De ce ești un om nașpa și tragi țepe prietenilor când vă faceți planuri

Articol a fost preluat de pe Tonic.

Dragă Tonic,
Eu vreau să-mi văd prietenii cum ies în oraș, cum sunt sociabili, iar eu nu m-am considerat niciodată o persoană anxioasă social. Însă, în ultima vreme, am descoperit o problemă când îmi fac planuri. Când se apropie ziua, încep să mă îngrozesc la gândul de a ieși. Ideea că trebuie să ies și să fac lucru pe care mi l-am dorit, mă roade și mă stresează ca un nor de ploaie care mă urmărește toată ziua. Atunci simt impulsul de a anula. Îmi formulez în cap o listă de pretexte pe care să le invoc. Încep să scriu un mesaj de anulare de n ori și apoi îl șterg. Până la urmă, trimit un SMS de genul: „Off, îmi pare rău, am uitat că fac…” sau „Putem să reprogramăm, sunt foarte obosită.” Când planul se anulează, simt o ușurare imensă, dar apoi nu fac nimic: mă uit la televizor și frec menta prin casă. A doua zi, simt o vinovăție și încep să mă întreb dacă ar fi fost mai bine să mă duc. De ce nu pot să mă abțin din a anula planurile mele?

Obișnuiam să fac asta la un nivel profesionist! Cea mai remarcabilă perioadă ar fi cea din adolescență. Prietenului meu super bun îi plăceau aventurile și m-a întrebat dacă în vacanță mi-ar plăcea să merg cu el într-o drumeție de cinci zile. Am profitat de ocazie. Suna bine, iar eu nu mai făcusem așa ceva înainte. În plus, mă simțeam flatată de invitația primită. Mi se face rău când mă gândesc acum la prietenul meu care a planificat diligent ruta și mi-a oferit chiar și o listă detaliată cu echipamentul necesar.

Știi cum stă treaba. La un moment dat, cu cât ne-am apropiat de termen, realitatea excursiei la care m-am angajat m-a lovit. Viziunea inițială a aventurii: o prietenie întărită de triumful comun împotriva adversităților, ca într-un film pentru copii, a fost înlocuită de imagini mai concrete și mai realiste, cum ar fi să merg toată ziua (probabil prin ploaie), să mănânc alimente conservate și să împart cortul cu cineva pe care nu îl cunoșteam atât de bine. Stânjenitor și mult prea mult efort. Nu-ți face griji, am băgat o scuză epică și reputația a fost salvată (cel puțin așa îmi place să cred).

Această discrepanță dintre abstractizarea planurilor atunci când sunt îndepărtate și natura lor concretă când se apropie explică, într-o oarecare măsură, obiceiul oamenilor de a le anula. Prietenii tăi te invită la o petrecere sau în oraș, sună distractiv în mare și te simți bine când ești invitat. Apoi se aproprie evenimentul și te lovesc aspectele practice: trebuie să ajungi acolo, nu-l suporți pe prietenul prietenei tale și a doua zi trebuie să lucrezi.

Primul pas pentru a depăși această dilemă e să te forțezi să consideri lucrurile dintr-un punct de vedere cât mai concret, să-ți dai seama de termenii practici înainte să accepți sau să propui un plan social. O modalitate de a face asta, în special dacă planul e într-o săptămână sau mai mult, e să te forțezi să-ți imaginezi că e într-un timp apropiat. Chiar ți-ar plăcea să faci mai târziu în zi, ceea ce ți-ai propus pentru săptămâna viitoare? Dacă nu, atunci ăsta e un semn clar că nu o să ai chef să o faci nici săptămâna viitoare sau luna viitoare.

Legat de asta e și că atunci când suntem într-o anumită stare de spirit, nu ne pricepem să anticipăm cum o să ne simțim într-o stare emoțională complet diferită. E ca și cum nu ai avea pic de empatie pentru diferitele versiuni ale sinelui.

Un exemplu foarte simplu este felul în care când suntem ghiftuiți și complet conștienți, nu prea știm cum să anticipăm nevoile animalice ale sinelui înfometat și obosit. Așa că, după un prânz delicios, nu te mai sinchisești să cumperi o gustare pentru mai târziu, ba mai mult, realizezi că versiunea ambițioasă de dimineață a promis șefului că o să termine proiectul ăla urgent. Se face seara și versiunea ta înfometată și irascibilă urăște deciziile luate într-o alte stare de spirit. Nu ai nimic de ronțăit și ești atât de obosit, încât proiectul e ultimul lucru de care ai chef sau ești capabil să faci!

Vezi și:

Planurile tale sociale au parte de o dinamică similară. Te întâlnești cu prietenii tăi la prânz, te simți bine și extrovertit, iar unul dintre voi sugerează să ieșiți în următoarea seară, iar evident, tu te bagi. Vine seara, tu ești acasă, comod, înfofolit și introvertit. În versiunea asta a sinelui, e atât de tentant să trimiți un mesaj de anulare (și te simți ușurat după ce o faci)!

Într-un astfel de scenariu comiți două gafe empatice asupra sinelui. Prima: versiunea ta extrovertită nu și-a dat seama cât de antisocial o să te simți în seara următoare. Iar a doua, versiunea ta introvertită, cea comodă de acasă, nu a putut să anticipeze cum, odată ce te vezi cu prietenii tăi, starea ta de spirit (și personalitatea ta de moment) se va adapta cu siguranță și chiar o să te distrezi. Ține minte că există studii care demonstrează că și introvertiților le place să se comporte extrovertit, cu mult mai mult decât ar crede.

Ca să nu mai anulezi atât de multe planuri, trebuie să ai grijă de aceste două momente cruciale. Să-ți imaginezi planurile cât mai realist și concret te va ajuta, oarecum, să previi prima gafă: să nu mai faci angajamente pe care mai târziu o să le regreți. (Un alt pont ar fi să întrebi un prieten

apropiat, dacă s-a simțit bine într-o experiență similară. Dacă nu i-a plăcut, atunci nu accepta invitația.) Între timp, pentru a depăși a doua gafă, încearcă să ai mai multă încredere în abilitatea ta de a te adapta și de a trece de la o stare la alta, odată ajuns la locație.

Un obicei pe care mi l-am format pentru a rezolva situația asta e să țin un jurnal cu stările de spirit după ce am refuzat sau am acceptat un plan social. De exemplu, dacă hotăram să mă duc, scriam după: „M-am simțit obosită și timidă, dar după ce am ajuns, m-am destins un pic pentru că am stat de vorbă cu James și m-am revăzut cu Sarah după mult timp. Mă bucur că am făcut efortul de a mă duce.” Asta mă ajută să depășesc subiectivitatea amintirilor și a situațiilor anticipate.

Însă, ușurarea urmată de vinovăție sugerează că ar putea exista o dilemă mai profundă. Doar tu știi care sunt prioritățile din viața ta, prietenii care chiar contează pentru tine și cum vrei să-ți petreci timpul liber (de exemplu, dacă băutele cu prietenii sunt în fruntea listei tale sau ai prefera să te duci la un curs de seară sau să joci un sport în echipă?).

Poate tu chiar vrei să faci planurile la care te-ai angajat, doar că întâmpini dificultăți în a rezista tentației unei nopți liniștite în fața televizorului. În orice caz, cu siguranță nu ești singura persoană care trece prin asta. Un studiu recent din Journal of Positive Psychology a descoperit că, deși majoritatea oamenilor realizează că activitățile cu însemnătate îi fac mai fericiți, aceștia tot petrec foarte mult timp la televizor.

Dacă relaționezi cu asta, atunci cercetătorii te sfătuiesc să-ți faci planul din timp, ca tranzițiile dintre diferite activități să fie mai ușoare. De exemplu, ca să nu-i mai tragi clapa prietenului de la sală, încearcă să iei echipamentul cu tine și să te duci direct de la job. Dacă anulezi constant întâlnirile la bar, încearcă să aranjezi o întâlnire într-o locație convenabilă pentru tine, cum ar fi în drumul spre casă de la birou.

Pe de altă parte, e posibil ca anulările tale dese să nu aibă o rădăcină de subiectivitate psihologică, așa cum am discutat până acum. Posibil să accepți să faci lucruri care, la un nivel mult mai fundamental, tu chiar nu vrei să le faci. Poate accepți din politețe, sau din frica de a te aliena de prieteni sau poate pentru că îți place să te consideri o persoană socială.

Faptul că de abia recent ai început să anulezi des planurile sociale, sugerează că poate ar trebui să iei situația mai în serios, mai ales dacă obiceiul continuă pentru mult timp.

Dr. Christian Jarrett (@Psych_Writer) este un psiholog și autorul cărților „The Rough Guide to Psychology” și „Great Myths of the Brain”. Următoarea carte, despre schimbările de personalitate, va fi publicată în 2019, de editura Simon and Schuster.