Bahrainul a cumpărat canistre de gaz în număr mai mare decât populația țării

Protestatari din Bahrain de Ahmed Al Fardan

După vreun an în care a bătut pe toată lumea la capitolul internet, Coreea de Sud a hotărât să aibă un nou impact cultural asupra lumii: acum furnizează instrumente de represiune Bahrainului, una dintre cele mai autocrate națiuni din Orientul Mijlociu.

Primăvara Arabă din țară nu vrea să se domolească din februarie 2011 încoace, iar principalii jucătorii încă încearcă să găsească o soluție. În loc să se ocupe de cererile protestatarilor și de îmbunătățirea sistemului de justiție, guvernul trage în ei cu muniție și gloanțe de cauciuc, chiar și în timpul protestelor pașnice.

Acum, un nou document de care a făcut rost gruparea britanică Bahrain Watch dovedește că regatul plănuiește să importe o grămadă de gaz lacrimogen din Coreea de Sud pentru a înăbuși revoltele civile. Transportul ar conține 1,6 milioane de canistre de gaz lacrimogen și 90 000 de grenade, în condițiile în care țara are doar 1,3 milioane de locuitori.

Bahrain se află în epicentrul unei lupte regionale între Arabia Saudită – aliat al Occidentului, în aceeași ligă cu extremiștii suniți militanți care oferă arme rebelilor din Siria – și Iran, inamicul ideologic al Vestului, statul teocratic Shia, aliat al lui Assad și rival regional al Arabiei Saudite. În timp ce americanii încă flirtau cu ideea de a bombarda Siria pentru că regimul ar fi folosit arme chimice, Washingtonul a prezentat un plan pentru rezolvarea conflictului din Bahrain. Speranța era că Iranul – recunoscător pentru faptul că americanii au sărit să stingă războiul civil din pragul ușii lor – va neutraliza legăturile lor cu regimul lui Assad și nu va face scandal prea mare din cauză că America aruncă bombe prin toată țara ca să facă pace.

Deși Iranul nu a fost niciodată de acord la modul oficial să-și retragă sprijinul oferit lui Assad, a aprobat public decizia americanilor vizavi de Bahrain, iar lucrurile păreau să se îmbunătățească pentru Bahrain. În orice caz, acum că Siria n-o să mai fie afectată de mii de hotărâri ale Americii, Departamentul de Stat și Pentagonul nu mai simt nevoia să placheze Iranul și vor să ajute la rezolvarea problemelor din Bahrain.

Asta a făcut regimul din Bahrain, susținut de patronii saudiți, să ia măsuri și mai dure împotriva dizidenților. După ce s-au înarmat cu destul gaz lacrimogen cât să ajungă pentru dispersarea protestatarilor timp de un deceniu, autoritățile l-au arestat pe capul partidului opoziției, Khalil al-Marzooq și a arestat zeci de persoane pentru că au participat la mișcarea 14 februarie, o coaliție gen Anonymous care e învinuită că a încurajat protestele de stradă violente.

Toate acestea au fost însoțite de un număr de rapoarte care susțin că guvernul din Bahrain vrea să semneze un tratat cu Marea Britanie pentru ca aceasta să extrădeze teroriștii șiiți, care, spun ei, încearcă să submineze regimul din Londra. Sunt slabe șanse ca Marea Britanie să semneze un astfel de tratat, mai ales că mulți dintre oamenii pe care vrea Bahrainul să-i aresteze sunt acum cetățeni britanici. Deci o potențială explicație pentru tratatul propus e că regimul sunit vrea să demonizeze musulmanii șiiți care iau parte la revolte.

Următorul lucru la care trebuie să se aștepte protestatarii e să li se arunce nori de gaz lacrimogen în față ori de câte ori încearcă să protesteze. Potrivit mai multor surse, poliția din Bahrain a omorât deja între 26 și 77 de persoane cu gazul lacrimogen – fie prin sufocare, fie aruncarea canistrelor spre gâtul sau capul protestatarilor. Unele femei însărcinate au pierdut sarcina după ce au fost expuse mai mult timp la gaz. Numărul celor afectați de gaz e greu de estimat, pentru că mulți sunt tratați acasă sau în clinici private.

Asta se întâmplă în Bahrain de doi ani de zile, deci cine furnizează ga lacrimogen țării, știe foarte bine la ce va fi folosit.

Atât America cât și Marea Britanie susțin că nu exportă echipament care poate fi folosit pentru reprimarea protestelor, pentru că asta ar încălca, în multe cazuri, drepturile omului. Dar ambele țări găzduiesc totuși târguri de arme de unde Bahrainul poate cumpăra astfel echipament de la companii din alte țări.

Tocmai de aceea, Bahrainul a început să caute instrumente de represiune la țările unde organizațiile pentru drepturile omului sunt mai puțin dezvoltate – cum e Coreea de Nord. Compania sud-coreeană DaeKwang pare să fie principalul furnizor de gaz lacrimogen al Bahrainului, deși nu pare să fie prea mândră de asta, având în vedere că toate canistrele au sosit în regat nemarcate.

Valoarea contractului cu DaeKwang ar putea fi între 25 și 30 de milioane dacă prețul e de 10 până la 20 de dolari per canistră, deși sunt mari șanse ca prețul final să fie umflat din cauza comisioanelor și a mitei care se dă în astfel de situații.

Exact genul acesta de corupție i-a făcut pe locuitorii Bahrainului să se unească împotriva regimului la începutul revoltei din 2011. Conducerea a făcut tot posibilul să divizeze și să conducă societatea bahraineză, punând accentul pe diviziunea dintre protestatarii șiiți și cei suniți ca să-i izoleze pe cei care cer reforme. Dar făcând toate astea, Bahrainul n-a făcut decât să lupte împotriva lui însuși, perseverând în aceleași politici care au alimentat inițial furia poporului.

Urmăriți-l pe John pe Twitter: @jwsal

Traducere: Oana Maria Zaharia