Cei mai rezistenți protestatari din Piața Victoriei mi-au povestit cum e să lupți nonstop pentru România

În ultimele două săptămâni, sute de mii de oameni au ieșit în stradă ca să protesteze față de Ordonanța 13 și Guvernul Dragnea-Grindeanu. Știi deja asta. Pentru că ne plac revoluțiile în ger, e firesc ca nu toți oamenii să reziste ore în șir la temperaturi cu minus, indiferent cât de fierbinte arde civismul în ei. Cred, de fapt, că în stradă au fost mai mult de trei sute de mii de oameni, în duminica luminată, fiindcă sunt convinsă că mulți s-au perindat în Piață, la ore diferite. Dar nu mă pricep să demonstrez cu dovezi științifice, ca Bogdan Chireac, câți români încap pe metru pătrat, așa că n-am pretenția să-mi dai dreptate.

Dintre toți oamenii ăștia mulți, tineri și frumoși sau nu, cu copil (ninonino, vine ANPCA!), cu cățel, cu pancartă și cu caschete împotriva undelor psihotronice, am vrut să stau de vorbă cu două personaje mai încăpățânate ca turnul din Pisa. De fapt, pe ei doi i-am observat în pozele care se tot rostogoleau pe Facebook și despre care vorbea tot internetul.

Erau pozele alea la care te uitai și ți se făcea instant frig, așa că-ți luai pisica în brațe și puneai apa de-un ceai. În timpul ăsta, acești White Walkers, aflați de data asta în slujba binelui, aveau grijă să păzească Guvernul. În mod simbolic, desigur. Nu știi exact cine sunt pentru că nu le-ai văzut foarte clar fața pe internet. Unul dintre ei ajunge la Victoriei când se crapă de ziuă, celălalt a stat o noapte întreagă în fața Guvernului. Se duc, negreșit, în fiecare seară la proteste.

N-au făcut-o pe eroii, ci pe cetățenii încăpățânați.

Am vrut să-i întâlnesc personal pe protestatarii ăștia de esență tare, care impun un alt exemplu de patriotism.

M-am întâlnit cu Andrei Nuțu-Manea undeva în centrul orașului, foarte aproape de Piața Victoriei. Omul își comandase o ciorbă de pește și un patè de casă. M-a tot invitat să gust din mâncare și, printre înghițituri, mi-a povestit de ce iese din casă la răsăritul soarelui, ca să protesteze:

„Am citit povestea spusă de maratonistul Andrei Roșu pe net. Am zis că trebuie să fie în permanență Ochiul acolo, în piață, până vine el (Andrei Roșu), la ora 10.00. Nu îl cunosc pe Andrei, dar mi-a plăcut mult ideea cu Samir."

Roșu a publicat pe blogul lui, în data de 7 februarie, un fel de pildă care l-a inspirat pe Andrei Nuțu să stea în stradă, în fiecare dimineață, zile la rând. În prima dimineață (de proteste) în care a nins, Andrei a avut norocul să întâlnească în Piață o fată, care a venit cu ideea să scrie împreună un mesaj în zăpadă. Așa au transmis tuturor că #REZISTĂ. Fotografiile cu cei doi au circulat incredibil de repede pe tot Facebookul.

Andrei Nuțu are 37 de ani, este din Piatra Neamț și, deși este avocat, acum lucrează în domeniul turismului. Le arată străinilor cele mai frumoase părți ale României și îi lasă să guste din adevăratele tradiții.

Mândru că sunt român sună altfel spus din gura lui.

„Am ales să mă bucur de ce a mai rămas frumos în țară. Călătoresc mult și trăiesc mai mult pe dealuri, cum îmi place mie să spun. Fug de aglomerație, mă cațăr pe munte și fac agroturism", îmi povestește Andrei.

Dacă tot nu știi cine e omul ăsta, sigur ai văzut măcar fotografia asta postată pe Facebook de Alex Dobre și care a avut peste cinci mii de share-uri. „Cineva inca mai spera in vindecarea Romaniei. Ora 8:46. In Piata Victoriei din Bucuresti acest barbat tine steagul sus pentru tara noastra. Multumim! #rezist", scria cetățeanul Alex Dobre.

Fotografie via contul de Facebook al lui Alex Dobre

Lui Andrei Nuțu nu-i place să vorbească despre acte de eroism, de fapt, nu-i place să vorbească prea mult, în general. Este tipul ăla de om: îndrăgostit de munți și coclauri, care gândește, se cațără și simte mai mult decât vorbește. Asta a făcut și în diminețile din fața Palatului Victoria: s-a gândit la ce ar putea să facă să fie mai bine țării, la criza prin care trece România și criza sa interioară referitoare la subiectul ăsta. După ce pleca din piață, la sosirea lui Andrei Roșu, Andrei Nuțu își urma cursul firesc al unei zile de muncă.

Seara era rezervată, însă, Guvernului Dragnea-Grindeanu. Trebuia să plece la Piatra Neamț de mai bine de două săptămâni, dar a rămas în Capitală, cu Ochiul pe Palatul Victoria.

Jumătate de oră și-o ciorbă mai târziu, s-a așezat la masă și celălalt Andrei. Popa, tânărul de 24 de ani care-a ajuns celebru pe Facebook, după ce a rezistat 12 ore în frigul canceros, cu ochii pe Guvern.

O noapte întreagă și-a testat limitele, doar ca să transmită un mesaj celorlalți români.

„Nu m-am gândit că o să devin cunoscut. Nu de asta am stat acolo. Am stat pentru viitorul copiilor mei, pentru că, atunci când o să mă întrebe ce am făcut să schimb ceva, așa cum îi întreb eu pe ai mei, legat de Revoluția din '89, n-o să las capul în pământ de rușine. Nu vreau să nu fie mândri de mine!", mi-a spus tânărul din fața mea cu zulufii pe frunte.

Andrei Popa e din Onești și a venit în București când au început protestele. Și-a pus la bătaie toate economiile lui de până acum. Stă la un prieten, care nu îi ia bani pe cazare, om cu suflet de revoluționar. De cinci zile protestează singur, pentru că amicii cu care venise s-au întors acasă. Tot singur s-a dus în Piață și vineri seara.

Atunci, s-a așezat pe asfaltul ud și a stat, cu ochii ațintiți către Guvern.

Cea mai cumplită oră a fost șase dimineața.

„Începusem să tremur intensiv, era cumplit de frig. La un moment dat, a venit lângă mine un om al străzii. Trebuia să merg la o toaletă, așa că l-am lăsat cu toate lucrurile mele, plus ce primisem de la oamenii din piață. Am avut încredere în el și nu m-a dezamăgit. I-am dat lui toată mâncarea pe care o primisem."

Poți să citești întreaga lui relatare pe pagina sa de Facebook. Mi-a spus că nu ar pleca niciodată din țară. Nu vrea să se mute în altă parte a lumii, poate doar să călătorească. Dar să revină mereu acasă. „E ușor să pleci. Dar, dacă plecăm toți, nu mai rămâne nimeni aici. Eu nu vreau să îi las pe ai mei singuri aici. Mă susțin în ceea ce fac, deși zilnic mă sună să mă întrebe când ajung acasă. Nici măcar nu știu ce am făcut vineri spre sâmbătă." Nici Andrei Nuțu nu vrea să întoarcă spatele. Vrea să continue să se bucure de România, în excursii, alături de turiști străini.

Băieții ăștia doi au fost, deopotrivă, admirați și înjurați de trecători. „Erau unii taximetriști care strigau după mine «săracule», «du-te la muncă» sau «nu ai serviciu, ce stai aici?», când eu îmi mai simțeam doar inima caldă în corp. Dar cei mai mulți aplaudau când treceau pe aici. Unii chiar opreau și întrebau dacă am nevoie de ceva", povestește Andrei Popa. Am stat la vorbă cu ei vreo două ore. Despre politică, religie, călătorii și setarea unor exemple. Ironic, însă, am plecat de acolo cu gândul la cât de puternic poate fi un protest tăcut. Făcut de oameni hotărâți.