În spitalele nereglementate din China, care castrează bărbați

În după-amiaza de 30 septembrie 2015, Little Huang, în vârstă de 23 de ani, stătea pe acoperișul clădirii de 11 etaje a Comisiei de Sănătate și Planificare Familială din Shenzen, pregătit să sară în gol. În parcarea de dedesubt, mașinile oficialilor chinezi păreau să fie de mărimea unor cutii de chibrituri, iar zgomotul unui șantier de construcții din apropiere se strecura precum un zumzet monoton. În timp ce privea prin ceața ușoară dinspre dealurile Hong Kong-ului, l-a sunat pe un bărbat în vârstă de 25 de ani pe nume Junjun. „Suntem pe acoperiș", a zis. „Adu alcool și sticle de apă."

Junjun a ieșit de la metrou la stația Cui Zhu, a oprit pentru rachiu de orez și sticle de apă, apoi a luat liftul clădirii acoperite cu plăci albe până la etajul 10. Acolo, o scară se termina în acoperișul fărâmicios din beton, unde a descoperit că Little Huang urcase și mai sus, în vârful unui atelier mecanic care părea să se legene în vânt peste marginea clădirii. Doi alți tineri, pe care Junjun i-a recunoscut, domnul Wang și domnul Peng, stăteau cu Little Huang. Junjun era agitat, dar Little Huang l-a convins să urce și el. Bărbații purtau șepci albe asortate. Literele din față explicau motivul pentru care ar dori bărbații să sară: „Spitale pentru bărbați malefice ne-au distrus bunăstarea."

Toți cei patru bărbați, la fel ca peste o mie alții din China care comunică între ei prin grupuri de chat pentru pacienți, spun că au fost păcăliți să intre-n operații despre care doctori din lumea întreagă au stabilit că prezintă un risc mare și au valoare științifică scăzută: o neurectomie dorsală care îndepărtează nervii penisului și care teoretic ar trebui să trateze probleme de ejaculare prematură, deși medicii chinezi promovează intervenția chirurgicală cu orice altă explicație care va aduce persoana pe masa de operație. Drept rezultat al intervențiilor chirurgicale, penisurile lui Junjun, Little Huang, Wang și Peng au devenit complet flasce, nu mai pot obține erecții complete, iar unii dintre ei au parte de dureri mistuitoare, probabil din cauza neuromelor care rezultă din traumatisme ale nervilor. Nu este cunoscută nicio terapie sau intervenție chirurgicală de corecție. (În acest material, se face referire la victime prin porecle sau nume de familie.) S-ar putea ca toți cei patru bărbați, care au în jur de 20 și ceva de ani, să nu aibă niciodată urmași. Bărbații, în schimb, se intitulează drept „eunucii secolului 21 din China".

Intervențiile chirurgicale fictive asupra penisului reprezintă doar o parte dintr-un sistem mult mai larg de asistență medicală privată corupt și slab reglementat din China. În alte cazuri de malpraxis, doctori de la clinici private s-au târguit cu pacienții în timpul operației, pacientele au fost păcălite să avorteze fetuși sănătoși și au fost documentate multe decese rezultate din neglijența medicilor. Dispozitive medicale pseudoștiințifice sunt folosite pe scară largă, la fel ca practica oferirii de diagnostice false, lucruri descoperite în peste 60 de spitale private de către jurnaliștii chinezi aflați sub acoperire. Între timp, numărul spitalelor private din China este în plină creștere – între 2005 și 2015, 9326 noi spitale și-au deschis porțile. Astăzi, reprezintă mai mult de jumătate dintre toate spitalele din China. Acea proporție va crește probabil, din moment ce reformele aflate-n desfășurare în sistemul chinezesc de sănătate au scopul de a crește investițiile private din sector, iar sistemele de asigurări guvernamentale se extind astfel încât să includă și servicii medicale private. Companii americane, inclusiv Fondul de Capital Privat Morgan Stanley Asia, o ramură a Morgan Stanley, varsă de asemenea milioane de dolari în sistem.

Pe 12 aprilie, Wei Zexi, un student de 21 de ani cu o formă rară de cancer, a murit după ce a plătit 200 000 de yuani [aproximativ 30 890 de dolari] pentru tratamente de cancer despre care se spunea că-s concepute de Universitatea Stanford. Un jurnalist chinez a arătat că tratamentele aveau valoare medicală îndoielnică și că Stanford nu era în parteneriat cu spitalul public contractat, fapt ce a dus la viralizarea știrilor despre escrocherie în China. Pe 2 mai, autoritatea de reglementare a Internetului din China a anunțat că va investiga Baidu, echivalentul chinezesc al lui Google, care este sursa dominantă de trafic pentru spitalele private.

Pe acoperiș, până la 3 după-amiaza, paznici, oficiali din Sănătate, pompieri și ofițeri de poliție se cățăraseră deja pe clădire pentru a încerca să-i convingă pe Little Huang, Junjun și ceilalți doi să nu sară. Bărbații și-au băut rachiul de orez și au sunat ziarele și televiziunile chinezești locale. Dacă era nevoie să sară, ei bine, nu voiau să fie lucizi. O mică mulțime s-a adunat pe trotuar, dar mass-media n-a venit niciodată.

La căderea nopții, bărbații au rămas pe atelierul mecanic, iar un cârd de oficiali din Sănătate au apărut pe acoperiș. Când unul dintre ei s-a apropiat de baza structurii, privind în sus spre pacienți, Little Huang și domnul Wang și-au strigat revendicările: să găsească experți care să-i trateze; să aresteze medicii și asistenții care i-au tras pe sfoară; să interzică operația care i-a făcut pe toți eunuci; și să le plătească tuturor examinări medicale, primul pas în demonstrarea legală a răului cauzat de intervenție. Până atunci, mai tradiționalele petiții și proteste stradale eșuaseră în atragerea atenției, așa că au jurat să stea pe acoperiș până ce oficialii din Sănătate iau măsuri.

În final, după ore de la începerea pactului suicidal/protestului, oficialii din Sănătate au fost înduplecați și au spus că vor îndeplini cerințele pacienților, dar doar dacă promit că vor coborî într-o sală de negocieri. Bărbații erau circumspecți. Domnul Wang a simțit că trebuie să lase pe cineva pe acoperiș ca plan de rezervă. L-au ales pe Junjun. Dacă negocierile ar fi eșuat, au hotărât bărbații, Junjun ar fi sărit – fiind cel mai docil dintre cei patru bărbați, a fost cel mai ușor de convins să rămână pe loc.

„Le-am spus că dacă mă părăsesc, nu voi rămâne," a spus Junjun. „N-aș putea rezista pe cont propriu."

La zece minute după ce Little Huang, domnul Wang și domnul Peng au coborât, oficialul din Sănătate Huang Penghui, care era responsabil cu supravegherea spitalului în care Junjun fusese operat, a făcut un pas înainte. Și-a ținut telefonu-n sus și i-a spus lui Junjun că a închis sala de operații 7 din Spitalul Municipal din Shenzen, clinica în care fusese făcută operația în urmă cu patru luni. În cele din urmă, Junjun a coborât și s-a uitat el însuși la telefon. O poză arăta o bandă albă de hârtie lipită pe ușă, pe care scria: „Sigilat."

"Uite," a spus oficialul. "Ce putem face mai mult?"

În viața de zi cu zi, Junjun testează aplicații într-o companie de IT. „Dacă nu mi s-ar fi întâmplat asta," spune el, cu o voce înaltă și subțire, "aș fi fost un tip din clasa de mijloc, poate chiar și gata de însurătoare." E un bărbat mic și îndesat, cu obraji grași și ochi negri, mari și triști. „Practic, tot ce mi-a rămas acum este abilitatea de a urina."

Povestea tratamentului lui Junjun este tipică. Pe 9 mai 2015, și-a însoțit colegii pentru o examinare medicală într-un centru de control sanitar, o rutină anuală pentru multe locuri de muncă din China. Rezultatele controlului au indicat că prostata sa era puțin mărită, cu o potențială calcifiere. Medicul i-a recomandat să meargă la un spital.

Junjun nu s-a îngrijorat – mereu fusese într-o stare bună de sănătate. Nu a știut unde să meargă pentru examinări ulterioare. De fapt, avea două opțiuni: un spital public arhiplin, unde un medic ar putea avea o sută de pacienți în fiecare zi, sau o clinică medicală privată. Oameni de afaceri din Putian, un oraș din provincia Fujian, dețin majoritatea spitalelor și clinicilor private din China. Interesele lor sunt unite prin Asociația Industriei de Sănătate din Putian (PHIA), care reprezintă 8 600 de spitale private deținute de afaceriști din Putian, adică aproximativ 70% din spitalele private chinezești. Multe dintre ele își fac reclamă pe scară largă prin Baidu, iar anul trecut, folosindu-și influența colectivă, PHIA a boicotat motorul de căutare, cerând încetarea creșterilor de prețuri agresive din fiecare an pentru anunțurile prin cuvinte cheie.

Junjun a apelat la Baidu pentru ajutor. Pe browserul telefonului său, a căutat „control la prostată" și a dat click pe primul link. N-a știut că era o reclamă; rezultatele obținute la o căutare pe Baidu estompează granița dintre linkurile plătite și cele neplătite. Odată intrat pe site-ul Spitalului Municipal din Shenzen, a apărut o fereastră de chat:

„Bună, sunt medicul responsabil de partea de online a Spitalului Municipal din Shenzen, cu ce te pot ajuta?"

Junjun a descris rezultatele analizelor sale, iar medicul online l-a convins rapid să stabilească o programare pentru un control de prostată. Pe site-urile de joburi pe care spitalele private recrutează acești „doctori online", aptitudinile cerute arată clar că funcția este una de agent de vânzări – mulți dintre ei sunt plătiți pe bază de comision. Căutările pe Baidu asigură traficul. În schimb, spitalele membre PHIA din Beijing, Shangai și Guangzhou (top trei orașe din China ca PIB) contribuie cu 10-15% la veniturile din reclame ale Baidu, au estimat anul trecut analiștii de la Nomura, o bancă japoneză de investiții.

În dimineața de 16 mai 2016, Junjun a mers la control. Spitalul era chiar în inima Shenzhenului, unde zgârie-norii împart cerul în dreptunghiuri și pătrate distincte. Piața Dongmen era de asemenea în apropiere, iar Junjun abia aștepta să cumpere haine noi după control.

O infirmieră prietenoasă l-a condus într-un cabinet de control, unde un chirurg licențiat, doctorul Tang Congxiang, aștepta alături de asistentul său. Când Junjun a menționat posibila calcifiere a prostatei, doctorul Tang a spus că va fi nevoie de un nou control total. Asistentul de sex masculin l-a condus la casierie, unde Junjun a plătit 100 de dolari.

Analizele au început – sânge, urină, sensibilitatea penisului, boli cu transmitere sexuală, control de prostată și analiză a spermei, pentru care Junjun a fost dus într-o cameră de la etaj și i s-au dat filme porno. Apoi asistentul l-a condus înapoi în hol și i-a spus să aștepte rezultatele.

De când reformele economice ale lui Deng Xiaoping au început tranformarea economică a Chinei în 1978, clinicile și spitalele private s-au deschis una câte una și s-au extins în domenii medicale precum tratarea bolilor cu transmitere sexuală, ginecologie, andrologie (probleme de sănătate specifice bărbaților) și medicina reproductivă, unde cererea pacienților pentru discreție este crescută, un avantaj ce-n general nu este oferit de spitalele publice. Clinicile și spitalele private fac publicitate pe scară largă – la radio, în autobuzele publice, pe panourile de publicitate, chiar și prin ticsirea analizelor de sarcină cu tichete de reducere pentru avort, pentru a atrage pacienți. Asigură o parte atât de mare din veniturile din publicitate pentru unele ziare locale, încât, atunci când Metropolis Convenience Daily din Qingdao a publicat plângerile pacienților unui spital de bărbați membru PHIA în 2010, iar președintele spitalului s-a răzbunat prin a îndruma un grup de huligani înarmați cu cuțite să jefuiască sediul ziarului și să taie cinci reporteri, tot ziarul a fost cel care a sfârșit prin a fi închis după ce toate reclamele pentru spital au fost retrase din paginile sale. Spitalul este încă deschis.

Când au venit rezultatele analizelor, asistentul doctorului l-a condus pe Jujun înapoi în cabinet, iar doctorul Tang i-a pus întrebări despre istoricul vieții sale sexuale. Junjun a dezvăluit că este burlac și virgin. Apoi, doctorul Tang l-a lovit cu diagnosticul: infecție a tractului urinar, prepuț prea lung, spermă cu conținut scăzut de spermatozoizi și motilitate redusă, plus calcifierea prostatei. Era în formă proastă – problema de bază era prepuțul. Prepuțul lung al lui Junjun a cauzat infecția, își amintește acesta că explica doctorul Tang, fapt ce a dus în schimb la calcifierea prostatei și la formarea cristalelor de prostată aferente. Prepuțul trebuia să dispară.

„Mi-a spus că aveam nevoie de tratament urgent," spune Junjun, deși nu avea simptome. „A fost serios. M-a speriat. Mi-a spus că trebuie să fiu circumcis. Când am spus că nu voiam, doctorul Tang Congxiang a repetat-o iar și iar. A spus că alte spitale nu puteau să vindece bolile astea, dar că spitalul lor avea tehnologie medicală importată pentru a trata aceste probleme."

Doctorul Faysal Yafi, profesor de urologie la Universitatea de Medicină Tulane, mi-a spus că un bărbat care are ITU (infecție a tractului urinar) nu-i nevoie să fie circumcis de obicei, ci doar dacă infecțiile devin o problemă, iar calcifierea și cristalele de prostată nu necesită tratament.

Supravegherea spitalelor private este minimă. Unii așa numiți doctori lucrează fără licențe. Chiar și acei doctori cu licențe ajung unde sunt printr-un sistem separat de educație vocațională care necesită mai puțin studiu academic, fapt ce-i exclude deseori de la funcții în spitalele publice. În grupuri online de chat pentru angajarea într-un spital privat, doctorii își promovează abilitățile prin vânturarea „mediei de cheltuieli per pacient", care reprezintă câți bani pot obține de la fiecare pacient. Majoritatea postărilor specifică cifre în intervalul 450-600 de dolari per pacient, similar salariului mediu lunar în China.

„Eram puțin îngrijorat și speriat," zice Junjun. "Nu puteam să cred toate lucrurile astea. Dar m-am gândit că, ei bine, nu m-ar păcăli doctorul pe mine." În cele din urmă, Junjun a fost de acord cu intervenția chirurgicală, iar asistentul doctorului l-a urmat la casierie și a așteptat în timp ce Junjun plătea 220 de dolari pentru circumcizie și anestezie.

Niciunul din zecile de pacienți pe care i-am intervievat n-a putut să explice clar de ce a fost de acord cu operația sau de ce a crezut diagnosticele. Dar Zhan Guotuan, unul dintre pionierii antreprenoriatului medical din China și președinte onorific al PHIA, a oferit indicii într-un interviu din 2014 pentru ediția chinezească a lui Entrepreneur. „Există trucuri de obținere a banilor prin înșelătorie," a spus. „Unul este așa-numitul ghid de spital. După ce intri, cineva te urmărește ca o umbră, spălându-te constant pe creier și speriindu-te… prin negarea prilejului de a gândi independent sau timpului necesar pentru a cere sfatul prietenilor și familiei."

„Nu eram atent la detalii," spune Junjun. "Asistentul mă urmărea mereu, îndrumându-mă. N-am avut deloc timp să gândesc." În scurt timp era pe masa de operație. Doctorul Tang i-a făcut anestezie locală și a început intervenția chirugicală. În timpul operației, Junjun și-l amintește pe doctorul Tang spunându-i că are prea mulți nervi. „A fost prima oară când am fost operat vreodată," spune Junjun. „Eram speriat." Deci în timp ce era anesteziat și pe masa de operație, potrivit lui Junjun, doctorul l-a îndemnat să aprobe și o neurectomie dorsală, pentru a scăpa de nervii în plus, pentru o sumă adițională de 430 de dolari. Fără să știe ce presupunea operația, dar informat că trebuie făcută, Junjun a fost de acord. (Televiziunea din Shenzen a difuzat un segment scurt despre Junjun, care a sugerat că spitalul a falsificat semnătura pe formularul de consimțământ pentru neurectomia dorsală. Doctorul Tang a refuzat să comenteze subiectul.)

După intervenție, doctorul Tang i-a sugerat lui Junjun că-i nevoie să folosească „un aparat medical importat" pentru a sparge cristalele din prostată, care vor fi evacuate ulterior prin urină. Era scump, 12 dolari pe minut, dar s-ar fi vindecat într-o oră, a promis doctorul. Din nou, asistentul doctorului l-a urmărit până la casier, unde Junjun a plătit pentru neurectomie și o oră de terapie cu aparatul. Până-n momentul respectiv plătise deja 1500 de dolari, mai mult decât salariul pe două luni. Cei 150 de dolari cash pe care-i adusese cu el se terminaseră, iar acum contul său bancar era și el gol.

Asistentul l-a condus la etaj, într-o cameră care conținea dispozitivul medical importat. Semăna cu un aparat RMN, iar o asistentă îl opera dintr-o stație separată de control computerizat. Când s-a întins pe masa pacientului a aparatului, un dispozitiv de prindere cilindric s-a extins spre vintre precum un microscop cu zoom. Curând, o lumină roșie a radiat în zona prostatei.

„N-am simțit nimic când am fost sub lumina roșie," spune Junjun. „Am văut pur și simplu lumina ieșind din mașinărie. Eram într-o stare de zăpăceală. Nu știu la ce mă gândeam."

După aproape o oră sub lumina roșie, s-a întors doctorul Tang. „Doctorul a spus că o oră nu va fi de ajuns. A spus că trebuia să fac încă o oră. Când i-am spus că nu am suficienți bani, a zis, 'dacă nu ai destui bani, împrumută câțiva. Tocmai ai făcut operația, așa că tratamentul este cel mai eficace acum. Dacă aștepți prea mult pentru a face tratament suplimentar cu lumină roșie, rezultatele nu vor fi aceleași." Junjun a sunat un coleg de clasă, care a venit cu un card bancar, iar Spitalul Municipal din Shenzen l-a taxat cu încă 740 de dolari. A fost dus înapoi la aparat pentru încă o oră de tratament cu lumină roșie.

Deși era circumspect, Junjun s-a întors următoarea zi pentru a continua tratamentul. Când doctorul Tang a sugerat și mai mult tratament cu lumină roșie, la un cost de 930 de dolari, a înțeles în sfârșit că fusese înșelat.

În total, a cheltuit 2 400 de dolari, echivalentul salariului pe aproape patru luni. Încă-i datorează bani colegului de clasă. După ce a refuzat tratament suplimentar, Junjun s-a întors în apartamentul mic al părinților săi și a căutat pe Baidu informații despre intervenția la care îl supusese doctorul Tang. A citit despre potențialele efecte secundare. A citit mărturii ale pacienților trași pe sfoară. A citit despre disfuncția lor erectilă. „Am căzut jos, jos, într-un soi de iad," spune el.

Următoarea zi, Junjun l-a sunat pe doctorul Tang și l-a întrebat cum a putut să-i facă una ca asta. „A zis că nu-i nimic. A spus că voi fi bine." Infirmierele de la Spitalul Municipal din Shenzhen i-au spus același lucru. „Asistenta îmi tot spunea cât de benefică este operația. Avea un băiat, așa că i-am spus că voi plăti pentru operația fiului ei. Și pentru soțul ei la fel. Puteau cu toții s-o facă gratis, pe banii mei."

Când Junjun s-a dus într-un spital public pentru a-și înțelege opțiunile, doctorii i-au spus că a fost păcălit. „Doctorii din spitalele publice știu cu toții că spitalele astea private fac rău oamenilor," oftează Junjun. „Dar nimeni nu zice nimic."

În următoarele săptămâni, părinții săi s-au implicat, iar după opt întâlniri, spitalul a fost de acord să-i returneze costurile tratamentului. „Returnarea consturilor pentru tratament?" a postat Junjun pe un forum Baidu. "M-au transformat într-un eunuc. Vreau să mă vindece." Contactat prin telefon, reprezentantul legal al Spitalului Municipal din Shenzhen, Hu Jianfan, a refuzat să comenteze pentru acest material.

Oficialii Comisiei de Sănătate a Districtului Luohu din Shenzhen au confirmat că neurectomia lui Junjun a început în mijlocul operației, dar au spus că Jonjon și-a dat consimțământul. Au susținut că nu sunt responsabili pentru aparatele medicale false și au deviat întrebările către Administrația Alimentelor și a Medicamentelor din China, care mi-a spus că agenția lor a asigurat calitatea aparatelor medicale și a declarat că niciunui spital privat nu-i este permis să folosească aparate medicale neaprobate.

Pe parcursul celor 15 luni în care am relatat despre acest caz, 25 de doctori care profesează în spitale publice din 15 orașe chinezești au spus că pacienții înșelați de clinici și spitale private sfârșesc deseori în sălile lor de așteptare. „Unele spitale publice nici măcar nu au un departament de andrologie," se plânge doctorul Jiang Hui, profesor la Universitatea Peking și președinte al Societății Chineze de Andrologie, „așa că, dacă te confrunți cu aceste probleme și vezi reclamele, ei bine, ești tras pe sfoară."

Doctorul Jiang crede în servicii de sănătate privatizate, dar cu reglementări. „Supravegherea este dificilă," spune el. „În China nu există control."

Potrivit datelor publice și interviurilor, Lin Jinzong deține Spitalul Municipal din Shenzhen prin compania sa, Beijing Yingcai Hospital Management. El susține că deține mai mult de 200 de clinici și spitale din China și, la fel ca majoritatea membrilor PHIA, provine din orășelul Dong Zhuang, aflat la periferia Putianului. Lin deține funcția de vicepreședinte supervizor în ierarhia bine delimitată a PHIA – doar 15 oameni dețin funcții mai înalte pe scara ierarhică.

(Lin nu a răspuns apelurilor și emailurilor repetate către cele trei companii de holding pe care le deține în care i se cerea să comenteze subiectul.)

Datele publice leagă deținerea tuturor clinicilor vizitate de cei patru eunuci din Shenzhen de membri ai PHIA. Little Huang a vizitat clinica Shenzhen Qiaoyuan, deținută de Xiao Hua prin compania Bohua Industrial Group. Xiao e tot din Dong Zhuang, deține rangul de vicepreședinte în PHIA și administrează cel puțin 10 alte clinici și spitale din China. Un doctor i-a spus domnului Wang că neurectomia dorsală îi va vindeca problemele de fertilitate la clinica Shenzhen Wanzhong, deținută de Yang Xiandong, care administrează alte patru clinici din provincia Guangdong. Yang e membru al filialei PHIA din provincia Guangdong, la fel și Su Kaiming, care deține clinica Zhongya, la care a fost domnul Peng.

În vârful piramidei PHIA se află președintele, Lin Zhizhong, principalul acționar al Shenzhen Boai Group, considerată cea mai mare societate holding de spitale private din China. Fratele său mai tânăr, Lin Zhicheng, deține un pachet de acțiuni la Spitalul de Urologie Guangzhou Shengya, care-n ultimii trei ani a diagnosticat fals doi reporteri chinezi aflați sub acoperire. La două mile distanță se află Spitalul Modern din Guangzhou, deținut de Lin Zhicheng, și care în 2010 s-a rebranduit drept Spitalul Oncologic Modern din Guangzhou (MCHG), pentru a atrage pacienții bolnavi de cancer în fază terminală din țările Asiei de Sud-Est cu mesajul „tratamente oncologice noi, minim-invazive". (Una din reclame susține: „Facem minuni! Vă aducem SPERANȚĂ!") Oncologistul șef al spitalului, Peng Xiaochi, deține doar un master în neurologie. Președintele unui proeminent spital public specializat în tratarea cancerului și familiar cu MCHG, care a cerut să nu fie numit, a remarcat că sunt false mare parte din lucrurile pretinse în reclamele pentru spital. „Spitalului îi pasă doar de bani," a spus el. "Nu vor vindeca niciodată bolnavii de cancer în fază terminală."

E probabil ca PHIA să nu fi existat dacă nu era Chen Deliang, născut în Dong Zhuang, în 1950. Astăzi, la 65 de ani, e mărunt și fragil, cu un spate încovoiat și rămășițele de păr gri concentrate în doi perciuni mari, care se întind în josul fălcilor sale. Un Rolex de aur și un inel cu diamant îi împodobesc mâna scheletică. E venerat drept părintele spitalelor private din China și deține funcția de președinte onorific al PHIA. „Nu existau doctori în timpul Revoluției Culturale," mi-a spus Chen în timpul unei vizite la complexul de temple taoiste în valoare de 16 milioane de dolari pe care-l construiește în Dong Zhuang, explicând cum a început ca vraci nomad, traversând China cu un leac băbesc pentru scabie bazat pe mercur și pe care-l vindea la colț de stradă. Prin anii 90', se extinsese deja în domeniul clinicilor private de boli cu transmitere sexuală. „Am început să facem bani frumoși," a spus Chen, desemnându-și leacul pentru gonoree drept cel mai bine vândut produs al său. „Un an mai târziu, puteam câștiga un milion sau mai mult." Bolile venerice erau o mină de aur, iar averea aflată-n plină creștere a lui Chen a demonstrat rudelor sale, prietenilor și prietenilor prietenilor oportunitățile serviciilor private de sănătate. (În 1998, departamentul de sănătate al Chinei a transmis un comunicat în care numea acoliții lui Chen „o gașcă de escroci care sufocă țara… care înșală și întind capcane pacienților în mod deliberat.") Familia lui Chen deține și administrează astăzi peste 100 de clinici și spitale private. „Atâta timp cât există pământ," a spus Chen, „oamenii noștri din Putian vor fi acolo ca să conducă spitale. Am creat o nouă direcție."

Familia lui Chen administrează activele spitalelor, care includ Baijia, o companie ce cuprinde 17 maternități și spitale de ginecologie. În ianuarie 2015, Fondul de Capital Privat Morgan Stanley Asia a investit 38 de milioane de dolari în Baijia. (Datele publice arată că Chen este al doilea cel mai mare acționar al Baijia; partea sa e aproximativ egală cu cea a nepotului său, Su Jinmo, care este președintele Baijia.) Potrivit lui Chen, Baijia este estimat la o valoare de aproximativ 308 milioane de dolari. De când cu finanțarea de către Morgan Stanley, lanțul a adăugat patru noi spitale.

Practicile Baijia includ legarea bonusurilor pentru doctori de cote farmaceutice și de operații – cât de mult vând – potrivit lui Chen și unui ginecolog recrutat cândva să muncească într-o clinică deținută de Baijia. Doctorii online ai Baijia (care-s de fapt agenți de vânzări antrenați) dau detalii despre diversele prețuri limită pentru pachetele de avort – dacă plănuiești să ai un copil în viitor, îți recomandă cea mai scumpă opțiune. (Zhou Dan, un ginecolog din Shenzhen care a muncit pentru puțin timp într-o clinică privată cu aceeași schemă de prețuri, susține că toate reprezintă același tip de operație.) Spitalele Baijia nu sunt de asemenea amenajate să facă față pacienților care au nevoie de tratament de urgență, iar când există complicații ce pun în pericol viața, potrivit directorului unei clinici Baijia, transferă pacienții către spitalele publice locale.

În 2014, un nou-născut dintr-un spital deținut de Baijia a înghițit lichid amniotic în timpul nașterii și a avut nevoie de tratament de urgență, așa că spitalul l-a trimis la un spital public local, a relatat agenția locală de știri Rednet. După ce nou-născutul a murit, purtătorul de cuvânt al spitalului a adus în discuție transferul și a declarat că-i imposibil de spus care spital a fost responsabil. Spitalul a refuzat apoi să predea dosarele medicale ale familiei.

În aprilie 2015, tribunalele chinezești au condamnat două alte spitale deținute de Baijia pentru neglijență în moartea unui nou-născut și pentru provocarea paraliziei cerebrale altuia (deși ambele spitale au transferat sugarii către spitale publice în ultima clipă). În ultimul caz, tribunalul a hotărât că Spitalul de Maternitate Wenzhou Oriental deținut de Baijia a falsificat cel mai probabil dosarele medicale și a încercat să-și ascundă vina. Dovezi adiționale indică existența unui număr de cazuri similare în care părțile au căzut la înțelegere înaintea procesului sau care n-au ajuns niciodată în fața instanței.

Chiar și atunci când tratamentul nu se încheie catastrofal, pacienții care scriu pe site-uri de recenzii povestesc cum au fost exploatați de doctorii clinicilor Baijia. „Un gunoi de spital," a postat un pacient al clinicii deținute de Baijia, Spitalul Maria, din Changsha, Hunan. „O inflamare a pelvisului m-a costat mai mult de 1550 de dolari și nici măcar nu am fost vindecat. Pur și simplu tratează oamenii ca pe bancomate."

(Nick Footitt, un purtător de cuvânt al Morgan Stanley, a refuzat să comenteze. Baijia a refuzat de asemenea să comenteze pentru acest material.)

Divizia de capital privat a Morgan Stanley ajută Baijia să se extindă, mi-a spus Chen Deliang, în timp ce compania se pregătește pentru o ofertă publică. Altă companie cu capital privat și investitori americani, CDH Investments, a trecut deja printr-o creștere bruscă a profitului ca rezultat a investiției într-un lanț de spitale deținut de PHIA, care a fost listată la Bursa de Valori din Hong Kong în iulie 2015. „Sunt destul de mulțumit cu investițiile în spitalele din Putian," a declarat pentru China Business News Wang Hui, un fost director al CDH Investments. „În majoritatea cazurilor, fiecare spital începe să facă bani după 2-3 ani de operațiuni."

Profiturile generate de spitalele private au transformat Dong Zhun, un oraș agricol sărăcit, într-un Beverly Hills al Chinei. Orașul găzduiește 35 000 de proprietari de spitale private și angajații lor, aproximativ o treime din populația totală, potrivit ofițerului de propagandă din Dong Zhuang. Pe parcele de pământ pe care odinioară creșteau cartofi dulci, sunt parcate astăzi limuzine Rolls Royce, Bentley-uri și BMW-uri în fața unor conace grozave din sticlă, domuri în formă de ceapă, arcade și balustrade. O vilă vizibilă de la fereastra templului lui Chen este înaltă de 16 etaje și are peste 9000 de metri pătrați locuibili, fapt ce o face să fie una dintre cele mai mari case din lume.

Când am fost în vizită, în februarie 2015, producătorii de aparate medicale s-au adunat în noul centru de expoziție, înalt de trei etaje, din Dong Zhuang, pentru o expoziție medicală anuală. Lin Jianxing, organizatorul, m-a întâmpinat afară. „250 de companii din 28 de provinicii au venit să vândă dispozitive medicale," a spus el. Expoziția inaugurală, 13 ani mai devreme, a fost ținută pe stradă, precum o piață de vechituri, mi-a explicat, dar acum expoziția este găzduită de clădiri somptuoase. „Hai, uită-te la tot echipamentul de acolo," m-a îndemnat Lin. „E foarte mare și avansat."

Un tărâm al fanteziei medicale mă aștepta. La taraba celor de la Dekang Medical, am testat un aparat de masare a capului tip Sharper Image care, a spus vânzătoarea, tratează vocile schizofrenice, depresia, sindromul obsesiv-compulsiv, anxietatea, mania și sindromul de stres post-traumatic. Un agent de vânzări de la Dongman Medical mi-a explicat în scurt timp de ce multe dintre dispozitive erau construite astfel încât să semene cu aparatele RMN. „Spitalele private trebuie să aducă la cunoștința clienților că astea-s echipamente valoroase," a spus el. "Aparatele mari atrag clienții spre tratament."

La masa celor de la Zonghen Medical, am căscat ochii la ZD-2001A Pafeite Shortwave Space PulseMachine, construit cu un design de capsulă netedă în formă de ou pentru ca pacienții să se poată strecura înuntru, care era conectat la o stație de control potrivită din punct de vedere estetic pentru lansarea unei rachete NASA din anii '60. Dispozitivul, a spus un însoțitor vesel, folosea diatermia cu unde scurte pentru a produce căldură și a trata o varietate de boli ginecologice și urologice. Surprinzător, Administrația Alimentelor și Medicamentelor din China a aprobat dispozitivul pentru utilizarea sa în scop medical, poate pe baza unui studiu chinezesc, care aparent a fost comandat de producător și care susține că aparatul a vindecat boala inflamatorie pelvină (BIP) la 98% dintre pacienți, fără utilizarea antibioticelor. Un profesor de epidemiologie reproductivă din Statele Unite a semnalat totuși că sunt folosite antibioticele și nu căldura pentru tratamentul BIP, pentru că bacteria cauzează boala. Studiile despre utilizarea diatermiei în tratarea durerii asociate cu BIP cronică sunt de asemenea limitate; unul dintre puținele astfel de studii a fost efectuat în Statele Unite, în 1955, când doctorii nu înțelegeau complet bacteria asociată cu BIP. Asta nu a oprit spitalele deținute de Baijia să se aprovizioneze cu aparate ZD-20001 și să le folosească în tratarea BIP-ului.

Mai departe, la standul celor de la Yuanda Medical Instrument, am găsit mașinăria care probabil l-a „tratat" pe Junjun. Anunțat ca aflat în folosință pe site-ul Spitalulului Municipal din Shenzhen, acum mă holbam la „Wolman Prostate Gland Treatment System." Mașinăria semăna cu un aparat RMN mare, stil-deschis, iar exteriorul alb și neted conținea cuvinte mari în engleză - "Aparatură Electrochimică," „Lumină Infraroșie." Pe masa pacientului, un certificat înrămat afirma că mașinăria a fost făcută de Institutul Wolman de Prostată din SUA, care la cercetări ulterioare s-a dovedit o companie fictivă care a fost înregistrată în Utah în 2011. You Dongqing deține afacerea, iar peste 100 de alte corporații fictive împart aceeași adresă în suburbiile din Salt Lake City.

„Lumina roșie vindecă prostatita," a spus agentul de vânzări, zâmbind mândru și înmânându-mi o broșură pentru Sistemtul de Tratament Wolman a Prostatei. Broșura conținea o fotografie cu Institutul Wolman de Prostată din SUA, care, mulțumită unui indicator clar marcat pe căldire, am descoperit rapid că era de fapt o fotografie a Invesco Field, unde Denver Broncos joacă fotbal american. „Cel mai bine vândut timp de patru ani," spunea broșura, „în folosință în 800 de spitale private din țară."

Era greu de spus, m-am gândit, cine păcălea pe cine. Atât proprietarii spitalelor care cumpărau aparatele, cât și vânzătorii știau că pacienți precum Junjun și Little Huang vor avea încredere în mașinăriile avansate și „importate" dacă doctorii le-ar fi recomandat. Asimetria informațională dintre doctor și pacient este extremă în sănătate. Busola morală tradițională a doctorilor - Jurământul lui Hippocrate – a căzut victimă capitalismului neînfrânat și corupției din China, mai ales în spitalele private, care au reprezentat 11% din vizitele medicale, adică un total de 325.6 milioane în 2014. Cândva doar niște capcane care-i vizau pe cei tineri, naivi sau neasigurați, lanțurile de spitale private precum Baijia urcă acum pe scara ierarhică și încep să accepte asigurări guvernamentale, atrăgând noi părți din societate ca pacienți. Dar când campaniile de marketing fals și prețurile presupus joase momesc oamenii clasei de mijloc, vor avea și ei încredere în doctorul în halat alb și aparatele mari cu inscripții în engleză? „Clinica e doar o groapă care așteaptă să cadă cineva în ea," spune Junjun. "Iar departamentul de sănătate îi pune ștampila – Legală!"

În noaptea de 3 noiembrie 2015, cam la o lună după ce Junjun a coborât de pe acoperiș în Shenzhen, eunucii secolului 21 din China s-au înghesuit într-o cameră mică de oaspeți de la periferia Beijingului. Alți 20 de bărbați li s-au alăturat, cu vârste cuprinse între 22 și 44 de ani, toți născuți în zone rurale ale Chinei. De luni întregi, bărbații au comunicat printr-un grup online de chat, plănuind un protest în Beijing care, sperau ei, va atrage în sfârșit atenția celor mai înalți oficiali ai țării, pentru a reglementa spitalele private și pentru a găsi metode de tratare a disfuncției erectile impusă chirurgical.

Acum, domnul Li, în vârstă de 27 de ani, moderatorul grupului de chat, care a fost supus unei neurectomii în urmă cu cinci ani, stătea cu picioarele lipite de pat. Vorbea tare, astfel încât chiar și oamenii înghesuiți în baie să audă. Junjun era lipit de un perete, mai scund decât majoritatea, și se ridica pe vârfuri ca să-l vadă pe domnul Li.

„Avem petiția noastră," a spus domnul Li, ridicând un document de 31 de pagini pe care Junjun îl scrisese de mână în ziua anterioară. Prima pagină conținea numele fiecărui bărbat, spitalul și amprenta, iar paginile din interior includeau povestiri detaliate despre rănile fiecărui bărbat și încercările de a căuta despăgubiri. Plănuiau s-o livreze la 8, în dimineața următoare, biroului Comisiei Centrale pentru Inspectare Disciplinară (CCID), instituția de top a Partidului Comunist din China în eliminarea corupției și a infracționalității.

Dacă bărbații ar fi reușit, sperau că oficialii Partidului Comunist vor fi determinați să acționeze de poveștile detaliate-n petiție: cea a domnului Xi, în vârstă de 24 de ani, care acum stătea cu picioarele înrucișate pe patul tare ca piatra, cu o cicatrice pe încheietură de când o tăiase în timp ce cerea ajutor în comisia de sănătate locală. Mai era povestea bărbatului de lângă, domnul Yao, a cărui nevastă a divorțat de el după ce o neurectomie l-a lăsat impotent – pe urmă a urcat pe acoperișul comisiei de sănătate, s-a înmuiat în ulei de motor și a amenințat că va aprinde un chibrit. Iar apoi era domnul Gao, un tânăr suplu în vârstă de 25 de ani care era acum, în ciuda încăperii aglomerate, crăcănat în mijlocul patului, cu fața roșie de la alcool. Își tăiase degetul mic în timp ce pleda pentru dreptate, iar acum își folosea mâna cu patru degete și jumătate pentru a-și vântura telefonul la grup.

Pe ecranul telefonului, Junjun și ceilalți au văzut mesaje de la domnul Duan, capul comisiei de sănătate din regiunea domnului Gao. Domnul Duan îl urmărise pe domnul Gao la Beijing pentru a-l implora să nu participe la protest, de teamă că bărbații vor reuși să atragă atenția unor oficiali comuniști de nivel înalt. „Hai cu noi acasă mâine și vom rezolva asta," scrisese domnul Duan. „Orice ai face, în final va trebui să te întorci acasă pentru o soluționare." Într-un alt mesaj, domnul Duan zicea că oferă 7730 de dolari dacă domnul Gao ar fi părăsit Beijingul.

„Trebuie să rezistăm măcar câteva ore," a spus domnul Gao cu încredere. Propriul său protest de acasă, în Shanxi, pe acoperișul spitalului privat, durase măcar câteva ore și i-a adus prima audiență cu domnul Duan.

„Chiar dacă poliția înconjoară perimetrul cu un cordon," a adăugat domnul Wang din Shenzhen. „Nu plecăm."

„Ne vor târî de acolo," a adăugat alt bărbat.

„Nu încălcăm vreo lege," a strigat domnul Wang.

„Încălcăm legile? Ne-au distrus penisurile!"

Dimineața următoare, după un somn agitat în pensiune, bărbații s-au trezit pentru a constata cum un smog gros sufoca Beijingul. Nu inspectaseră intrarea clădirii CCDI și au fost consternați când au descoperit că un zid de beton înalt de 6 metri înconjoară complexul. La poarta principală de pe bulevardul Pinganli, un ofițer stătea pe un podium, cu un detașament de încă cinci stând într-un cordon de poliție la picioarele sale. Și mai mulți ofițeri umpleau două autobuze publice parcate la stânga și la dreapta intrării.

Cei 24 de bărbați au traversat bulevardul larg și s-au strâns vizavi de poartă, unde doar câțiva ofițeri stăteau în două dube de poliție.

Pe trotuar, bărbații s-au despărțit în două rânduri. Little Luang și-a lăsat ghiozdanul jos și a scos din el un banner pe care scria „Victime Naționale ale Neurectomiei Dorsale." Un alt bărbat din dreapta sa ținea un banner pe care scria „Spitale Malefice Escrochează și Ucid." Junjun a căzut în genunchi, la fel ca alți pacienți din față. În timp ce bannerele erau ridicate, bărbații cântau în cor „Spitale de bărbați malefice, returnați-mi bunăstarea!"

În final, toți protestatarii au petrecut cinci zile în detenție înainte să fie eliberați în custodia oficialilor guvernamentali locali, care i-au deportat prompt în mediul rural pe majoritatea bărbaților. Little Huang a primit recent o mică compensație din partea clinicii sale. Junjun e pe cale să dea în judecată Spitalul Municipal din Shenzhen. Clinica, totuși, n-a primit deloc penalități sau amenzi, iar sala de operații sigilată a fost redeschisă.

Dar în dimineața aia de noiembrie încă aveau speranțe. Dacă ar fi existat un oficial care să meargă spre muncă exact în momentul în care bărbații și-au început scandările, el sau ea s-ar fi putut întoarce ca să vadă de la ce pornise toată agitația. El sau ea ar fi putut vedea bannerele, ar fi putut chiar să treacă strada pentru a lua o copie a petiției lui Junjun. Poate el sau ea ar fi și citit-o, ar fi înțeles suferința bărbaților și, precum și-ar fi dorit toți 24 să se întâmple, ar fi lansat un proiect pentru a găsi un leac.

În schimb, în mai puțin de un minut, o dubă mare a poliției a apărut de pe o stradă lăturalnică și a oprit în fața protestatarilor, ferindu-i de văzul lumii. Primele care au dispărut au fost bannerele – ofițerii le-au sfâșiat și le-au călcat în picioare. Au izbucnit încăierări. Mai multe dube ale poliției au sosit; primul grup a fost luat de acolo, apoi următorul. În zece minute, nu mai exista urmă de protest, de bannere sau de eunuci.

Traducere: Răzvan Filip

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe:
Am vorbit cu un doctor care castrează chimic pedofilii
Am fost la castrat de porci și m-am îndopat cu fudulii
Cum să n-ajungi castrat de femei