De ce sunt ilegale drogurile psihedelice

Artă de la civilizaţia cretană, care a existat între aprox. 2700 î.Hr şi aprox. 1450 Î.Hr

Terence McKenna vedea cannabisul, psilocybinul, DMT-ul, LSD-ul şi alte psihedelice ca pe nişte „catalizatoare ale dezacordului intelectual". A scris în The Archaic Revival (1991) că presupunerea lui era că psihedelicele sunt ilegale „nu pentru că deranjează pe cineva că ai halucinaţii," dar pentru că „e ceva în legătură cu ele care pune la îndoială validitatea realităţii". Din cauza asta, observă McKenna, societăţile democrate, dar mai ales cele „dominatoare", le acceptă cu greu.

McKenna a folosit des cuvintele „parteneriat" şi „dominant" pentru a se referi la tipuri de societăţi şi relaţii. Riane Eisler, o persoană a cărei muncă este apreciată de McKenna, a inventat aceşti termeni. În The Archaic Revival, McKenna a scris:

În analiza ei importantă asupra istoriei, The Chalice and the Blade, Riane Eisler a adus la lumină noţiunea importantă de modele de „parteneriat" ale unor societăţi care sunt în competiţie şi sunt asuprite de modelele „dominatoare" de organizare a societăţii. Ultimele sunt ierarhice, paternaliste, materialiste şi dominate de masculi. Ea este de părere că tensiunea dintre aceste forme de organizare şi preponderenţa modelului dominator sunt vinovate pentru alienarea noastră." Sunt complet de acord cu punctul de vedere al lui Eisler.

Ca să înţelegem mai bine de ce, în viziunea lui McKenna, psihedelicele sunt ilegale, poate ar fi folositor să analizăm de ce lumea de azi funcţionează pe un model dominator, nu unul de parteneriat şi ce înseamnă mai exact aceşti termeni. Ca să facem asta, vom analiza ce a scris Eisler, care (la fel ca în scrierile lui McKenna) a expus aspecte ale naturii şi ale istoriei omise într-un mod revoltător. În cartea ei, The Chalice and the Blade, Eisler spune că oamenii au trăit în societăţi de tip parteneriat, într-o cultură globală a parteneriatului, cel puţin în ultimii 32 de mii de ani. Ăsta e un stil de viaţă de neimaginat astăzi.

The Chalice and the Blade (1987) de Riane Eisler

Eisler a introdus termenii parteneriat şi dominator prin teoria ei despre Transformarea Culturală care spunea că „la baza diversităţii umane de suprafaţă stau două modele de bază de societăţi". În (1) modelul dominator, jumătate din omenire este poziţionată peste cealaltă jumătate. Pentru că această model implică faptul că „diferenţa fundamentală din specia noastră, cea dintre mascul şi femelă" devine baza pentru toate relaţiile (şi chiar pentru experienţe, cred). În (2) modelul de parteneriat, diversitatea nu înseamnă superioritate sau inferioritate. În loc să se facă ierarhii, există ceea ce Eisler numeşte „relaţionarea".

Din punctul de vedere al lui Eisler, dihotomia dominator/parteneriat nu este specifică niciunei ideologii (atât comunismul cât şi capitalismul au avut de-a face cu valori dominatoare) nici unui sex, atât bărbaţii cât şi femeile au aptitudini de dominatori. McKenna a lăudat acest aspect al muncii lui Eisler în mod special. A spus în The Evolutionary Mind (1998):

„Nu o văd ca o boală a bărbaţilor. Cred că toată lumea din camera asta are un ego mai mare decât îi trebuie. Marele lucru pe care l-a făcut Riane Eisler, în cartea ei The Chalice and the Blade, a fost să nu atribuie unui sex această terminologie. În loc să vorbim de patriarhie, ar trebui să vorbim despre modelul dominator versus modelul de parteneriat al societăţii."

Deşi se presupune, de obicei, că bărbaţii au fost sexul dominator şi asupritor, lucru care ar contrazice teoria lui Eisler, acest lucru este incorect. Eisler a demonstrat că modelul dominator care există acum la nivel global si care este, discutabil, condus de SUA, o ţară care a avut 44 de preşedinţi şi vicepreşedinţi bărbaţi, este recent. Din anul 35 000 î. Hr. (de când sunt primele menţiuni ale „aşa-ziselor figurine Venus" după cum le spune Eisler) până în anul 5000 î.Hr. oamenii au folosit modelul de parteneriat. Nu exista nici patriarhat, nici matriarhat. Aşa cum a scris McKenna în Food of the Gods (1992):

„Eisler a folosit arhiva arheologică pentru a argumenta că în zone vaste şi pentru multe secole societăţile de tip parteneriat din Orientul Mijlociu erau fără conflicte sau revoluţii. Conflictele şi patriarhatul au apărut odată cu valorile dominatoare."

Dovezi ale acestui stil de viaţă de parteneriat au fost găsite, printre alte locuri, pe un teren numit Catal Huyuk în Anatolia. Excavaţiile au descoperit o perioadă de timp între circa 7500 î. Hr. (În momentul în care a fost publicată cartea lui Eisler, descoperiririle sugerau că începea din 6500 î.Hr) şi 5000 î. Hr. Arheologii nu au găsit dovezi ale unor inegalităţi sociale, în schimb au găsit o organizaţie socială matrilineară şi matrilocală şi faptul că „familia divină din Catal Huyuk" era reprezentată în această ordine a importanţei: mamă, fiică, fiu, tată. Mai bine de 40 dintre cele 139 de camere excavate între 1961 şi 1963 se pare că erau altare; „religia marei Zeiţe pare să fie singurul lucru cu adevărat important al vieţii". Eisler a scris:

Este adevărat şi că în Catal Huyuk şi în alte societăţi neolitice, reprezentările antropomorfe ale Zeiţei, tânăra servitoare, mama natură şi Bunica bătrână sau strămoaşa până la originala Creatix, sunt, aşa cum a notat mai târziu filozoful grec Pitagora, proiecţii ale unor stadii diferite în viaţa unei femei. Un alt lucru care sugerează o organizare socială de tip matrilinear şi matrilocal este că în Catal Huyuk platforma de dormit a femeii, unde se află posesiile ei, şi patul se află mereu în acelaşi loc, în partea de est a locuinţei. Platforma bărbatului îşi schimbă locaţia şi este mai mică.

Eisler a adăugat:

Dar în ciuda acestor dovezi ale măreţiei femeii atât în religie, cât şi în viaţă, nu există indicaţii clare către o inegalitate între bărbat şi femeie. La fel cum nici nu sunt dovezi de femei subjugate sau de bărbăţi asupriţi.

De ce atunci, acum 7000 de ani, cand s-a născut modelul dominator, au fost asuprite femeile şi nu bărbaţii? Eisler este de părere că motivul este acela că femeile nasc. Oamenii preistorici, au observat că viaţa nouă se naşte doar din corpurile femeilor, femei care apoi aveau grijă şi ţineau la această viaţă nouă şi au dezvoltat un fel de cult de venerare a femeilor, care erau un fel de zeitate. Eisler a folosit cuvântul „venerare" cu precizarea că „în viaţa preistorică, dar chiar şi în vremuri istorice, religia este viaţa şi viaţa este religia". Atât femeile cât si bărbaţii venerau o abstraticizare a femei, numită Zeiţa. Acest lucru a continuat şi după apariţia agriculturii şi primelor civilizaţii, aprox. acum 10.000 de ani:

„Am găsit dovezi ale idolatrizării femeii, care în caracterul ei biologic dă naştere şi hrăneşte oamenii exact ca Pământul, în cele trei centre ale originii agriculturii: Anatolia şi Europa de Sud-est, Thailanda în Asia de Sud-Est şi mai târziu în America Centrală.

Timp de 3000 de ani după ce omenirea a format civilizaţii, oamenii au continuat să venereze Zeiţa şi să trăiască în pace. Eisler a observat că „practic toate materialele şi tehnologiile esenţiale pentru civilizaţie au fost realizate înainte de apariţia societăţii dominatoare", ceea ce înseamnă că războiul nu este necesar pentru evoluţia tehnologiei şi culturii, contrar spuselor „unui teoretician al Pentagonului". Eisler a numit asta „unul dintre cele mai bine păstrate secrete"

Abia în apropierea anului 5000 î.Hr. a apărut modelul dominant sub forma unor „găşti nomade" din zone periferice care au atacat civilizaţiile deja existente, care erau toate societăţi de tip parteneriat. Mecanismele de apărare, cum ar fi tranşeele şi fortificaţiile, care nu existaseră până atunci, au apărut treptat. „Aceste incursiuni repetate, şocurile culturale care au urmat şi schimbările în cadrul populaţiei au fost concentrate în trei mari riposte", a scris Eisler numindu-le Valul Nr. 1 (4300-4200 î.Hr), Valul Nr. 2 (3400-3200 î.Hr) şi Valul Nr. 3 (3000-2900 î. Hr). „În centrul sistemului invadatorilor era faptul că puneau mai mult preţ pe puterea de a lua viaţa, decâţ în cea de a da viaţa", a observat Eisler. Pe măsuri ce dominatorii cucereau, au început să asuprească vechiul stil de viaţă, ceea ce a însemnat asuprirea venerării Zeiţei, ceea ce a însemnat marginalizarea femeilor în general. Zeiţa şi femeile, a spus Eisler, au devenit doar „consoartele bărbaţilor sau concubinele lor". Treptat, dominarea bărbaţilor, conflictul şi sclavia femeilor şi a bărbaţilor mai blânzi, feminizaţi, a devenit norma. Eisler a scris:

După perioada iniţială de distrugere şi haos, în mod treptat şi-au făcut apariţia societăţile care sunt lăudate în manualele din licee şi facultăţi care marchează începutul civilizaţiei occidentale.

Ultima civilizaţie de tip parteneriat a fost civilizaţia cretană, care, după cum a observat Eisler, de obicei nu este menţionată în cursurile despre civilizaţia occidentală. Precursorii cretanilor au ajuns pe insula Creta în anul 6000 î.Hr. şi au adus venerarea Zeiţei cu ei. Pentru aprox. 4000 de ani, civilizaţia cretană a prosperat fără „să arate vreun semn de război" şi „au împărţit averea echitabil". Îşi decorau casele şi clădirile publice cu o „tradiţie artistică unică în analele civilizaţiei" şi au creat patru manuscrise. În Creta minoică, spune un savant citat de Eisler în cartea ei, „oriunde te întorci, sunt coloane şi simboluri care îţi aduc aminte de Marea Zeiţă" Bazându-se pe cercetările ei, lui Eisler i s-a părut că civilizaţia mitologică din Atlantida, pe care a descris-o Platon în sec. IV î.Hr., era de fapt amintirea confuză, nu despre un continent pierdut Atlantida pierdut, ci despre civilizaţia minoică de pe Creta.

Artă minoică se concentra pe natură şi evoca gloria brutalităţii sau a războiului

În 1100 î.Hr. deja „se terminase", a scris Eisler. Modelul dominator, sub forma patriarhatului, preluase controlul. Femeile, care fuseseră egale cu bărbaţii timp de aprox. 30 de mii de ani, dintr-o dată au început să resimtă un statut mai mic. Au fost marginalizate în Grecia Antică a cărei democraţie „a exclus majoritatea populaţiei, sclavii şi femeile neavând niciun drept". În viziunea lui Eisler, „cea mai mare parte din ce era frumos" în Grecia Antică, „marea iubire pentru artă, interesul masiv pentru natură, simbologia feminină, dar şi masculină bogată şi variată, ar putea fi consecinţa Cretei minoice. Rămăşiţele venerării Zeiţei au supravieţuit de asemenea în Grecia Antică, sub forma multor zeiţe greceşti, dar toate erau subordonate lui Zeus. Lucrurile s-au deteriorat în continuare până când au ajuns la apogeu în Biblie acolo unde Vechil Testament proclama clar că „este voinţa lui Dumnezeu ca femeile să fie conduse de bărbaţi". Eisler a scris:

Dacă citim Biblia ca literatură socială normativă, absenţa Zeiţei este singura şi cea mai importantă declaraţie despre ordinea socială pe care o doreau bărbaţii care pe parcursul secolelor au scris şi rescris acest document.

Următorii 2000 de ani până în prezent pot fi văzuţi ca o recuperare treptată, cu obstacole importante, acum că războiul implică arme de distrugere în masă, de la inflitrarea subită a modelului dominator, care de la apariţie a fost într-un proces continuu de distrugere conştientă sau inconştientă şi asuprire a dovezilor despre religia originală a Zeiţei şi a diferitelor revitalizări de pe parcursul timpului.

Astăzi, dacă nu cumva eşti membru al unui trib băştinaş cum ar fi kung în Africa sudică sau bambuti în Congo probabil locuieşti în cultura globală dominatoare. Eisler a scris: „Pentru noi, după mii de ani de îndoctrinare continuă, aceasta este doar realitatea, aşa stau lucrurile. McKenna a observat că oamenii nu sunt încurajaţi să îşi pună întrebări despre comportamentul lor sau de ce sunt lucrurile aşa cum sunt, în societăţile dominatoare. Şi problema e că fix lăasta e efectul psihedelicelor, printre altele. După cum a spus McKenna în 1987:

Psihedelicele nu sunt ilegale, pentru că un guvern iubitor este îngrijorat, că o să sari de la etajul trei al unui bloc. Psihedelicele sunt ilegale, pentru că dizvolvă structurile tale de opinie şi pun la pământ modelele tale de comportament şi de procesare a informaţiilor. Îţi oferă posibilitatea de a vedea că tot ce ştii tu ar putea fi greşit.

Pornind de la ideea aceasta, îi încurajez pe oameni să se drogheze şi să citească The Chalice and the Blade. Sau să se drogheze şi să asculte Man and Women at the End of History o discuţie care se întinde pe mai multe zile între Eisler şi McKenna, care a apărut ca un serial radio în 1988. În discuţie, McKenna introduce rolul psihedelicelor în teoria lui Eisler. La un moment dat, Eisler compară oratoria lui McKenna cu artificii: „Iluminezi atătea lucruri atât de repede şi apoi treci de la una la alta." O să închei cu un exemplu, din discuţie:

Ni se spune că suntem în mijlocul unei crize politice căreia i se spune „problema drogurilor". Dar problema drogurilor este, de fapt, o problemă a dependenţei. Şi dependenţa, după mine, este dependenţa agenţiilor secrete de cantităţi mari de bani neidentificabili. Aceasta este dependenţa care conduce problema globală a drogurilor. Desigur că este adevărat că există dependenţe chimice. Şi ăsta e un lucru foarte interesant legat de oameni. Ceva (o să vorbesc mai mult despre asta mâine) în legătură cu capacitatea noastră de a fi omnivori, să mâncăm tot felul de lucruri, ne-a deschis calea către, poate manipulare este un cuvânt prea puternic, presiuni evoluţioniste selective care nu sunt prezente de obicei. Majoritatea animalelor mănâncă câteva feluri de mâncare. Multe animale mănâncă un singur tip de mâncare. Abilitatea noastră de a fi omnivori ne-a expus, în ultimii patru-cinci milioane de ani, diferitelor amestecuri mutagene şi sinergice care ar putea fi responsabile pentru lucruri ca prelungirea adolescenţei în specia noastră sau felul în care apare lactaţia.

Săptămâna viitoare voi începe trei săptămâni de articole despre trei membri ai familiei lui McKenna. Voi examina memoriile fratelui său Dennis McKenna, The Brotherhood Of The Screaming Abyss: My Life with Terrence McKenna(2012) a cărei campanie de Kickstarter a strâns 85.750 $ în 2011, deşi a avut o introducere video precară şi comică (aşa mi s-a părut mie). Apoi îi voi lua un interviu fiicei lui, Klea McKenna, şi săptămâna de după asta, fiului său, Finn Mckenna.

Traducere: Vlad Dumitrescu

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre psihedelice:
De ce vezi ce vezi când te tripezi pe psihedelice
Proiectezi un film pe zăpadă şi vezi imagini psihedelice
Religie psihedelică şi sanctificaţi pe acid