme de atunci sunt pline de limbaj și tematici homofobe. În curtea școlii și la locurile de muncă, cuvinte precum „gay” și „fag” erau folosite ca și cum erau ceva absolut normal.

Societatea ca întreg a evoluat mult în doar două decenii, dar mai e mult până ajungem să eradicăm comportamentul și limbajul dăunătoare. 

Ca să explorăm asta mai departe, am vorbit cu oameni care obișnuiau să facă comentarii homofobe despre ce i-a făcut să se schimbe. Sperăm ca asta va ajuta oamenii care fac conștient sau inconștient comentarii care sunt dăunătoare să realizeze cât de multă putere au cuvintele lor. 

„Obișnuiam să spun lucruri precum asta e gay, ești un homo și alte lucruri oribile când eram mai mic. E groaznic să zic asta, dar pur și simplu făceau parte din cultura adolescentină de la începutul până la mijlocul anilor 2000. Erau în toate filmele, serialele și făceau pur și simplu parte din limbajul de atunci. 

Fiindcă erau chestii pe care toți le spuneam, nimeni dintre noi nu se gândea la impactul pe care îl aveau sau ce înseamnă dincolo de intenția de a zice asta e o prostie sau ești un idiot. Nu pot vorbi în numele altora, dar asta însemnau pentru mine. Cuvintele nu aveau atașate de ele niciun fel de ură, eram pur și simplu prea prost ca să văd dincolo de ele. 

Oricum, schimbarea a venit odată cu iubita cu care m-am combinat în 2009 și cu care încă sunt și acum. De fiecare dată când spuneam cuvintele alea, mă corecta. Îmi spunea vrei să zici că e o prostie, nu gay sau mă întreba de ce e gay? Asta a fost tot ce am avut nevoie ca să pun la îndoială cuvintele pe care le scoteam pe gură. 

Nu a fost o schimbare imediată, obiceiul ăsta a fost profund înrădăcinat, deci mi-a luat ceva vreme să nu o mai fac. Sunt foarte bucuros că a făcut asta și că m-a ajutat să realizez cât de stupid era totul, fiindcă încă am prieteni care vorbesc așa și e atât de jenant să-i aud. Fac tot ce pot să-i ajut în direcția potrivită, dar e un proces.”

„Am crescut foarte religios. Eram cu totul dedicat religiei. Pe scurt, homofobia este doar unul dintre multele lucruri pe care le-am lăsat în urmă cu biserica, când am decis că nu e pentru mine să urăsc niște oameni pentru tot restul vieții mele.”

„Fratele meu mai mic și-a făcut coming out-ul ca homosexual. Cred că asta e tot ce am de spus. Am fost un idiot.”

„Sunt vinovată că am spus lucruri precum gay și poponar. Făceam glume când eram la școală, care acum n-ar mai merge. Dar nu sunt mândră de asta. De fapt, sunt chiar rușinată de ce fel de persoană eram - genul ăla de limbaj este doar o mică parte din cât de oribilă eram. 

Mă bucur că m-am maturizat, dar tot mi se face greață când mă gândesc la cum obișnuiam să vorbesc sau când aud genul ăsta de chestii spuse în public. Din fericire, sunt rare. Sau cel puțin mai rare decât erau. Nu sunt sigură în ce moment m-am schimbat, cred că a fost ceva gradual. Ca toate lucrurile, de fapt.”

„O să sune nasol, dar ca să fiu sincer momentul care m-a schimbat a fost acela când a devenit un lucru din cultura cancel. Asta m-a făcut să mă opresc și să mă gândesc stai așa, oamenii chiar sunt ofensați de asta? Știu că în retrospectivă e stupid, dar nu sunt o persoană online. Abia mă prind care e faza cu meme-urile.”

„Mă uitam pe Facebook în urmă cu câțiva ani și am văzut o postare a unui tip pe care-l știam din liceu. Era logodit cu un alt tip. Habar nu aveam că atunci când eram la școală și trânteam aleatoriu oh, asta e gay ca să descriem lucruri care nu ne plăceau era ceva rușinos. M-am simțit nasol. Oare l-au deranjat lucrurile alea? Am încercat să-mi amintesc, dar e totul în ceață. 

M-am gândit să-i scriu la un moment dat. Fie să-mi cer scuze pentru că am fost atât de ignorant, fie să-l felicit. Până la urmă n-am făcut-o. Dar ăsta a fost momentul de schimbare pentru mine. Am renunțat gradual la limbajul ăla - la fel ca și societatea ca întreg. 

Dar acel moment - să văd postarea aia pe Facebook - a fost punctul care a schimbat totul. Atunci am început să înțeleg cât de dăunător poți fi chiar dacă nu asta e intenția ta - și niciodată n-am avut vreo intenție rea. Nu am spus niciodată lucrurile într-un mod care să însemne că nu-mi plac oamenii gay. Era pur și simplu modul cum vorbeam. Nu cred că e ok, dar nu o să mă prefac că toți am fost niște urâcioși. 

Important e să crești și să înveți. Eu am făcut asta, sper ca articolul să-i ajute și pe alții să o facă.”