„Dhal Bhat Power, 24 Hour", este o vorbă populară pe care a învățat-o fotograful și regizorul Vivek Vadoliya într-o excursie recentă din Nepal. „Toată țara este susținută de linte", a spus el în glumă. „Cred că am mâncat două Dhal Bhat pe zi pe toată durata excursiei, asta și momos. Apa proaspătă din munți și ceaiului masala m-au făcut să merg mai departe."La 17 ani, de când tatăl lui i-a dat o cameră foto Pentax K1000, Vadaliya a făcut o tonă de poze într-o vacanță cu familia în India, dar când a continuat studiile în fotografia, el a omorât temporar pasiunea asta. „M-am reapucat de abia în ultimele 18 luni", spune fotograful britanic-asiatic, de 28 de ani.
Publicitate
Aici (și în galeria de mai jos) el împărtășește fotografiile lui superbe și ne povestește ce-a descoperit în drumeția lui de patru zile de pe Dealul Poon.
Cum te-ai hotărât să mergi în Nepal?
Încerc să explorez încet India și țările învecinate. Am simțit nevoia să ies un pic din India și m-am decis să mă îndrept încolo la recomandarea vărului meu. Am realizat că am petrecut mult timp în orașe și am luat o decizie conștientă de a încerca să rupt asta și să vizitez cât mai mult natura. Am vrut să mă deconectez un pic de la forfotul Indiei și să văd o parte din peisajele superbe.Cu cine ai fost?
De obicei îmi place să merg singur în excursii de genul. De abia vorbesc Hindi, iar ghidul meu nu știa engleză, dar a fost distractiv să încercăm să ne înțelegem.
Cum ți s-a părut?
Oamenii erau foarte prietenoși, umili și îmbietori. Fiecare sat (dacă le poți spune așa) era cam la 45 de minute, până la câteva ore depărtare unul de celălalt. E fost uimitor să văd cum comunicau și cultivau acolo. Erau super în formă și agili, umblând doar în șlapi, nu în echipament montan. Oamenii erau incredibili. Ei trăiau o viața mult mai simplă în comparație cu noi, dar păreau mult mai relaxați și mai fericiți. E bine să iei o pauză și să ai parte de astfel de experiență, mai ales când locuiești într-un oraș aglomerat ca Londra.În ce perioadă a anului ai fost, a fost una prielnică?
Am fost în martie, anul ăsta. E o perioadă frumoasă în care să mergi pentru că mulți copaci înfloresc. Treceam printr-o vale și vedeai numai alb cu roz peste tot. În plus, temperatura nu era atât scăzută și era ideal pentru drumeții.
Ți-ai fi dorit să știi ceva anume înainte de călătorie?
Mi-ai fi plăcut să ajung mai sus, dar în același timp într-un ritm mai lent. Am reușit să fac o drumeție de patru zile în doar două zile și jumătate, ceea ce a fost grozav deoarece am apucat să văd mai mult, dar în același timp mi s-a făcut rău de la altitudine. MI-ar plăcea să ajung un pic mai departe, după tabăra Annapura sau chiar și mai sus, la tabăra de pe Everest, dar ai nevoie de vreo 10 zile ca să ajungi până acolo.Ce ai vrut să realizezi prin fotografiile din călătoria ta?
Am încercat să capturez o parte din localnici și mediul în care trăiesc. E un loc protejat și ei locuiesc în condiții foarte dificile. E superb să fii martor la viața lor de zi cu zi. Trebuie să fie într-o stare fizică incredibilă și versatilă, deoarece vremea trece dintr-o extremă în alta în doar câteva minute.
