Toate sfaturile sunt proaste

Anul trecut, ziarul the Guardian a strâns un grup de scriitori peste 60 de ani gen și i-a rugat să le dea sfaturi scriitorilor care folosesc internetul, și anume, studenților. Unii dintre ei au împărtășit niște idei de-a dreptul tâmpite și chiar și cele care mi s-au părut rezonabile erau în principal la fel de arbitrare ca și cele care în mod clar erau născute de creierul cuiva care a jucat prea mult un joc în care legendele ar putea fi tipul de lângă tine din bar care plânge cu capul în sacoșă.

1. Elmore Leonard: „Nu deschide niciodată o carte descriind vremea. Dacă o faci doar pentru a crea atmosferă și nu e reacția unui personaj la condițiile meteo, nu insista prea mult. Cititorul o să răsfoiască oricum paginile până dă de personaje.”

Dacă ești un laș, regula asta e adevărată. Nu e absolut necesar să renunț la niște banalități pe care le văd când mă uit pe fereastră, dar sunt multe modalități de a vorbi despre atmosferă fără să pară că încerci să scrii un roman în genul lui Elmore Leonard. Unul dintre cele mai renumite rânduri de deschidere, cel al lui Pynchon, „Un țipăt a străbătut cerul”, nu vorbește despre vreme, dar e astfel formulat încât te face cumva să crezi asta. Iar scriitorul de drame cu crime, Leonard, zice că e ok să scrii despre vreme atâta timp cât vorbește un personaj despre ea? Nu asta face fiecare propoziție din carte? Îmi pare rău să-ți dau vestea asta, Elmore, dar oamenii sunt cele mai trecătoare fragmente de vreme de pe pământ.

2. Margaret Atwood: „Cel mai probabil ai nevoie de un dicționar, o carte de gramatică  rudimentară și să fii bine înfipt cu picioarele în realitate.”

Asta cu înfiptul picioarelor în realitate e ultimul lucru pe care ți-l recomand dacă îți dorești o viață în care să stai toată ziua la mașina de scris în timp de alți oameni lucrează din greu pe bani buni și apoi merg acasă și petrec timp cu familiile lor fără să-și bată caul cu fanteziile pe care le-au ejaculat în săptămâna aia la masa de scris. Cel mai probabil ar trebui să renunți la orice speranță de a fi o persoană normală cu o mutră normală, deși să zicem că te-ar ajuta dacă ai înlocui cuvântul „realitate” cu cuvântul „moarte”. Nu cred că în dicționar le vei găsi trecute ca sinonime, și tocmai de aceea cred că dicționarele sunt o pierdere de vreme.

3. Roddy Doyle: „Fii blând cu tine însuți. Umple paginile cât mai rapid posibil, folosește spații duble sau lasă spații mari între rânduri. Privește fiecare pagină nouă ca pe un mic triumf.”

Și mie îmi place să scriu frenetic, dar chiar să te bați pe spate de fiecare dată când ai aberat 450 de cuvinte, cât e nevoie să umpli o pagină cu spații duble între cuvinte și între rânduri și care e, aproximativ, lungimea unui email un pic mai lung, nu e doar inutil, ci și penibil. Nimănui nu-i pasă ce faci tu la masa de scris și cât ți-a luat ca să scrii paginile alea sau câte cuvinte ai reușit să bagi azi înainte să mergi la sală ca să arzi caloriile de la berea pe care ai băut-o ca să te simți mai bine că ai stat degeaba pe cur toată ziua, sau cât de lung e manuscrisul la care lucrezi momentan și din care ar trebui să arunci pe foc jumătate, dacă nu chiar pe tot, în caz că vrei să fii blând nu cu tine sau cu cititorul, ci cu chestia pe care o scrii, care e singurul scop important, de altfel, nu? Dacă ești genul de persoană care are nevoie de un mic triumf de câteva ori pe oră, apucă-te să joci biliard cu copii între 1 și 3 ani. Dacă vrei să scrii, pune jos oglinda.

4. Richard Ford: „Nu citi recenziile.”

Dacă ai citi recenziile la cărțile tale, Richard, s-ar putea să te simți destul de vinovat cât să încerci să faci ceva mai bun cu viața ta.

5. Jonathan Franzen: „Trebuie să iubești înainte să fii necruțător.”

Deja am scris împreună cu Giancarlo DiTrapano despre sentimentele noastre față de J-Franz, dar încă mă gândesc la perluța asta. Ce o însemna ea? Să te asiguri că îți zdrobești dorința de a te uita le episoade vechi dinFriends înainte de a te așeza la calculator, pentru că altfel n-o să reușești să te concentrezi?

6. Esther Freud: „Editarea e totul. Taie până nu mai ai ce tăia. Ceea ce rămâne de obicei va înmuguri și va prinde viață.”

Da, bine, e nevoie de editare, dar chestia asta sună ca și cum ai pune totul într-o pălărie magică și o scuturi și de acolo iese direct o carte genială gata să ia premiul Nobel. „Taie până nu mai ai ce tăia” înseamnă să rămâi cu o pagină albă. Un sfat bun de urmat de către scriitorii care folosesc expresii gen „ce rămâne va înmuguri și va prinde viață.” Nu înțeleg de ce mulți adulți sună ca și cum ar fi niște copii de nouă ani foarte inteligenți pentru vârsta lor.

7. Neil Gaiman: „Țineți minte: când oamenii vă spun că ceva e greșit sau că nu e pe gustul lor, aproape întotdeauna au dreptate.”

Greșit, Neil, cât se poate de greșit.

8. David Hare: „Scrie doar când ai ceva de zis.”

Dacă ar fi să urmăm regula asta, fiecare status de Facebook s-ar transforma într-un roman. Bebelușul tău are șase săptămâni? Spune-le tuturor! De ce să te oprești la 50 de cuvinte? SUNT GATA SĂ AUD TOT CE-ȚI TRECE PRIN CAP. Cum ar fi să scrii atunci când nu ai absolut nimic de zis și nici măcar nu te afli în trupul tău, așa că ești eliberat de toate dorințele mărunte de om și poți scrie la un nivel mai înalt?

9. Hilary Mantel: „Ai de gând să scrii serios? Atunci ia-ți un contabil.”

Înghiți-mi-ai pula, Hilary.

10. Michael Moorcock: Prezintă-ți personajele și temele principale în prima treime a romanului…Dezvoltă subiectele și personajele în a doua treime, cea a dezvoltării. Oferă rezolvarea subiectelor și a misterelor în a treia treime, încheierea.

Salut, cititorule. Fă cunoștință cu personejul meu, Michael Moorcock și cu subiectul meu, definiția anti-transcedentală a terminologiei imposibil de definit prefăcându-mă că mitologia mea e perfect demonstrabilă prin știință, ceea ce nu înseamnă nimic pentru că poveștile sunt doar povești și arta e artă și motivul pentru care oamenii s-au săturat de citit e faptul că mulți oameni cred că trebuie să urmeze regulile de scris de căcat inventate de altcineva în loc să-și facă regulile lor cu propriul creier și să creeze dracului ceva nou.

11. Annie Proulx: „Scrie încet și de mână doar despre subiecte care te interesează.”

Adică nu învăța nimic niciodată, nu inventa nimic niciodată, nu schimba niciodată viteza, nu te speria pe tine însuți și nu speria pe nimeni altcineva. Sigur. Sună mișto. Ne vedem în grădină.

12. Will Self: “Nu mai citi ficțiune – sunt numai minciuni și nu te învață lucruri pe care nu le știi (asta dacă ai citit destulă ficțiune în trecut; dacă n-ai citit, atunci n-ai de ce să fii scriitor de ficțiune).”

Deci nu mai citiți ficțiune. Vă sugerez să începeți cu opera lui Will Self.

13.Colm Tóibín: „Termină orice începi.”

Vă rog să mă scuzați, am treabă. Mi-am amintit că pe la vârsta de șase ani, am scris primul vers dintr-o piesă rap intitulată „Tipii supersonici din 3003”și n-am apucat s-o termin niciodată.

@blakebutler

Traducere: Oana Maria Zaharia