Majoritatea sfaturilor pentru economisit bani sunt fix degeaba când ești sărac

Am fost săracă toată viața mea, oricât am muncit. În prezent, fac sandvișuri ca să-mi câștig existența, iar la ultimul job făceam smoothies. Înainte de asta spălam vase. Chiar dacă am făcut facultatea – pe motiv că o să mă ajute în carieră – am fost mereu sortită sărăciei: maică-mea, o femeie din clasa muncitoare, m-a crescut singură și ne-am mutat prin toată California, dintr-un apartament în altul. Singura mea sursă de nutriție era prânzul gratuit pe care îl primeam la școală.

Acum primesc ajutoare sociale. Anul trecut am muncit câte șaizeci de ore pe săptămână la două joburi separate, ca să supraviețuiesc. Pe lângă joburile astea două, mai preluam orice proiect care mă ajuta să scot un ban.

Cândva, anul trecut, căutam frecvent pe Google „de ce sunt săracă” și „cum să nu mai fiu săracă”. Toate rezultatele insistau că problema e că ies prea mult în oraș (nu-i adevărat, sunt prea obosită să fac asta), că nu am un cont de economii (nu am bani pentru așa ceva) sau că nu mă organizez bine cu banii (mă organizez cât să plătesc chiria și apoi să plâng într-un colț până la următorul salariu, asta nu se pune?).

Conform gândirii populare, dacă ești sărac, e doar vina ta și, deci, e responsabilitatea ta să rezolvi lucrurile. Nu e vina angajatorului că te plătește prost. Sau a primăriei că a aprobat construcția unor clădiri de lux în cartierul tău. Nu sunt de vină prețurile mari. Nu, dragă fetiță care prepară sandvișuri. Motivul pentru care ești lefteră e că ți-ai cumpărat un latte în pauza de muncă. Rușine să-ți fie.

Uite care-i chestia: nu doar că e ok să-ți permiți câte un răsfăț din ăsta, ba chiar, pentru oamenii săraci, e un mecanism normal de supraviețuire.

Dacă faci parte din milioanele de români care trăiesc în sărăcie sau dintre cei care își duc zilele de pe o zi pe alta, adevăratul motiv pentru care nu știi să economisești sau cheltuiești prea mulți bani pe lucruri care nu-ți trebuie e ceea ce eu numesc „creierul de om sărac”.

Permite-mi să elaborez. Creierul de om sărac se activează atunci când ești disperat de stresat că nu-ți ajung banii. Deși acum am în cont vreo cincizeci de dolari care o să mă țină săptămâna asta, uneori îmi iau câte un burger după o săptămână obositoare de muncă. E un obicei care nu mă ajută deloc să economisesc bani, dar e o cheltuială necesară care mă face să-mi găsesc motivația să continui să mă spetesc la muncă.

Cel mai bine o zice Ne-yo în piesa „Time of Our Lives”:

Grele versuri.

Am vorbit de curând cu Linda Tirado, care a scris Hand to Mouth: Living in Bootstrap America, o carte în care își descrie experiențele ei cu sărăcia și prejudecățile care predomină despre asta. Ea mi-a zis că e inutil să încerci să-ți gestionezi banii inteligent când ai un venit mic: „Te adaptezi la circumstanțe și gândești pe termen scurt. Nici nu te-ar ajuta să fii sărac și să îți impui țelurile financiare ale cuiva din clasa de mijloc. Nu are sens să ai un cont de economii dacă nu ai nici măcar bani de chirie.” Multe cercetări pe această temă susțin punctul ei de vedere.

După cum explică Tirado, „dacă ai un salariu minim pe economie, nu ai luxul să economisești sau să investești pe termen lung; e doar ipotetic”.

De multe ori mă întreb: cum dracu’ de mă dor toate când ajung acasă și, oricât de mult mă sacrific, nu reușesc să plătesc chiria? În momentul ăsta înflorește creierul de om sărac: Oricum o să fiu sărac fie că-mi cumpăr sau nu punga asta de chipsuri, așa că ce rost are să mă abțin s-o cumpăr? Cum zice și Tirado, „nu ai motiv să amâni ceva pe termen lung pentru că nu ai nicio siguranță pentru ziua de mâine”.

Cumpără-ți chipsurile. Distrează-te până nu expiră timpul. Necesitatea ta imediată de supraviețuire psihologică neagă mitul că ar trebui să muncești mai mult ca să fie bine, pentru că știi că n-o să fie bine.

Eu am impresia că sărăcia e ca și cancerul: nu prea ai cum să scapi de el, te va bântui toată viața. Poți lupta cu el prin medicamente și chimioterapie și operații. Dar nu ai nicio garanție că n-o să revină, iar eforturile de a scăpa de el ți-au alterat permanent codul genetic și structura creierului.

O s-o zic direct: toate sfaturile financiare ne spun că singurul mod prin care ne putem rezolva problemele financiare e să urmăm un ghid foarte specific pentru că toate sfaturile se bazează pe o perspectivă omogenizată care e adecvată doar pentru clasa de mijloc.

Dacă nu ai un venit minim, ai loc și timp să te gândești cum să gestionezi banii. Poate că îți cumperi un-iPhone nou în fiecare an. Poate că îți iei o vacanță și-ți faci datorii. Poate că nu ți-ai ales cel mai bun cont de economii. Așadar, sfaturile financiare sunt pentru persoanele stabile financiare care iau decizii proaste, cum ar fi să investească în bitcoin sau să meargă la stilist să se tundă după o despărțire.

În plus, aceste sfaturi întăresc stereotipurile negative despre persoanele cu venituri mici și inspiră critici aspre pentru cei care nu le pot urma: Trăiești în sărăcie pentru că uneori îți cumperi snacksuri. Te dă afară proprietarul pentru că nu muncești destul. De parcă poți scăpa de cancer doar pentru că faci toate eforturile în acest sens.

Poate că săracii n-ar trebui să primească niciun fel de sfat financiar. Tu îți cunoști cel mai bine finanțele pentru că lupți constant cu aceste probleme și știi că banii nu sporesc doar pentru că muncești ca o vită de povară. Știi ce trebuie să faci ca să supraviețuiești până săptămâna viitoare.

Poate că cel mai bun lucru pe care îl putem face noi, săracii, e să îmbrățișăm sărăcia și greșelile financiare. Cumpără-ți ce ai chef și pișă-te pe oamenii care cred că valorăm mai puțin doar pentru că avem mai puține lucruri. Eu sunt săracă și îmi place să-mi fac măști de îngrijire pentru față ca să mă înveselesc. Sunt săracă și îmi place să mănânc la restaurant când sunt prea obosită să gătesc. Mă piș.

Dacă ești sărac, ia-ți o zi liberă odată la câteva luni și folosește-o ca să te reîncarci. Dacă te ajută mental o porție de cartofi prăjiți de la fast food, ia-o și bucură-te de ea. Tu știi câți bani ai. Tu știi cum îi cheltui. Asumă-ți nevoia de supraviețuire. Ia decizia să trăiești în prezent și râzi. Râzi în hohote, cu gura plină de cartofi prăjiți, în nasul oricui îndrăznește să te critice pentru asta.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.