Fotografii cu ultrași ruși în cele mai sângeroase momente de la meciuri

Să fii ultras înseamnă, practic, să te faci praf și să te iei la bătaie la meciuri de fotbal, în mod semi-organizat. Grupurile de fani se adună înainte de meciuri, se îmbată și merg să se bată, în mod expres, cu suporterii celeilalte echipe. E un hobby bazat pe adrenalină, tribalism și violență în joacă, și puțini ultrași o fac la nivelul celor din Rusia.

Huliganismul s-a născut în liga de fotbal britanică în 1970 și s-a răspândit și în alte națiuni care iubesc fotbalul, precum Australia și Germania, după care a ajuns și în Rusia, în anii '90. Până la sfârșitul deceniului, suporterii ruși își construiseră reputația pe bătăi la bustul gol în zăpadă și întâlniri ale clubului în ringul de box. În ultimii ani, tensiunile dintre ultrașii englezi și cei ruși au crescut și au dat naștere unor bătăi în masă în Marsilia, în 2016, în timpul campionatului european.

Sătulă de articolele negative din presa străină, poliția rusă a început un război împotriva ultrașilor ruși înainte de Cupa Mondială de Fotbal din 2018. De atunci, chiar și dacă aprinzi artificii în timpul unui meci poți fi acuzat de terorism, iar asta a scăzut numărul bătăilor la meciuri în timpul Cupei.

Fotograful rus Pavel Volkov a reușit să se infiltreze în cercurile ultrașilor când acestea erau în punctul lor culminant, pe la jumătatea anilor 2000. E unul dintre puținii fotografi care a reușit să surprindă un grup din interior și să iasă de acolo cu toți dinții în gură. Am vorbit cu el despre cum s-a integrat în grup, ce a văzut și cum arată viitorul comunității.

VICE: Salut, Pavel. Am înțeles că ai început proiectul acum șapte ani. Ce se întâmpla pe atunci?
Pavel Volkov: Prin 2012, ultrașii ruși erau mult mai serioși decât acum. Se băteau mereu între ei, iar oamenii filmau și puneau clipurile pe internet – unii chiar vindeau DVD-uri cu astfel de compilații. Existau și fanzine despre subcultura ultrașilor. Aveam prieteni care făceau parte din ea, deci cunoșteam multă lume implicată.

Și cum ai ajuns să te implici și tu?
Prin niște prieteni, dar n-a fost deloc ușor. A trebuit să dovedesc că n-o să-i dau în gât la poliție. Așa că, inițial, doar mergeam la meciuri cu ei. Apoi m-am băgat într-o bătaie și am făcut poze pe care le-am trimis tuturor. A trecut ceva timp și au început să aibă încredere în mine și cred că au înțeles că nu vreau să le fac rău. Până la urmă, cel mai important a fost să înțeleg ierarhia grupului. M-am împrietenit cu liderul lor pentru că era singurul care putea decide dacă îmi permite sau nu accesul în grup. Și mi-a permis să intru în lumea lor.

Ce fel de oameni erau în grup?
E interesant că nu erau neapărat din clasa muncitoare. Mulți sunt oameni prosperi care au joburi specializate, dar au și acest hobby. Am o fotografie care surprinde cel mai des oamenii, pentru că e cu un tip corporatist, la el în birou, cu un steag al echipei de fotbal preferate. După ce am făcut poza, ne-am dus cu mașina lui super scumpă la un meci de fotbal. Tipul m-a rugat, între timp, să nu-i mai folosesc fotografia, dar ideea e că această comunitate are tot felul de personaje diferite.

Te-ai simțit vreodată amenințat când ai fost în preajma lor?
Nu pot spune că mi-a fost frică vreodată. Bineînțeles, am înțeles că putem da de belea – că am putea fi bătuți sau arestați, dar am înțeles riscurile și am intrat în grup pregătit pentru ele. Nu pot spune că nu m-am distrat maxim cu oamenii ăștia. Am avut super aventuri. Am început să empatizez cu ei. Sufeream când luau bătaie sau erau răniți. Sufeream când pierdea echipa lor preferată. Mi-au devenit prieteni și încă țin legătura cu unii dintre ei.

Ai vreo amintire preferată din perioada aceea?
Da, odată am mers într-un orășel rusesc pentru un meci. Era foarte devreme și centurl orațului era gol, așa că băieții s-au gândit să înoate în fântâna arteziană. Până la urmă, cineva a chemat poliția, dar polițiștii au fost ok, ne-au dat doar un avertisment.

Care a fost cea mai mare bătaie la care ai asistat?
N-am asistat la cea mai mare. Am văzut doar fotografii cu o luptă din centrul unui oraș rusesc mare, la care au participat mulți oameni. Unii au fost grav răniți și toți au fost arestați. Avocații lor au zis că tipii care au fost răniți nu au spus care dintre polițiști i-au bătut și nu i-au trădat nici măcar pe rivalii lor, chiar dacă erau răniți grav. Pentru ei, a fost cea mai grozavă zi din viața lor.

Scena ultrașilor din Rusia s-a schimbat mult. De ce?
Cred că, acum, oamenii preferă să se uite la meciuri decât să se bată între ei. Acum poți separa ultrașii de suporterii obișnuiți, pe când înainte erau toți la fel. Subcultura ultrașilor de acum opt ani nu mai există, în mare parte din cauza măsurilor poliției. Cupa Mondială care a avut loc în Rusia a demonstrat că poliția are efect. Nu au existat niciun fel de ciocniri cu ultrașii ruși în timpul evenimentului.

Dar oamenii încă se bat între ei în afara meciurilor?
Nu, e imposibil să mai vezi acum o astfel de bătaie în centrul orașului. Poliția încearcă să prevină luptele, iar ultrașii nu vor să ajungă la închisoare. Așa că nu mai vezi momente din astea frumoase în care o sută de bărbați se bat între ei de le sună apa-n cap. Epoca aceea a apus și poate că e mai bine așa.

Mai multe fotografii mai jos. Interviu de Sam Elliot. Îl găsești pe Pavel Volkov pe Instagram.

Articol publicat inițial de VICE Australia.