Psihedelicele îi ajută pe bolnavii de cancer să se bucure de viața care le-a mai rămas

În primăvara lui 2018, Dan G. a aflat că melanomul pe care-l învinsese cu 18 ani mai devreme se întorsese și i se extinsese către ficat și plămâni. După mai multe luni de chimioterapie și imunoterapie, bărbatul în vârstă de 44 de ani s-a hotărât că tratamentele tradiționale pe care le urmase nu erau suficiente. Efectele secundare traumatizante ale medicamentelor îl lăsaseră sleit - și nu făcuseră decât să-i exacerbeze senzațiile deja acute de anxietate și depresie. Adeseori se simțea prea decimat, atât fizic, cât și mintal, încât să mai petreacă timp cu soția și fiul lui în vârstă de patru ani.

Incapabil să controleze ce se întâmplă în corpul lui și descurajat de tratamentele convenționale, Dan s-a gândit la ce poate controla în situația lui - și anume, starea sa psihică - și a început să cerceteze ce variante are. Literatura pe care a descoperit-o, care examina corelarea dintre o stare psihică mai bună și psilocibina, compusul psihoactiv din ciupercile magice, îl intriga, iar experimentele lui cu psihedelicele de pe parcursul următoarelor șase luni urmau să-i reducă semnificativ angoasa mintală care-i măcina viața.

Oamenii care aveau grijă de Dan nu l-au încurajat când acesta i-a întrebat despre căi alternative prin care să-și gestioneze situația - păreau că voiau să rămână la oxicontin pentru dureri, și cam atât. Disperat să reducă stresul care-l zdrobea, Dan s-a hotărât, în urma acestei dezamăgiri, să experimenteze cu psilocibina. „Nici nu mă gândisem la ceva tripant când am fost diagnosticat prima oară în mai”, spune Dan. „Cu toate astea, a venit un moment în tratamentul meu în care am început să mă simt mai bine fizic și îndeajuns de puternic încât să fiu dispus să încerc așa ceva. Am citit cartea lui Michael Pollan, Cum să-ți schimbi mintea, iar cercetările în curs de la Johns Hopkins mi-au dat motivarea de care aveam nevoie.”

Preț de mai bine de 15 ani, Departamentul de Cercetare a Substanțelor Psihedelice de la Johns Hopkins a fost principala echipă de cercetare din SUA în domeniul psihedelicelor. Printre cele mai importante subiecte explorate se numărau efectele psilocibinei asupra adicției, depresia la persoanele sănătoase fizic și depresia și anxietatea provocate de cancer. Multe dintre rezultatele acestor studii au indicat psilocibina ca resursă neprețuită pentru sănătatea mintală, una care nu seamănă cu nimic altceva din medicina modernă.

„Persoanele bolnave de cancer rămân blocate pe gânduri ca de ce mi s-a întâmplat mie asta? și viața mea n-are niciun sens. E de înțeles că devin atât de obsedați de cancer încât nu se mai pot bucura de câtă viață mai au”, spune Matthew W. Johnston, profesor asociat de psihiatrie la Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins. „Mulți dintre oamenii ăștia sunt fizic sănătoși la momentul prezent, dar viața lor e un iad absolut, pentru că sunt atât de preocupați de cancer și nu pot trece peste asta. Nu sunt în stare să se ridice și să se bucure de soare sau de familiile lor, din cauza acestor sentimente.”

Exact prin asta trecea Dan. „Îmi doream enorm să fiu mai prezent pentru fiul și soția mea, care înseamnă totul pentru mine”, spune Dan, cu glasul tremurat din cauza emoției. „A trebuit să port aceste conversații cu soția mea - când sunt pregătit să mor? Când ești pregătită ca eu să mor? Ea e atât de minunată și iubitoare, dar e, gen, cum naiba îți dai seama de chestiile astea? Negativitatea asta pur și simplu te consumă.”

Johnson spune că rezultatele studiilor aleatorii asupra cancerului sunt profunde. „Pacienții bolnavi de cancer indică o reducere dramatică a depresiei sau a anxietății, care a durat cel puțin șase luni și uneori un an - ceea ce e minunat”, spune el. „Nu vorbim doar de pacienții bolnavi de cancer, oricum, studiile noastre indică îmbunătățiri asemănătoare și pentru subiecții care nu-s în terapie [subiecți care nu au o tulburare anume sau nu sunt afectați psihic de cancer]. Rezultatele astea sunt unice pentru psilocibina ca medicamentație care asigură o experiență. E, într-un fel, ca psihoterapia.”

Hotărât să găsească o cale mai bună de a-și trata anxietatea intensă, Dan a apelat la prieteni vechi de pe un forum Phish, unde a vorbit deschis despre situația lui și despre căutările de alinare psihedelică. La scurt timp, Dan avea ce căuta și a început să se pregătească pentru călătorie. „Prietenii mei de pe Phantasy Tour au ajuns să fie una dintre cele mai bune resurse ale mele, sincer”, spune Dan râzând. „Au venit cu atât de multe donații pe pagina de gofundme a familiei mele și cu atâtea sfaturi bune, pe orice subiect, de la medicamente alternative la propriile lor experiențe cu cancerul și drogurile, până la chestii amuzante, gen, fă și tu puțin mai întuneric și dă drumul la frații Allman.”

Stresat, dar entuziasmat să încerce ceva nou, Dan și-a pregătit un moment și un mediu care aveau să-i asigure confortul maxim pentru tripul lui. Echipat cu ciuperci pe care i le procurase un prieten, Dan s-a pregătit pentru călătorie - muzică pe alese, căști care anulează zgomotul, pix și o hârtie ca să-și documenteze gândurile, un spațiu amplu și comod ca să mediteze - iar apoi a plonjat. „În momentul ăla am simțit o bucurie absolută și extaz, precum și anxietate absolută și frică - în același timp. Cred că abilitatea de a accepta cele două concepte și de a recunoaște cele două extreme ale situației mele e importantă”, mi-a spus mie, cu uluire în glas. „Am simțit un nimic pur și l-am luat ca o reprezentare a ceea ce înseamnă moartea, în sine.”

„Am avut această revelație și mi-am zis: De-ajuns. Nu trebuie să mă prefac că totul e ok. Asta a fost adevărata lecție: e ok să mă detașez de acest optimism constant. Mi-am dat seama că e ok să mă gândesc: Păi, sincer, chestia asta e de căcat. N-o să trec peste asta. O să mor. M-a ajutat să mă concentrez pe ceea ce e real - timpul pe care-l am cu cei dragi.”

Johnson s-a bucurat să audă că Dan a respectat procedura și s-a gândit la semnificația interioară a experienței, dar a reiterat cu încăpățânare riscurile consumului de psilocibină în afara unui cadru medical. Halucinațiile, anxietatea severă și paranoia se numără printre efectele negative care pot afecta un consumator. A mai indicat și importanța unor intenții anume pentru trip.

„Poți să ai aceste experiențe psihedelice transcedentale și în afara unui cadru clinic, iar asta poate fi foarte util, dar e greu să te detașezi complet când ești, să zicem, la un concert, și-ți faci griji pentru portofelul și telefonul tău, precum și pentru poliție”, spunem Johnson. „Probabil că nu vrei să plângi într-un colț pentru mama ta la o petrecere sau ceva, dar dacă participi la unul dintre studiile astea și simți nevoia să o faci, atunci e fix ce trebuie.”

Deși Dan spune că acel prim trip a fost în principal anxietate intensă, laudă experiența per ansamblu și spune că, de-atunci, percepția sa asupra morții s-a alterat dramatic - dar, mai important, a întâmplat același lucru cu percepția asupra vieții care i-a mai rămas. „Puterea pe care o resimt, că sunt în stare să accept moartea ca pe o realitate, e un adevărat dar”, spune Dan, „pentru că această chestie care mi se-ntâmplă nu mai are putere completă asupra mea - acceptarea asta mi-a permis să-mi recapăt acea putere și să mă regrupez ca să mă concentrez din nou.”

După succesul primei doze, Dan s-a obișnuit cu un regim de microdozaj în care lua 0,2-0,4 grame odată la trei zile. Rezultatele au fost benefice pentru el. Funcțiile de bază, ca mâncatul, i-au redevenit accesibile. Dan putea acum nu doar să vină la masă la cină, ci să fie cum era odinioară, cât de cât. „Am reușit să mă așez la masă și să iau unele dintre ultimele mese pe care le voi mai lua vreodată cu fiul și soția mea. Să fiu în stare să mă aflu aici și să funcționez… e, gen, Hei, tati e tembel și haios din nou, știi? Nu sunt extrem de nefericit. Nu sunt complet legumă pe analgezice.”

Capacitatea de a-ți elibera mintea îndeajuns încât să fii prezent în fiecare clipă e esența motivului pentru care Johnson și colegii lui sunt atât de entuziasmați de descoperirile lor. Echipa lui spune că niciun alt medicament nu a reușit să producă rezultare similare cu cele ale psilocibinei, atât în tratarea depresiei, cât și a adicției de orice fel.

E important de notat că, datorită naturii experimentale a tratamentului, studiile de genul ăsta au fost până acum relativ restrânse și omogene până acum. Studiile asupra psihedelicelor de orice fel pot fi dificile din varii motive - studiile în orb sunt dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat, substanța în chestiune e ilegală și genul ăsta de tratament hibrid care combină terapia și medicamentația e un teritoriu nedescoperit. În ciuda rezultatelor promițătoare, genul ăsta de cercetare se află încă în stadii preliminare.

Cu toate astea, Johnson e un pic frustrat de faptul că opinia publică vede ciupercile psihedelice ca un drog reacțional sau un „fals” remediu. „Unii oameni ar spune că sună ca uleiul de șarpe. Dar pentru mine se rezumă la faptul că oamenii ăștia sunt blocați, mintal și comportamental, într-o adicție sau ceva de genul depresiei”, a spus el. „Au atâtea beneficii.”

La ora actuală, Colorado și Oregon iau în calcul legalizarea ciupercilor, iar Dan speră ca povestea lui să scoată la lumină toate beneficiile pe care planta asta le poate avea asupra unei persoane care trece prin depresie. „Există ceva inexplicabil acolo. M-am împăcat cu ce va urma”, spune el. „Cu cât mă pregătesc mai mult să-mi iau rămas bun, cu-atât mă împac mai mult cu realitatea asta. Experiența mi-a asigurat pace interioară în ciuda tuturor lucrurilor, o pace pe care am reușit s-o împărtășesc cu familia mea în ultimele mele zile.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.