Ce ți se întâmplă după ce ești eliberat din închisorile Coreei de Nord

Unul s-a întors la reparat străzi într-un orășel din Ohio. Unul s-a făcut scriitor. Doi s-au întors la jurnalism. Alți doi sunt morți acum. Toți au un lucru în comun: sunt americani reținuți, la un moment dat, în Coreea de Nord.

Când Secretarul de Stat Mike Pompeo s-a întors din cea mai recentă incursiune la Phenian, miercuri, a mai adus cu el încă trei membri ai acestui club nefericit. Bărbații eliberați au ajuns la Baza Comună Andrews din Maryland devreme joi dimineața, unde au fost întâmpinați ca niște eroi de președintele Trump și vicepreședintele Pence.

„Vrem să-i mulțumim lui Kim Jong Un, care a fost chiar excelent”, a spus Trump. „E o noapte specială pentru acești trei oameni absolut minunați și îi felicităm pentru că sunt în țara asta.”

Doi dintre bărbați au ridicat triumfători brațele pe când ieșeau din avion și păreau să fie sănătoși. Dar acum că sunt acasă, se confruntă cu un alt obstacol: readaptarea la viață după ce au fost ținuți prizonieri de unul dintre cele mai represive regimuri din lume. Conform unui fost prizonier și unui diplomat american care a contribuit la eliberarea ostaticilor din Coreea de Nord, s-ar putea ca procesul ăsta să nu fie ușor.

„După ce ajung acasă, după ce se termină circul, de obicei sunt traumatizați”, a declarat fostul ambasador la ONU Bill Richardson pentru VICE News. „Sunt tulburați. Au perioade de depresie. Asta e schema, în general.”

Richardson a fost la Phenian în noiembrie 1996, ca să-l aducă acasă pe Evan Hunziker, care a înotat prin râul Yalu din China, ca să intre în Coreea de Nord în luna august a aceluiași an. Coreeni de Nord l-au acuzat pe Hunziker, atunci în vârstă de 26 de ani, că e spion, dar acesta a susținut că e misionar și vrea să le predice biblia. Hunziker avea problee cu drogurile și alcoolul și s-a sinucis într-o lună de la întoarcerea în State.

„M-am prins că era supărat; n-a scos niciun cuvânt”, a spus Richardson, în timp ce-și amintea zborul spre casă. „Îmi aduc aminte că m-am hotărât pur și simplu să nu interacționez. Am zis: Evan, prietene, te ducem acasă. O să ți se facă un mic control. El a zâmbit, a făcut cu mâna și apoi l-am scos.”

După momentul lor cu Trump, prizonierii eliberați aveau în program o vizită la Centrul Medical Militar Național „Walter Reed”, pentru un control medical. Prizonierii eliberați susțin și interviuri cu autoritățile consulare americane, dar altminteri nu prea sunt controlați.

One of the newly freed men, Kim Dong-chul, said through an interpreter that his first moments of freedom felt “like a dream,” but he also suggested his experience in North Korea was difficult.

„Am fost tratați în multe feluri diferite”, a spus el. „Eu unul a trebuit să depun multă muncă fizică, dar când m-am îmbolnăvit m-au și tratat.”

Ostaticii americani au raportat condiții radical diferite în timpul prizonieratului. Kenneth Bae, un micionar creștin coreean-american, a fost arestat în noiembrie 2012 și acuzat de prozelitism, într-o țară în care religia e interzisă. A petrecut mai bine de 700 de zile îngrozitoare de muncă forțată, pe niște rații de mâncare minuscule. În același timp, Matthew Todd Miller, un american alb care s-a dus în Coreea de Nord în 2014, cu planul de a fi arestat și de a renunța la cetățenia sa americană, a povestit că a stat în condiții relativ comode, într-o casă de oaspeți, unde-și petrecea timpul jucând biliard cu traducătorul lui de engleză.

Atât Bae, cât și Miller, au fost eliberați în același timp, în noiembrie 2014, de fostul șef al spionajului american, James Clapper. Bae a scris o carte despre chinul său și a susținut public unirea celor două Coree, în timp ce Miller pare să se fi retras din viața publică.

Mai mulți americani și-au reluat viețile relativ normale după ce au fost închiși în Coreea de Nord. Jeffrey Fowle a fost arestat în mai 2014 și și-a petrecut 140 de zile închis, pentru că a lăsat intenționat o Biblie într-un loc public. A zis că și-a petrecut timpul în închisoare făcând liste cu cântece Beatles și puzzle-uri sudoku. După ce a fost eliberat, s-a întors în Ohio-ul său natal și și-a reluat fosta slujbă, de reparat străzi în orașul Moraine.

Într-un interviu telefonic cu VICE News, Fowle a spus că a avut o „trecere destul de lină”, deși n-a primit consiliere specială sau asistență. „N-am probleme pe termen lung”, a spus acesta. „N-am flashback-uri sau nimic de genul ăsta.”

După ce mass media și-au pierdut interesul, Fowle spune că, practic, a fost lăsat pe cont propriu. Guvernul nici n-a fost prea interesat să afle despre experiența lui, ceea ce i s-a părut surprinzător.

„Nici n-am fost interogat deloc până pe la vreo două luni după”, a spus Fowle. ” Au venit doi tipi la mine acasă și am ajuns să vorbim vreo patru sau cinci ore, dar nu m-au presat să-mi ceară informații secrete. Au întrebat pur și simplu cum a fost situația pentru mine pe-acolo. N-au părut surprinși de nimic din ce le-am spus.”

Doi alți foști prizonieri nord-coreeni, jurnalistele Euna Lee și Laura Ling, și-au reluat, la rândul lor, profesiile. Ambele au fost arestate în martie 2009, în timp ce filmau la granița Coreei de Nord cu China și au fost deținute timp de 140 de zile, înainte să contribuie Bill Clinton la eliberarea lor. Lee a povestit momente de bunătate din partea gardienilor și a spus că a fost întrebată „dacă aventurile de-o noapte chiar au loc în SUA.” Dar, una peste alta, experiența ei în închisoarea din Coreea de Nord n-a fost plăcută.

„Fiecare zi era ca un război psihologic”, a spus Lee într-un TED Talk. „Interogatorul mă punea să stau la o masă șase zile pe săptămână și mă obliga să scriu despre călătoria mea, despre munca mea, din nou și din nou, până când am scris confesiunea pe care voiau ei s-o audă.”

Un alt fost prizonier, misionarul creștin Robert Park, și-a petrecut 43 de zile în arest, după ce a traversat granița cu China, a distrus o fotografie cu fostul lider nord-coreean Kim Jong Il și a strigat: „Coreea de Sud și America, vă iubesc.” Park a spus că a fost torturat și abuzat sexual de cei care l-au ținut captiv și a spus despre tratamentul care i-a fost aplicat că era „umilitor” și „mai rău decât moartea”. The Washington Post a scris în 2014 că acesta a petrecut o perioadă într-un spital de psihiatrie din Tucson, înainte să se mute la Seul, ca să lucreze ca activist pentru drepturile omului.

Cel mai recent, Otto Warmbier, student la facultate la Universitatea din Virginia, a fost ținut captiv mai bine de 500 de zile, după ce a fost acuzat că ar fi încercat să fure un banner de propagandă de la hotelul său, în timpul unei excursii turistice la Phenian. Era în comă când l-au eliberat în iunie, anul trecut, și a murit la șase zile după ce a fost trimis acasă.

Pe 26 aprilie, părinții lui Warmbier au deschis un proces împotriva Coreei de Nord la un tribunal federal, susținând că acesta a fost „torturat brutal și ucis” de regimul „criminal” Kim. Urmăresc să obțină compensații pentru daune în bani, care ar putea să provină dintr-un fond creat de Congres în 2015, pentru compensarea victimelor terorismului practicat de alte țări.

Un purtător de cuvânt al familiei Warmbier a refuzat să comenteze miercuri, dar a dat publicității o declarație care spunea: „Ne bucurăm pentru ostatici și familiile lor. Ne e dor de Otto.”

Doi dintre cei trei prizonieri recent eliberați, Kim Hak-song și Tony Kim, erau afiliați cu Universitatea de Știință și Tehnologie de la Phenian, o școală privată finanțată de un creștin evanghelic coreean-american. Primul a fost arestat pentru „gesturi ostile” față de stat, iar al doile a fost acuzat de tentativă de înlăturare a guvernului. Ambii bărbați au fost închiși în primăvara lui 2017. Al treilea deținut eliberat, Kim Dong-chul, e un om de afaceri acuzat de spionaj și condamnat la zece ani de muncă silnică în aprilie 2016.

E neclar ce vor face acum cei trei bărbați. Richardson a spus că se pot aștepta la atenție intensă din partea mass media în următoarele săptămâni, dar că va dispărea, în cele din urmă. Și atunci devine grea viața după Coreea de Nord.

„Atunci cred că se instalează realitatea”, a spus Richardson. „Se instalează trauma și un pic de tristețe.”

Imaginea principală: Devreme, joi dimineața, președintele Donald Trump a întâmpinat deținuți americani eliberați din Coreea de Nord pe pista bazei aeriene Andrews, 10 mai 2018. (Fotografie de Sarah Silbiger/CQ Roll Call)

Articolul original a apărut pe VICE US.