Am vorbit cu șoferi români care-au condus beți ca să înțeleg de ce și-au riscat viața

Un brăilean s-a prezentat băut la susținerea examenului de redobândire a permisului auto, după ce-l pierduse fiindcă fusese prins beat la volan. Polițistul, mai beat ca șoferul pe care l-a tras pe dreapta! Sau, mai recent, un şofer băut a efectuat o depăşire riscantă și a intrat într-o maşină condusă de un alt şofer băut. Sunt niște titluri de știri amuzante, dar de fapt sunt mai triste decât crezi. Asta pentru că, în România, oamenii care sunt dependenți de alcool n-au prea multe șanse de vindecare dacă trăiesc în mediul rural și mai sunt și săraci. Pur și simplu își beau mințile până când nu le mai rămâne nimic.

Conform OMS, avem cam trei milioane de consumatori înrăiți și asta ne oferă un mândru loc cinci în lume. Cifrele aceleiași organizații arată că în 2012, 27,4% din accidentele rutiere la bărbați erau atribuite alcoolului. La femei numărul era mai mic, de 7,8%. Sigur, să bei un pahar de vin sau trei beri sau chiar să te faci rangă într-o seară nu înseamnă că ești vreun alcoolic, însă datele astea îți demonstrează că Agenția Națională Antidrog ar trebui să se concentreze mai degrabă pe alcoolicii din România pe care statul îi aruncă rapid sub preș, iar oamenii îi blamează că n-au voință să se lase. Dependențele nu sunt chiar subiecte de rezolvat la terasă, între prieteni.

Și când te gândești la șoferii beți lucrurile sunt și mai grave. Anul trecut știrea că guvernul thailandez voia să trimită șoferii beți și prinși să lucreze la morgă a făcut înconjurul lumii. Această propunere a venit pentru a avea un impact punitiv puternic asupra psihicului vinovaților. Legislația din România, după noul Cod Rutier, te lasă să bei o bere sau un pahar de vin, adică nu pățești nimic dacă te oprește Poliția și ai o concentrație de până la 0,20 g/mL alcool în sânge (sau 0,15 mg/mL în aerul expirat). Desigur, asta nu înseamnă că s-a dat liber la băut, ci efectiv ești tolerat să bei o bere. Peste nivelul ăsta vorbim de contravenție. Iar de la 0,50 g/mL în sânge, de dosar penal.

Am vorbit cu câțiva oameni care mi-au povestit cum au ajuns să se urce morți la volan, pe străzile din România. Și ce-au învățat din asta.

VICE: Când ți-ai pierdut permisul?
Alex: Când aveam 18 ani, dacă nu mă înșel. Locuiam în Iași, eram într-un bar și am băut vreo două PET-uri de bere cu niște prieteni. Parcă mă certasem cu cineva și am zis să plec acasă la volan, că era frig, sfârșit de noiembrie. În drum spre casă nu mai țin minte ce s-a întâmplat, dar m-am trezit a doua zi la spital, pur și simplu. Am aflat că intrasem cu mașina într-un stâlp. Nu am rănit pe nimeni, iar eu eram ok, aveam doar un ochi umflat și mă durea clavicula.

Cu ce mașină erai și ce s-a întâmplat cu ea?
O Dacia SuperNova. Era praf.

Dacă nu mai ții minte, înseamnă că băuseși bine.
Da, după PET-urile alea, după care am continuat să bem în bar până pe la trei dimineața.

Cât alcool în sânge ai aflat că aveai?
În aer 0,63mg/L și-n sânge 1,40, parcă.

Deci ai suflat și-n fiolă înainte să ajungi la spital?
Da, eu nu mai țineam minte nimic, eram mort. Așa mi-au spus polițiștii. Dup-aia m-ar fi dus la spital, dar eu chiar nu-mi mai amintesc asta. M-am trezit doar a doua zi la spital și am sunat pe cineva să vină să mă ia acasă.

Ce s-a întâmplat după?
A urmat un proces care a durat extrem de mult. Din noiembrie 2008 până prin 2011. Mi s-a anulat permisul, așa că abia la jumătate de an sau un an după am putut iar să fac școala de șoferi și să-mi dau examenul. Întâi, a trebuit să-mi recunosc vina. Apoi, în timpul procesului, țin minte că fugeam după profesori, să-mi dea note mari și să-mi dea recomandări scrise, ca să scap mai ușor. Avocatul mi-a zis că toată lumea face așa. Sentința a fost șase luni de închisoare cu suspendare. Nu am ajuns la pușcărie.

Dar totuși ai cazier, nu?
Da, dar dispare după o anumită perioadă. Am avut niște probleme la angajare la o firmă, când mi-au văzut cazierul. Asta pentru că scria doar închisoare 6 luni, dar nu și motivul.

Care a fost revelația ta după experiența asta?
În 2012, de când mi-am luat înapoi permisul, am avut un fel de a doua naștere. Puteam să mor, că mașina era varză, am dat-o la fier vechi. Că aveam alternative în seara aia să nu plec la volan. Dar omul nervos și beat, știi cum e… Oricum, lecția e clasică, don't drink and drive. Mă bucur că am avut o a doua șansă la condus și la viață. Sunt printre puținii care se poate lăuda că a luat sala și traseul din prima. De două ori.

VICE: Vorbeam cu cineva care și-a recăpătat permisul în 2012. Tu atunci l-ai pierdut.
Flavius*: Da. Chiar în seara în care începusem relația cu actuala nevastă, mă dădeam coco. Eram mic și prost, na. Eu nu voiam să conduc în seara aia, da' un prieten tot insista să îl duc eu acasă. M-a oprit garda, dar mă știau și voiau să mă lase să plec. Dar coco cum eram, le-am zis că vreau să suflu-n fiolă. Chiar și eu râd acum de cât de prost eram.

Și ce s-a întâmplat după ce ai suflat?
Păi eu mă fac parfum și din trei beri, dar în seara aia băusem votcă, deci imaginează-ți.
Am suflat și a afișat 0,89 mg/mL. Mă prinsese pe Str. Ripensia (Timișoara) și n-aveam actele la mine. Eram atât de mort, încât voiam să mă duc după ele până acasă, să le aduc.

Ce s-a întâmplat dup-aia?
Trei luni, ciao permis. Am rezistat cu greu. Dar chestia e că din moment ce nu m-am dus să le predau permisul, nu a trebuit să dau iar examenul. Așa că am mai stat o lună în plus fără, deoarece chiar nu știam că mai trebuie să dau iar examen. Credeam că pur și simplu îl primesc după trei luni, dar am aflat așa aiurea, dintr-o discuție ulterioară, că trebuia să merg și să-l predau.

Păi cum, nu ți l-au anulat?
Nu. După patru luni se reactivează automat. Ce am învățat din treaba asta? Eu am făcut multe alte chestii la viața mea. Dar nu prea beau de obicei. Și nu-s de acord oricum cu condusul beat. Ce am învățat însă e că ești alt om beat la volan, fără doar și poate.

VICE: De ce te-a luat garda?
Cristiana*: Eu băusem blană cu o seară înainte. În seara în care m-au prins, băusem două beri jumate, că știu că-mi vărsase câinele juma' de bere La Căpițe (Timișoara). Când să ieșim pe Bulevardul Vasile Pârvan, am văzut că pe dreapta era mașină de Poliție. Așa că am luat-o pe stânga, fără să știu că e linie continuă și fără să observ că și pe sensul opus e o mașină de-a lor.

Nasol. A trebuit să sufli?
Da, și mi-a ieșit cam 0,52 mg/mL. Și m-au dus la sânge, unde îți iese cam dublu. Acolo am avut 1,2 g/mL. Dosar penal.

Cum a fost la proces?
E amuzant, că am dat de o tipă mai tânără decât mine. Și se știa cu avocata mea, dar tot degeaba. În timpul procesului zâmbea oarecum șiret, iar la sfârșit mă întreabă: „Regreți ce-ai făcut?". Răspund „Da, normal că regret", crezând că scap oarecum ușor. Da' mi-a dat maxim, mi-a dat doi ani. Plus 60 de ore de muncă în folosul comunității. Dar măcar nu mi-a dat pușcărie, ceea ce e ok. Cel mai mult m-a deranjat că am stat trei ani fără carnet. Pe de altă parte, orele de normă la Horticultura S.A. nu sunt așa nasoale.

VICE: Când te-au prins băut la volan?
Radu: Era chiar de Ziua Îndrăgostiților și eram la băut cu prietenul meu Lala anticaru'. Pe-atunci aveam cafeneaua Atelier și am băut acolo, după care ne-am dus la The Note Pub să continuăm maratonul. Băurăm noi până pe la vreo două jumate și-atunci am zis „hai, dom'le, să te las acasă". Lala mi-a zis, „Nu, că ai băut. Și eu am rămas tot așa fără carnet.". Dar am insistat. Și când ajungem la Flora, ce să vezi?

Ce?
Când dau colțu' spre Titulescu, filtru de-ăla serios. Cu televiziune și tot. M-a oprit, „Bună seara, actele. Ați băut? Cât?". Zic că nu prea mult, un pahar de rom, o bere. Bine, noi băuserăm vreo cinci pahare de Havana de șapte ani, vreo două-trei beri englezești. Deci masiv, cum ar veni. Am suflat. Bineînțeles că am avut 0,68 mg/mL. Polițistu' era unu ce-mi fusese coleg cu un an mai mic, la școala sportivă, și zice că îi pare rău, da' tre' să mă ducă la sânge.

Cum a fost acolo?
Am stat vreo o oră acolo, că mi-au luat de două ori, la interval de nu știu cât, că așa se ia. Am avut peste unu la mie, într-un final.

Și cum a fost la proces?
Trei ani jumate a durat până m-au judecat. Opt luni cu suspendare, că eram la prima abatere. Asta era în 2013. Mi-am recuperat carnetul abia în 2016, în decembrie. Am dat iar examen. Bineînțeles că am picat sala din prima că pe când mi-am luat întâi permisu', era mult mai ușor. La traseu n-am avut probleme. Dar tot răul spre bine, că nevastă-mea nu conducea că-i era frică, și de voie, de nevoie s-a apucat și ea. Iar eu m-am reapucat de bicicletă.

Da, normal că e nasol să conduci băut. Dar e bine că nu s-a întâmplat nimic și că am putut să revin în rând cu șoferii.

VICE: Câți ani ai și când s-a întâmplat treaba?
Ion*: Am 55 și m-au prins acum vreo 10-12 ani. Mergeam la un amic. Ne-am pus pe băut și am băut vreo nouă zece-beri. Pe la vreo două noaptea ne-o luat cheful de agățat. Zice ăsta că știe un bar, pe Demetriade. Eu, când beau, merg cu treizeci la oră. Plus că era zăpadă atunci.

Dar ce lună era?
Cred că ianuarie. Cam așa. Na, și-o iau eu pe Popa Șapcă, înainte să fac dreapta pe Demetriade. Eram piliți amândoi, muzica tare, tot tacâmu'. La un moment dat, simt ceva în dreapta. Când mă uit, mașina Poliției, Secția 1. Mă trag pe dreapta. Zic „Băieți am pus-o. Am cam băut în seara asta". „Aaaa, nasol. Păi și conduci așa?". „Păi mi-o venit cheful de pizde", am recunoscut eu. „Da' dacă o putem da la pace, mai am trei milioane la mine. Vreți?".

Cu tupeu, direct. Și ce-o zis?
S-a dus, a făcut ședință cu colegii. Vine înapoi și-mi zice că nu-i destul. „Atunci", zic, „vă dau trei sute de euro, dacă veniți până la mine acasă". Nu m-or chiar crezut, dar s-a dus iar la ședință. A fost de acord, iar negociatorul dintre ei s-a urcat la mine în mașină, direct la volan. Practic, mergeam în coloană oficială după șpagă: mașina de poliție în față, noi după.

Și și-au primit partea?
Aia-i partea faină. Că am ajuns în fața blocului. Și le zic să stea să mă aștepte, că nu pot să merg cu ei în casă să-i zic la nevastă-mea că mă duceam la traseiste și că ei m-au prins beat. Șpilu' era că eu aveam cheia de la casă și cea de la mașină pe aceeași legătură. Așa că eu, odată ce m-am văzut acasă, m-am dus la culcare. Așa, pur și simplu.

Și ce-a zis amicul tău cu care erai în mașină?
M-a futut în gură a doua zi. Zice „mă, m-ai lăsat amanet cu ăștia. O oră m-au mai ținut acolo". Îmi zicea că a luat foc ăla și-i ziceau să le dea el banii. Dar ăsta i-a mințit că abia atunci m-a cunoscut. Cam asta a fost povestea. Oricum, nu avea ce să-mi facă, că nici mașina nu puteau să mi-o ia, iar dacă comentau, mergeam la minister să-i reclam.

*Unele nume au fost schimbate pentru a păstra intimitatea celor intervievați.