Drogul austerității

Întâlnire cu un anarhist din Exarcheia, un cartier din Atena. Fotografii de Henry Langston.

Cum stăteam în sediul poliției din Atena și îi luam interviu directorului brigadei anti-drog, mi-am dat seama că aveam în buzunar o pungă de crystal meth modificat chimic. O cumpărasem cu o noapte înainte de la un vagabond grec și uitasem s-o arunc. După interviu, am ieșit afară să fumez o țigară și în momentul acela, niște polițiști au observat echipa de filmare pe care o adusesem cu mine și care filma de la distanță.

Câteva minute mai târziu, polițiștii ne târau într-o celulă de detenție, iar eu aveam încă pachețelul cu droguri în pantaloni. Au strigat la noi, ne-au insultat și până la urmă ne-au eliberat – fără să mă percheziționeze, din fericire. Pe drum spre ieșire, am aruncat punguța în primul coș de gunoi pe care l-am găsit.

Mai multe secții de poliție grecești au fost incendiate în ultimele luni, așa că polițiștii au motive să fie stresați, mai ales când observă că sunt filmați. În prima noastră noapte în Atena, ne-a oprit un alt grup de polițiști și, după ce au văzut echipa de filmare, ne-au cerut actele. Ne-au șters toate filmările și ne-au reținut câteva ore, până când ni s-au livrat pașapoartele la secție. Grecia e un loc cuprins de paranoia în ultima vreme. Poliția, fasciștii, anarhiștii, dealerii și consumatorii de droguri luptă cu toții pentru obținerea supremației locale și nimeni n-are încredere în nimeni.

Cu o noapte înainte să fim reținuți la sediul poliției, am fost abordat de un grup de homleși. Unul dintre ei fuma o chestie care mirosea îngrozitor dintr-un fel de bol pentru meth făcut dintr-un bec vechi. Deși nu vorbesc greacă, am reușit să-l fac să înțeleagă că voiam să cumpăr drogul popular cunoscut sub numele de sisa. Vagabondul a plecat cu bancnota mea de cinci euro, iar un bătrân m-a apucat de braț și a strigat: „Nu, nu lua! Foarte rău.” N-aveam de gând să-l fumez, dar eram foarte curios în legătură cu drogul care și-a câștigat atâta notorietate în Grecia.

În 2012, Charalampos Poulopoulos, directorul KETHEA, o organizație anti-drog și pentru reabilitare fondată de guvern, a predat un articol de investigație numit „Criza economică în Grecia: Riscuri și Provocări pentru Politica și Strategia Drogurilor” pentru revista Drugs and Alcohol Today. În articol, Charalampos detalia modul în care dezastrul economic din Grecia a exacerbat consumul de droguri în țară și susținea că „ratele consumului de droguri și alcool, cât și problemele mentale asociate cu acestea vor fi în continuă creștere pe tot parcursul recesiunii.” În esență, raportul furnizează informații evidente: instabilitatea rezultată din sărăcia care a afectat întreaga națiune duce la deznădejde, probleme de sănătate și dorința de a evada din realitate cu ajutorul drogurilor.

„În ultimii doi ani, consumatorii de droguri au devenit mult mai autodistructivi,” scria Charalampos. „Mai ales în regiunile din Atena unde efectele crizei economice sunt mai evidente.” Potrivit spuselor lui, cam în perioada asta a apărut pe piață sisa.

Ingredientul de bază din sisa e metamfetamina. Dependenții au raportat că poate conține excipienți precum acidul de baterie, uleiul de motor, șampon și sare. „Nu există informații oficiale despre drog,” mi-a spus Charalampos. „Laboratorul Chimic de Stat din Grecia nu are încă destule mostre ca să poată ajunge la o concluzie.”

Orice ar fi în el, se pare că sisa e, în multe feluri, prototipul drogului de austeritate. Majoritatea utilizatorilor lui sunt săraci, adesea vagabonzi, locuitori afectați profund de impactul psihologic și fizic al dezastrului economic din țara lor. Într-o țară atât de săracă încât familiile din clasele superioare au declarat că nu au dat drumul la căldură în seara de Crăciun ca să-și poată permite să mănânce curcan la masă, obișnuințele consumatorilor de droguri au trebuit și ele să se schimbe. Cei care foloseau înainte coca și meth recurg acum la sisa, care costă doar doi euro doza.

La fel ca majoritatea drogurilor ieftine, sisa are efecte secundare nasoale, printre care „insomnie, halucinații, atacuri de inimă și agresivitate,” spune Charalampos. „E des comparată cu cocaina,” a spus el, deși acționează mai rapid, iar efectele durează mai mult ca la cocaină. „E drogul străzii, produs în laboratoare improvizate acasă.”

Sisa e ultimul exemplu sumbru al unui curent global de droguri sintetice produse în masă, de la cocktailul opiaceu din Siberia care distruge pielea, krokodil, până la noua fascinație a sud-africanilor pentru medicamentele anti-SIDA și până la nebunia cu sărurile de baie din America și Marea Britanie. Toate sunt droguri ieftine, făcute în casă, deci nu e de mirare că sisa și-a făcut cuib în Grecia lovită de sărăcie.

Strada Kapodistriou, o stradă lungă din centrul Atenei unde se adună consumatorii de sisa.

În ziua în care am sosit în Atena, ne-am întâlnit cu un bărbat în timp ce ne plimbam prin Exarcheia, un cartier care era sediul anarhiștilor și care de curând s-a aglomerat cu drogați. Bărbatul se holba la cer și striga. Credeam că strigă la Dumnezeu, dar s-a dovedit că urla la un semafor stricat. Mașinile treceau rapid pe lângă el, fără să-i dea ocazia să cerșească pe la geamuri. Era deznădăjduit, oscila între furie și lacrimi, dar după ce i-am cumpărat un suc de portocale, s-a calmat, mi-a spus că-l cheamă Konstantinos și mi-a povestit totul despre sisa.

„Cocaina săracului! E cocaina săracului!” a strigat. Mi-a spus că știa oameni care fumau prea mult și care își pierdeau membrele. „Dacă o fumezi șase luni, mori,” mi-a spus. Susținea că el nu fumează, dar în ziua următoare am dat peste el ghemuit după o mașină, pe la amiază. Fuma o pipă plină cu sisa.

Sisa a devenit un fel de legendă urbană în Atena; toată lumea știe că există, dar nimeni nu știe ce e exact. Singurii oameni care înțeleg ceva din drogul ăsta sunt cei care îl consumă, poliția care prinde consumatorii și dealerii care îl răspândesc. Restul țării e prea ocupat să ignore rata de șomaj a tinerilor de 58 la sută, creșterea grupurilor de extremă dreaptă și stângă, sistemul legal tot mai ineficient, politicienii care vând insulele națiunii și Uniunea Europeană care cere măsuri de austeritate probabil nefuncționale. Așa că rapoartele despre sisa în presa greacă au fost rare.

„Am aflat de sisa dintr-un articol publicat de Centrul European de Prevenire a Bolilor în noiembrie,” a spus Dani Vergou, editorul rubricii de sănătate al ziarului Efsyn. Sisa era un mister pentru ea. Auzise zvonuri, dar „nici autoritățile grecești, nici Ministerul Sănătății n-au investigat problema. Sună foarte periculos.”

Dar pe străzi, oamenii știu totul despre drog. Pe strada Kapodistriou, unul dintre cele mai populare locuri de întâlnire pentru drogați din Atena, m-am întâlnit cu Kostas, Stathis și Panagiotis – vagabonzi dependenți care au încercat să renunțe la sisa, fără succes.

„Poți lua sisa în trei moduri,” a spus Stathis, care pare să aibă patruzeci și ceva de ani. „La pipă, cu seringa sau cu o bucată de aluminiu. Am văzut că unii o trag și pe nas. Dar dac-o iei, nu mai ai mult de trăit. Îți distruge toate organele vitale din interior.” L-am întrebat dacă știa pe cineva care a murit din cauza consumului.

„Știu mulți,” a spus Stathis. „Prea mulți. Unora le-au putrezit organele…Îți face greață, îți atacă ficatul, inima, rinichii…tot.”

Am cumpărat cantitatea asta de sisa cu 6 dolari jumate. Cred că am fost jecmăniți.

Cei trei au povestit lucruri sumbre despre sisa. „Când am luat prima dată, m-am panicat,” a spus Panagiotis. „Nu mi-a plăcut. M-a tensionat, nu m-am simțit deloc bine.”

“Te topește,” a spus Kostas. „Altora le atacă sistemul nervos. Face niște răni în corp care nu se vindecă, nu se închid niciodată. Începe ca un coș și, în loc să se usuce, crește. Fețele utilizatorilor sunt pline de găuri.”

„Sunt și oameni de 50-60 de ani dependenți de sisa. Bărbați, femei, oriunde te uiți dai de sisa,” a adăugat Panagiotis trist. „În toată Atena, pe alei, în piețe, toți fumează și caută sisa. Nu mai auzi de heroină, iarbă sau pastile. Din cauză că sisa e ieftină…Cred că sisa e drogul care o să distrugă Grecia.”

Mai târziu, cei trei ne-au dus la Off Club, un centru de zi pentru dependenții de sisa, unde am primit cărți de bandă desenată care explicau pericolele consumului drogului. Clubul e localizat chiar lângă Piața Exarcheia, care e plină de cafenele, baruri, găști, adolescenți, imigranți și diverși paria. Lângă piață se află o clădire enormă care găzduiește Politehnica Atena, una dintre cele mai prestigioase universități ale Greciei și unde, în 1973, armata a trimis tancuri ca să împrăștie un protest anti-guvern, mișcare în urma căreia au murit 24 de persoane. Poliția nu patrulează zona, ci stau în dube la marginea pieței și fumează țigări, cu armele pe umăr. Câțiva anarhiști cu care m-am întâlnit mi-au povestit despre o teorie a conspirației care susține că poliția e în spatele afluxului de sisa din cartier.

Într-un bar din apropiere, ne-am întâlnit cu un tânăr anarhist notoriu pe care îl vom numi Alcander. În 2008, în timpul revoltelor anarhiste, se spune că a confecționat bombe cu gazolină și le-a dat oamenilor. Acum doi ani, Alcander a observat că vagabonzii străzii se purtau diferit; la un moment dat, a fost bătut cu sălbăticie de un grup de persoane pe care le suspectează că ar utiliza drogul. A spus că sisa e de vină pentru agresivitatea lor și vorbea despre drog ca și cum era ceva de-a dreptul demonic. „Cum îmi pot da seama că cineva ia sisa? Simplu – e dezechilibrat, instabil, ca un psihopat. Are ochi de nebun, vorbește singur și e foarte agresiv. Cred că sisa e cel mai groaznic drog din lume.”

L-am întrebat de ce crede că ofițerii de poliție sunt în spatele distribuției narcoticului fatal. „Unii utilizatori au venit la noi și ne-au spus că polițiștii le-au spus să meargă în Exarcheia. Ne-au zis: 'N-avem voie s-o facem nicăieri altundeva, ne gonesc din toate celelalte teritorii, toate celelalte piețe. Ne spun să mergem la Exarcheia.'”

„Deci crezi că motivele sunt politice?” l-am întrebat.

“Da, se formează o mișcare socială și vor să aibă o scuză ca să pară salvatorii locuitorilor…Au făcut asta și acum vreo douăzeci de ani, cu heroina.”

Anarhiștii greci au început deja să lupte împotriva epidemiei sisa: organizează atacuri împotriva dealerilor și a utilizatorilor și încearcă să curețe cartierele. „Vrem ca copiii să se joace în piața Exarcheia fără să fie înconjurați de pericolul drogurilor,” a spus Alcander. Țelul lor nu pare să fie unul ușor de atins. Utilizatorii sunt răspândiți prin tot orașul și probabil și prin alte părți ale țării. În timpul vizitei noastre, am văzut dealeri de sisa care apăreau din senin ca să-și vândă marfa, după care dispăreau la fel de brusc.

Alcander ne-a povestit că unele femei din zonă fuseseră violate de dependenți de sisa. Dar ăsta s-ar putea să fie doar un zvon alimentat de ideea că sisa crește apetitul sexual – o idee cu care mai mulți dependenți sunt de acord. Konstantinos a spus că după ce fumează sisa, de obicei face sex sălbatic și violent. Și nu se lăuda, era supărat din cauza asta.

Utilizator de sisa fumându-și pipa pe strada Kapodistriou.

Chiar și în 2009, vedeai rar homleși pe străzile din Atena. Dar, de atunci, vagabondajul în Grecia a crescut cu 25 la sută, conform activiștilor greci și, astăzi, dacă conduci prin oraș, te deprimi. Poliția a început să bage vagabonzii în dube și să-i ducă din Atena în Amigdaleza, un centru de detenție pentru imigranți. Au numit această operațiune Tetis, după mama lui Ahile. Cuvântul „thetiko” din numele ei înseamnă „pozitiv”, dar pentru vagabonzi și cei care lucrează cu ei nu e cu nimic mai bun decât fascismul.

„E o strategie nebunească,” a spus Charalambos. „Împinge oamenii cu probleme spre marginea societății și îi încurajează să adopte un comportament deviant.” Cât eram în Grecia, homleșii cu care am vorbit spuneau că poliția organiza raiduri de cel puțin două ori pe zi ca să adune vagabonzii și dependenții de droguri.

„Nu știm unde îi duc și de ce fac asta,” mi-a spus o asistentă socială în timp ce o însoțeam în turul de noapte prin locurile populate de dependenții de droguri. „E un mister.” Ezita să vorbească pe șleau; era evident ce credea că face poliția: curăța străzile de persoane nedorite.

Două zile mai târziu, am vizitat Piața Kannigos, unde se adunau prostituatele, dependenții de droguri și dealerii (care fusesem avertizați că de obicei umblă înarmați). Atmosfera era tensionată: ceva mai devreme în aceeași zi, vreo 20 de polițiști ridicaseră vagabonzii din piață și îi băgaseră în trei autobuze mari. Când am sosit la fața locului, polițiștii sub acoperire încă mișunau prin mulțimea de utilizatori de sisa și heroină.

Sergentul care ne reținuse și ne ștersese filmările la sosirea în Atena era și el prezent, așa că ne-am ascuns aparatele foto și ne-am apropiat de colegii de lui. Ne-au spus să mergem să punem întrebări la sediul local și așa am ajuns eu să intru, din greșeală, cu sisa la mine într-o secție de poliție, unde m-am întâlnit cu George Kastanis, directorul brigadei de narcotice din Atena. Mi-a spus că sisa își are originile în Africa și Asia și că, deși e îngrijorat de creșterea rapidă a popularității lui, nu crede că drogul îi transformă pe oameni în maniaci agresivi și în violatori. Am rezonat cu opinia lui, pentru că foarte puțini dintre dependenții cu care mă întâlnisem prezentau vreun semn de agresiune. Când l-am întrebat pe George despre Operațiunea Tetis, mi-a spus că fusese aplicată doar o dată.

„Dar am văzut polițiștii cum luau oamenii de pe străzi chiar astăzi. Nu era vorba de Tetis?” l-am întrebat.

„Nu, e ceva complet diferit,” a răspuns George și a adăugat că acești deținuți sunt duși la secțiile de poliție unde li se investighează dosarul să se descopere eventuale antecedente, după care sunt eliberați, în vreo oră și jumătate. Când l-am întrebat dacă Operațiunea Tetis și altele asemănătoare sunt utile după părerea lui, s-a simțit stânjenit și a răspuns: „Sunt polițist, eu doar urmez ordine.”

În ziua următoare, înainte de întoarcerea acasă, ne-am întâlnit din nou cu Konstantinos și l-am dus la o brutărie să-i luăm ceva de mâncare. Stăteam la soare și ronțăiam chifle cu miere, când Konstantinos a încercat să-mi explice ceva într-o engleză stricată. Își tot trecea degetele peste gât ca să-și întărească spusele, dar nu puteam înțelege ce zice. Era un tip de treabă, fiul unei prostituate care ne-a spus că toată viața fusese înconjurat de droguri și că lucrurile se stricaseră mult mai tare pentru el de la colapsul financiar al Greciei. I-am dat niște fotografii printate pe care ni le ceruse mai devreme și ne-a spus că ne iubește, după care a plecat zâmbind.

„Știi ce încerca să-ți spună mai devreme?” mi-a spus translatorul mai târziu. „Că te iubește, dar că dacă l-ai fi abordat în limba engleză în ziua aia la semaforul stricat, i-ar fi pus pe dealerii lui de sisa să te omoare ca să-ți ia aparatele foto.”

Uitați-vă la noul documentar video VICE: Sisa: Cocaina săracilor

Traducere: Oana Maria Zaharia

Vrei să știi mai multe despre droguri înfiorătoare?

Fumează paco dacă vrei să devii zombi

Siberia: Lacrimi de krokodil