Gazul ilariant ar putea fi următoarea victimă în războiul guvernului cu drogurile legale

În ultimii câțiva ani, gazul ilariant a devenit destul de popular ca narcotic al maselor. Doar că în anumite situații, nu putea fi clasat drept narcotic de nicio culoare – deși vânzarea oxidului nitric în scopuri recreaționale e interzisă în Marea Britanie, substanța e încă legală și folosită atât de dentiști, cât și în tuburile cu frișcă. Atunci șoferii mașinilor cu înghețată sunt dealeri de narcotice? Clienții dentiștilor sunt utilizatori de narcotice? Oare o să le facă poliția raid în case noaptea? Slabe șanse.

De aia vedem rugbiști și fete drăguțe trăgând din baloane pe la festivaluri, pentru că oxidul nitric e parțial legal. Nu e ilegal să-l inhalezi, așa că e un drog sigur și potrivit pentru oricine sub vârsta de 25 de ani care atunci când vorbește de iarbă îi spune „droguri” sau crede că un timbru de acid te face să-ți belești pielea cu curățitorul de cartofi. Și sunt mulți din ăștia; s-a estimat că 350 000 de britanici și-au umplut plămânii cu gazul respectiv anul trecut.

Dar în ciuda siguranței relative pe care substanța o oferă, ar fi iresponsabil să nu menționăm morțile cauzate de gazul ilariant. Și deși morțile astea au fost rare și situate la mare distanță una de alta, totuși sunt mai comune decât cele care rezultă în urma consumului de khat, frunzele narcotice care au fost scoase în afara legii de către secretarul de stat Theresa May anul acesta. Deci gazul ilariant are toate motivele să fie următorul inamic al lui May în lupta cu drogurile legale.

Când am contactat Biroul de Droguri ca să-i întreb dacă gazul ilariant va deveni ilegal în curând, mi-au răspuns astfel: „Oxidul nitric e o substanță legală care are mai multe utilizări în domeniul medical și cel industrial, dar orice sugestie de abuz, în special printre tineri, e îngrijorătoare. La fel ca în cazul tuturor drogurilor există riscuri de sănătate și nu sunt indicate experimentele cu oxid nitric.” Nimic surprinzător.

În declarația pe care am primit-o pe mail, era menționat și faptul că Jeremy Browne – parlamentar liberal democrat – le-a scris mai multor organizatori de festivale, rugându-i să ia măsuri speciale împotriva vânzării de gaz ilariant. Așa că, deși nu am încă un răspuns potrivit pentru ei, intențiile Biroului Anti-Drog par bune. Încearcă doar să descurajeze tinerii să abuzeze de gazul ilariant și să scadă popularitatea lui în timpul sezonului de festivaluri.

În orice caz, par să rateze o ocazie crucială de a reduce efectele negative sub forma site-ului lor, Talk to FRANK. În momentul de față, site-ul răspândește informații greșit cu potențial periculos. Oxidul nitric e listat de două ori și e descris ca substanță volatilă, grupată cu solvenți, aerosoli și alte chestii nasoale pe care clar nu vrei să le ții în plămâni până când creierul tău începe să transforme conversațiile din jur în bătăi de tobă.

Descrierea oxidului nitric pe site-ul Talk to FRANK.

Clasificarea e pur și simplu falsă: butanul și gazele asemănătoare lui sunt mult mai nocive decât oxidul nitric și au alte riscuri. Un băiat în vârstă de 17 ani a murit anul trecut, după ce a confundat butanul cu gazul ilariant.
Site-ul mai spune și că „la fel ca alte substanțe din lipici sau aerosoli, gazul ilariant poate cauza moartea chiar și de la prima utilizare. Asta se întâmplă din cauza sufocării datorată pierderii de oxigen.” Asta e dezinformare. Comitetul Științific Independent de Cercetare a Drogurilor (ISCD) – un grup de oameni de știință care își petrec viața învățând ca să știe despre ce vorbesc – mi-a spus că moartea bruscă este, într-adevăr, un risc al consumului de solvenți și aerosoli, dar se întâmplă din cauza efectelor substanțelor asupra inimii și nu din cauza sufocării.

Oxidul nitric, pe de altă parte, nu ucide când e folosit responsabil. Moartea survine doar în cazul folosirii unor metode periculoase. De exemplu dacă îți pui pe cap o pungă plină cu gaz ilariant sau dacă porți o mască de gaz care îți pompează încontinuu gaz în sistem.

În cazul oxidului nitric, metodele mai sigure – cum e limitarea cantității inhalate prin folosirea de baloane – le permit consumatorilor să reducă riscurile, ceea ce nu se întâmplă în cazul solvenților.

Problema în cazul de față e că dacă oamenii citesc FRANK și rămân cu impresia că solvenții și aerosolii intră în aceeași categorie cu gazul ilariant, își închipuie că pot obține aceeași euforie nepericuloasă și dacă utilizează butan sau substanțe de curățat monitorul calculatorului. Totuși, deși ISCD le-a transmis în repetate rânduri să updateze site-ul cu informațiile corecte, nimeni n-a făcut asta.

Canistre goale de oxid nitric.

Deci e clar că nu se acordă atenție pericolelor reale asociate cu gazul ilariant. Sunt foarte curios care e următoarea mișcare a guvernului.

Adam Winstock, tipul care face anual Sondajul Global al Drogurilor, e sceptic că se vor aplica legi raționale oxidului nitric dacă acesta ar deveni următorul drog interzis care va intra pe piața neagră.

„Cred că e imposibil de știut ce are în cap guvernul și orice ar avea, oricum e greu să-l faci să se răzgândească,” mi-a spus el. „Cred că va fi foarte dificil de interzis, în orice caz – e folosit prea mult în industria alimentară ca să ne putem lipsi de el.”

Când i-am transmis comentariile lui Winstock lui Tim Williams de la ISCD, acesta mi-a explicat de ce guvernul ia mereu hotărâri fără să țină cont de ce spun cercetătorii al căror job e să studieze drogurile:

„Cred că politicienii au interesele lor și există o presiune destul de mare pe ei. Consumul de droguri e un subiect sensibil și cred că uneori politicienii acționează bazându-se pe emoții și nu pe rațiune…Nu se realizează răul imens pe care îl face legislația cu privire la droguri. Când un drog e interzis, intră pe mâinile infractorilor care pot vinde o substanță și pretinde că e altceva, crescând riscurile pentru consumator.”

Deci pare puțin plauzibil ca guvernul să reușească să scoată în afara legii oxidul nitric fără să afecteze puternic industria alimentară din Marea Britanie – și nu cred că vor să facă asta în vremuri de austeritate. Dar problema asta ne aduce iar în vedere politica drogurilor în Marea Britanie.

Modul în care guvernul încearcă în prezent să reducă efectele negative ale drogurilor legale nu funcționează. În primul rând, când oferă informații greșite sau incomplete despre drogurile legale, fac mai mult rău decât bine. În al doilea rând, interzicându-le, le transferă în lumea interlopă, unde infractorii schimbă compoziția chimică a substanței în laboratoare secrete, transformându-le în substanțe și mai periculoase.

Poate că Biroul Anti-Drog al Marii Britanii ar trebui să învețe ceva din politica drogurilor aplicată în Noua Zeelandă – aici companiile producătoare de substanțe chimice trebuie să-și testeze produsele și să le permită experților în sănătate să decidă dacă au riscuri mari sau mici pentru consumul uman. Așa cum merg lucrurile acum, acest ciclu perpetuu de creare și interzicere de droguri aplicat în Marea Britanie pare să cauzeze mai multe efecte negative decât benefice.

UPDATE: Între timp, departamentul de Sănătate a răspuns ISCD-ului, spunându-le că o să ia măsuri în privința informațiilor periculoase de pe site-ul Talk to FRANK.

Urmăriți-l pe Joseph pe Twitter: @josephfcox

Traducere: Oana Maria Zaharia