Ce se va întâmpla în următorul sezon din Game of Thrones?

Atenție: spoilere!

Când Jon Snow gâfâia printre cadavre și soldați panicați, recunoaște că te așteptai să moară, de data asta pe bune. Asta pentru că în ultimii șase ani, Game of Thrones te-a învățat să îmbrățișezi posibilitatea morții bruște a oricărui personaj, oricât de important, în orice clipă. Bineînțeles, n-a murit. Cavalerii din Vale, conduși de Sansa Stark și Littlefinger, au apărut de nicăieri și au salvat situația.

Pe parcurs ce Game of Thrones se îndreaptă spre ultimul sezon, mulți au murit și mulți alții o să moară. Deși uneori, modalitatea morții e șocantă sau palpitantă, pe mine serialul nu mai are puterea să mă surprindă prin moarte, ci mai degrabă prin cine rămâne în viață.

Să luăm, de exemplu, finalul episodului trecut. Decizia lui Cersei de a arunca în aer Marele Sept a fost anunțată în multe episoade, inclusiv prin viziunea lui Bran, conversația lui Tyrion cu Daenerys despre tatăl ei și declarația lui Jaime către Edmure cum că Cersei va transforma orașele în cenușă pentru copiii ei. Scenariștii au contat pe noi să creștem singuri tensiunea în mintea noastră, după care a urmat explozia. Lena Headey, ale cărei calități actoricești sunt egalate doar de cele ale lui Dinklage, a redat încă o scenă perfectă, în care bea vin în timp ce orașul ardea. Trebuie să recunosc că subestimasem cât de departe va merge în căutarea răului.

Totuși, deși a îmbrăcat haina răului, a ucis nenumărați inamici și a dat Septa pe mâna lui Ser Gregor cel specializat în viol și torturi, operațiunile ei au avut din nou ca rezultat pierderea lucrului la care ea ținea cel mai mult. Dacă ea va fi ultimul personaj negativ al serialului, e singurul pe care nu l-am văzut vreodată victorios. Ascensiunea lui Cersei la tron nu va însemna decât că patriarhatul din Westeros va schimba o regină rea cu una bună, în timp ce Daenerys va naviga înapoi spre casă.

Episodul ăsta a fost neobișnuit în multe feluri. În loc să se încheie cu explozia și căderea lui Tommen, s-a deschis cu secvențele lungi și importante din King's Landing, după care ne-a dus într-o călătorie surprinzător de liniștită spre Nord, Meereen, Dorne și Riverlands și înapoi în timp ca să descoperim că R+L=J chiar era adevărat. Tyrion și Daenerys au o legătură puternică, Arya reproduce scena ei preferată din Titus Andronicus și devine clar că Lyanna Mormont ar putea fi cea mai șmecheră tânără din Westeros.

Serialul s-a schimbat radical în sezonul șase: a trecut de la o serie amețitoare de fire narative care ne depășeau mereu așteptările, la o colecție mai unificată de trei povești care urmează convențiile stilului fantasy. Armata salvatoare sosește în ultima clipă. Arya și așa-zisul ei asasin joacă Parkour pe străzile din Braavos în ciuda rănilor ei grave și niciunul dintre zecile de trecători nu intervine. Daenerys i-a ars de vii pe liderii Dothraki și apoi armata i s-a supus în mod magic, în loc să plănuiască o răzbunare. Cele câteva minute de sacrificiu eroic (chiar dacă forțat) ale lui Hodor îi dau unei fete adolescente ocazia să scape de o armată imensă de zombi și să fie salvată de unchiul demult pierdut al lui Bran. Nu mă înțelege greșit – mi-au plăcut toate momentele astea, dar sunt un semn că Game of Thrones operează conform unor reguli noi.

Gândește-te la primele câteva sezoane, când Game of Thrones ne-a introdus în realitățile războiului din Westeros, o lume în care oricine, oricât de curajos și bun, putea dispărea de pe pământ în orice clipă. Ned Stark, Catelyn și Robb Stark, Joffrey, Tywin, Jon Snow – decesele lor ne-au surprins pentru că ne-au depășit total așteptările. Ned Stark ar fi trebuit să ia negrii și să conducă lupta împotriva monștrilor din Nord. Catelyn și Robb ar fi trebuit să-și răzbune tatăl. Tywin, patriarhul celei mai puternice familii din serial, a fost ucis în timp ce se căca. Cineva important – poate un Stark sau Tyrion – ar fi trebuit să-l omoare pe Joffrey într-o scenă triumfătoare de răzbunare, așa cum s-a întâmplat cu Ramsay săptămâna trecută. Dar, când colo, a fost otrăvit și a căzut la pământ. Îl uram pe Joffrey, dar nu ne-am așteptat la asta.

Surprizele narațiunii sunt produsul minții lui George R. R. Martin, care și-a luat inspirația din istoria Războiului Rozelor, un război civil din Anglia medievală care a avut, într-adevăr, o grămadă de întorsături și decese neașteptate. Dar, încă din primul capitol și din prima scenă a serialului, a înconjurat acest fir narativ politic real cu alte două – dragoni și zombi. Povestea cu zombi, ca toate poveștile cu zombi, lasă de înțeles că toată umanitatea trebuie să se unească dacă vrea să învingă acest dușman implacabil. Dar oamenii rămân oameni, așa că ignoră pericolul și continuă să se lupte între ei pentru putere. Povestea cu dragoni pătrunde și mai adânc pe tărâmul fantasy cu călătoria de descoperire și auto-descoperire a lui Daenerys, care se transformă din pion în regină și adună o colecție de însoțitori și consilieri cu diverse talente care o acompaniază și o susțin.

În timp ce ne îndreptăm spre ultimele episoade, trei lucruri au devenit foarte clare. În primul rând, n-au mai rămas multe personaje de omorât și încă există o poveste de care ne pasă tuturor. În al doilea rând, atât povestea cu zombi, cât și cea cu dragonii avansează rapid și n-au mai rămas multe episoade. Nevoia de a încheia poveștile importante elimină realismul brutal inspirat din Războiul Rozelor. În al treilea rând, Daenerys îi are pe Dorne, Tyrell, Dothraki, Ironborn, Unsullied, trei dragoni și pe cel mai inteligent tip din regate. Împotriva ei sunt Lannisterii, care nu par să-și mai plătească vreodată datoriile, și poate un rege din Nord, care e pe cale să fie doborât de zombi.

Scenariștii serialului ne-au învățat, timp de șase ani, că „valar morghulis" e pe bune – toți vor muri înainte ca ei sau spectatorii să se aștepte la asta. Ne-am învățat bine lecția și tocmai de asta a fost atât de emoțională reacția la moartea lui Hodor. A fost o moarte semnificativă, care a avut un scop. La fel se poate spune și despre moartea lui Rickon sau despre cea a celor căzuți în templu. Mă aștept la mai multe astfel scene cu moarte.

Ce nu știu e cine o să trăiască. Cine n-o să fie înfrânt? O să existe cineva care va trăi fericit până la adânci bătrâneți, măcar o zi-două? Asta ar fi cu adevărat o surpriză.

Urmărește-l pe David Perry pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Game of Thrones:
Topul celor mai enervante personaje din Game of Thrones, pe care le place toată lumea
Cum a fost creat cel mai mare dragon din „Game of Thrones"
Irina Margareta Nistor îmi explică de ce îmi place Game of Thrones de mă cac pe mine