Cum au arătat pastilele de Ecstasy din ultimii 20 de ani

Când un raver stă în mijlocul unui ring de dans slinos, într-o mulţime de oameni transpiraţi, pe cale să muşte jumătate dintr-un pill, nu se gândeşte la istoria pastilei pe care urmează s-o înghită. Vrea doar s-o bage în el cât mai repede, ceea ce înseamnă că nu are timp să se gândească la compoziţia chimică a celorlalte generaţii de pastile de ecstasy care au dus la crearea celei pe care urmează s-o ia.

Dar fiecare pastilă de ecstasy are povestea ei. În multe cazuri, de exemplu, logo-ul de pe pill face aluzie la ingredientele ei sau la efect. În alte cazuri, pastilele fac parte din alte generaţii ale aceleiaşi pastile. Unele sunt pe piaţă doar câteva luni, altele rămân pe piaţă ani la rând.

Am un prieten care cercetează istoria pastilelor de ani de zile. Va rămâne anonim, din motive evidente, dar colecţionează ecstasy produs în Olanda din 1995 până astăzi. Colecţia lui a crescut destul de organic - înainte era dealer şi îi rămâneau întotdeauna câteva în plus. A început să păstreze pastilele în plus, care au devenit o întreagă colecţie. Din când în când, oferă cadou câte un specimen mai rar prietenilor apropiaţi, de ziua lor.

Am fost de curând la el acasă ca să-i fotografiez colecţia şi să aflu povestea pastilelor pe care le luăm în club în weekend.

Acestea sunt trei generaţii de pastile care au scris cuvântul "love", toate produse în Olanda. Pastila originală - cea în formă de romb din stânga - a pătruns pe piaţă în 1993 şi, datorită calităţii bune, cererea a devenit rapid mai mare decât oferta.

A rămas un succes în scena de house, deşi, conform colecţionarului, următoarele generaţii n-au mai avut acelaşi efect pur extatic asupra utilizatorilor, probabil din cauza unei schimbări de reţetă. Totuşi, pastilele în formă de inimă sunt în continuare unele dintre cele mai populare tipuri de ecstasy din ţară.

Pastila asta se cheamă, în olandeză, "druifje", care se traduce prin „strugurel". A ieşit pe piaţă în 1996 şi conţinea 180 mg de MDMA - o cantitate enormă pe vremea aceea.

Conform institutului Jellinek, un centru olandez specializat în furnizarea de informaţii despre alcool, droguri şi dependenţă, ecstasy nu conţinea mai mult de 80-90 mg de MDMA până în 2009. În anul acela, MDMA era un ingredient destul de rar, dar când a revenit pe piaţă în 2010, cantitatea de MDMA din ecstasy a început să crească exponenţial. Aceste cireşele sunt o excepţie foarte timpurie de la această regulă.

După lansarea primei pastile Mitsubishi prin 1997, aceasta a devenit rapid legendară. Poate că brandul Mitsubishi n-a fost foarte încântat de acest lucru, dar utilizatorii da. În scurt timp, şi alţi producători au început să folosească logo-ul.

Colecţionarul mi-a zis că, în perioada timpurie a pillului Mitsubishi, avea nevoie de doar o treime de pill ca să petreacă toată noaptea. Prima oară când a încercat-o, nu-i cunoştea puterea şi a fost izbit. A luat una întreagă şi a trebuit să stea câteva ore întins pe o canapea până să poată reveni la petrecere.

Această pastilă cu o rachetă pe ea a apărut la începutul anilor '90 şi s-a răspândit mult în cultura olandeză gabber. Numele şi logo-ul fac referire la cantitatea de speed din pastilă, care era mai mare decât în alte pastile de pe atunci şi îi ţinea în viaţă pe petrecăreţi la party-urile gabber din anii 1990.

Această pastilă a fost produsă la începutul anilor 2000 şi conţinea aproximativ 140 mg de MDMA. Acest specimen a fost produsul unui marketing foarte bun - colecţionarul a pus mâna pe el în 2003 sau 2004, când un organizator cunoscut pentru faptul că dădea regulat party-uri techno pe o barcă din Olanda, le-a împărţit gratuit la intrare tuturor celor care intrau la petrecere.

Pastila asta a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000 şi, deşi logo-ul a rămas acelaşi, fiecare producţie nouă a ieşit în altă culoare. A fost pe piaţă mulţi ani şi colecţionarul spune că jumătate din ea îţi era de ajuns ca să petreci toată noaptea.

Din cauza vechimii, aceste pastile aproape au început să se descompună şi se vede şi în fotografie că unele ingrediente au început să se lipească între ele. Dar colecţionarul mi-a zis că asta nu înseamnă că nu mai sunt bune - acum câţiva ani, la un party house cu tematică de anii '90, a vândut nişte pastile pe care le avea de douăzeci de ani şi toată lumea a fost super mulţumită. Bineînţeles, au luat pastilele expirate pe riscul lor.

Aceste pastile au ieşit pe piaţă în 2007. Colecţionarul le-a testat şi a descoperit că au 100 mg de MDMA.

Pastila cu logo-ul Starbucks e pe piaţă în Olanda din 2015, dar logo-ul e folosit de producătorii de pretutindeni. Acest specimen conţine 120 mg de MDMA.

Flügel e o pastilă denumită după shot-ul popular de vodcă şi energizant şi e relativ nouă pe piaţă - colecţionarul a găsit-o prima oară în 2016.

Anul trecut, a luat într-o noapte o jumătate de Flügel şi nu-şi mai aminteşte nimic din ce s-a întâmplat. Când s-a trezit a doua zi, singura amintire a nopţii era un selfie din telefon cu el şi rapperul olandez Lil' Kleine.

Cea mai semnificativă adăugire la colecţia prietenului meu e pastila Donald Trump. A ajuns în Olanda din Marea Britanie, iar ziarele au scris cu umor despre ea. Colecţionarul mi-a zis că pastila conţine o cantitate imensă de MDMA. Pur şi simplu imensă.