Noutăţi despre masacrul din Siria - săptămâna a şasea

Săptămâna asta se împlinește un an de când tancurile guvernului au intrat în Deraa pentru a zdrobi protestele anti-regim. A fost o nouă săptămână în care lucrurile au stat pe loc. Kofi Annan a fost în țară pentru a-l convinge pe Assad să ajungă la un armistițiu, dar nu a reușit, iar președintele a anunțat că alegerile parlamentare vor avea loc în mai. Mulți oponenți ai regimului sunt sceptici la ideea de a ține alegeri în timp ce țara trece prin violențe cumplite, așa că mișcarea e privită doar ca o altă tactică de amânare a lui Assad ca să aibă timp să elimine revoluționarii.

Între timp, presa internațională pare să se întoarcă încet-încet împotriva ideii de negociere a păcii. Nu e de mirare că printre ei se află și Paul Conroy, fotograful britanic rănit în Homs.

Nu am idee de ce le-a luat presei și comunității internaționale atâta timp ca să realizeze că regimul nu e interesat de discuții serioase. Cât timp e susținut de Rusia, China și Iran, câteva cuvinte dure din partea Națiunilor Unite sau o conversație cu Kofi Annan (care a condus NATO pe perioada masacrului de la Srebrenica și a genocidului din Rwanda) nu vor conta pentru el. La urma urmei, acesta e un guvern condus de un om care i-a trimis soției sale un MP3 cu Blake Shelton cântând piesa "God Gave Me You" cu o zi înainte să ordone tragerea a 300 de rachete asupra civililor din Baba Amr.

Mulțumită unor hacktiviști, am aflat nu numai că Assad e un sociopath și ucigaș în masă, dar și că are gusturi de căcat în materie de muzică.

Sâmbătă, o serie de explozii au lovit clădirile de securitate a statului din Damasc. Clădirile astea se află în ceea ce se cheamă partea apărată a orașului. În acea zi, 300 de angajați își luaseră liber. Deși televiziunea de stat pretinde că Armata Liberă Siriană e în spatele bombardamentelor, alte zvonuri arată cu degetul al-Qaeda, iar unii cred că a fost o operație falsă a statului împotriva lui însuși pentru a spori resentimentele oamenilor față de ASL. Dacă ASL ar avea capacitatea să pună în aplicare un astfel de atac, de ce să nu fi atacat palatul prezidențial din josul străzii?

Rapoartele de la prietenii noștri activiști din Homs au încetat deocamdată. Din fericire, grupul de campanie Avaaz a fost o excelentă sursă de informație. Joi, Avaaz a primit vești de la cetățenii jurnaliști sirieni despre un grup mare de copii din districtul Rifai care prezentau semne de tortură severă:

„Câțiva soldați ai ASL și activiști au intrat în niște case din districtul Rifai adiacent lui Karam El-Zeiton după ce au auzit știri despre masacrele comise de armată împotriva familiilor din cartier. Au fost surprinși să găsească 32 de copii și două femei cu vârste de peste 20 de ani încă în viață în ciuda rănilor grave.”

„Toți suferiseră diverse răni: înjunghieturi în gât, piept și abdomen, oase rupte și degete tăiate. Una dintre cele două femei era încă în viață după ce fusese împușcată de cinci ori, iar degetele unui copil fuseseră tăiate.”

Una dintre femeile care a supraviețuit masacrului a declarat: „Acum două zile am fost adunați la un loc de către trupe, au început să ne insult cu cuvinte foarte grosolane și apoi au început să omoare oamenii unul câte unul.”

Dintre copii, 18 au fost duși la rudele lor din Homs. Ceilalți, printre care unii mai mici de trei ani, sunt îngrijiți de femeile din spitalele improvizate, deoarece nu li s-au găsit familiile.

Mai mult, săptămâna trecută, Amnesty International a eliberat un raport ce detalia tipurile de tortură folosite de regim. Alcătuit din mărturiile supraviețuitorilor, raportul e intitulat „Îmi doream să mor”: Supraviețuitorii masacrului din Siria vorbesc și enumeră metode care includ crucificarea, violul, electrocutarea, sufocarea, tăierea pielii cu cuțite și clești, biciuirea și mutilarea organelor genitale.

De atunci, Amnesty a folosit site-ul pentru a ruga Națiunile Unite să ia măsuri împotriva lui Assaf și a încălcării drepturilor omului și eventual să-l condamne printr-un tribunal internațional.

Săptămâna asta, forțele lui Assad și-au concentrat atenția pe apărarea ASL din Idlib, care a căzut joi după zile întregi de lupte brutale în stradă. Acum ASL nu mai are centre importante de control în nord, deși prezența lor în restul districtului Idlib e substanțială. ASL au organizat o serie de atacuri asupra forțelor regimului timp de câteva luni, dar săptămâna aceasta atacurile au devenit mai îndrăznețe:

În doar câteva săptămâni, statele arabe și-au întețit declarațiile prin care susțineau că doresc să înarmeze ASL, iar un diplomat arab a declarat pentru AFB că Arabia Saudită, care și-a închis ambasada din Damasc săptămâna aceasta, va trimite echipamente militare rebelilor.

„Echipamentul militar saudit e pe drum spre Iordan pentru a înarma Armata Siriană Liberă,” a spus diplomatul, care și-a păstrat anonimitatea. „Aceasta e o inițiativă saudită de a stopa masacrele din Siria.”E posibil ca armele să fi trecut deja granița:

Deși se pare că ASL poate face față tancurilor regimului și fără ajutorul Arabiei Saudite:

Multe trupe ASL nu au totuși acces la artilerie grea și sunt obligați să folosească metode disperate pentru a ataca punctele de control ale regimului. Una dintre aceste tactici e să folosească cât mai mulți oameni odată pentru a trage într-o țintă și să spere că sunt capabili să o doboare:

În scopul de a opri circulația armelor, a luptătorilor, a refugiaților și jurnaliștilor înăuntrul și în afara Idlibului, armata siriană a început să pună mine de teren în jurul granițelor cu Turcia, o mișcare condamnată imediat, pe bună dreptate, de către organizațiile pentru Drepturile Omului.

Această tactică a regimului e deosebit de crudă, deoarece majoritatea victimelor sunt refugiați nevinovați care fug din calea violențelor, iar aceste mine vor rămâne acolo timp de decenii, reprezentând un risc și pentru generațiile următoare.

Luni dimineața, președintele Assad s-a trezit în zgomot de focuri de armă în Damasc, după ce a izbucnit o luptă între dezertorii din armata de stat și foețele regimului în districtul Mazzeh. În acest district au mai existat demonstrații anti-guvern în trecut, iar Reuters a raportat că luni dimineața devreme, 18 soldați ai regimului au fost răniți în urma unei bătălii de trei ore cu dezertorii, în care s-au folosit RPGuri și mitraliere.

Aceste ciocniri au fost cele mai violente și mai aproape de sediul forțelor de securitate din Damasc de la începerea revoluției siriene, a spus Rami Abdulrahman, care conduce Observatorul Sirian pentru drepturile omului, cu sediul în Anglia. Luptele de acest gen, care au loc atât de aproape de centrul orașului, vor tulbura profund regimul. Pentru noutăți despre situația din Damasc, dați click aici.

Prin urmare, nu e o aniversare fericită pentru revoluție, dar se arată măcar niște raze printre nori; a fost nevoie de izgonirea trupelor turce de la graniță și de dispariția a doi jurnaliști turci ca prim ministrul Turciei, Recep Erdogan, să sugereze că trebuie luate măsuri împotriva lui Assad.

Rămâneți la curent cu situația din Siria urmărind aceste conturi de Twitter:

@syriahr

@syriarevolution

@LeShaque

@AlexanderPageSY

@Arab SpringFF

Sau această pagină de Facebook: http://www.facebook.com/BritishSyrianRevolution

Pentru videoclipuri noi, înscrieți-vă la: http://www.youtube.com/user/UgaritNewsEnglish?feature=g-all-u

Urmăriți-l pe Henry pe Twitter: @Henry_Langston

Anterior: Noutăți despre masacrul din Siria – Săptămâna a cincea

Traducere: Oana Maria Zaharia