Ilustrație de Dave McCaigSentimentele mele față de David Bowie nu sunt unice. Le-am regăsit în fiecare articol în care geniul rock 'n' roll era elogiat. Voiam să-i compar cariera cu cea a lui Picasso, dar Nile Rodgers a făcut asta deja în Fader.David Bowie nu era ca Beatles. Viziunea lui a influențat subculturile muzicale. Dacă cuiva îi plăcea Bowie, știai că nu avea nimic împotriva culturii queer, sexului și stilului. Când prietenul meu Thomas Morton avea 14 ani, a atins mâna lui Bowie după un spectacol, dimineața devreme, în Georgia și apoi le-a lăsat pe fete să-i miroasă mâna atinsă de vedetă în schimbul unor bani. În ce caz ar mai fi făcut asta? Poate cu Morrissey, dar e o listă scurtă.
Publicitate
În liceu, Bowie m-a inspirat să prind încredere în latura mea feminină glam. Prin Bowie am descoperit genul ca un concept fluid. Mă plimbam în jurul școlii, pe care o vedeam ca brutală și nefinisată, cu ojă baby blue pe unghii, coliere, balsam pe buze și accesorii pe care mi le-au dat fetele. N-am fost niciodată un tip macho, dar existența lui Bowie părea să indice că nu ai de ce să-ți fie rușine să explorezi aspectele diferite ale propriei persoane prin schimbarea aparenței.Pentru mine, muzica lui Bowie a fost mereu grozavă, dar era cumva umbrită de personalitatea pe care el o prezenta și personajele inventate pe care le adopta pentru albumele sale. A acceptat rock 'n' roll-ul ca o formă de teatru mai mult decât a făcut-o altcineva vreodată. N-am simțit în niciun moment că l-aș cunoaște pe David Bowie, dar mi-a plăcut ce a făcut.Desenez și știu și alte persoane care o fac, așa că am ales să onorăm memoria lui Bowie într-un fel care ne e cel mai la îndemână. Am strâns o serie de 20 de portrete.Urmărește VICE pe Facebook
