Coreea de Nord e gata de afaceri (să zicem)

Foto de Rodong Sinmun

Dacă Coreea de Nord n-ar exista, toți Kremlinologii considerați redundanți la sfârșitul Războiului Rece ar fi pierduți fără semnalele din fum mistico-socialiste din care își trag explicații divine semi-religioase. Dar din fericire încă mai există – ura! – așa că putem să continuăm să ne holbăm la capul rotund și umflat al lui Kim Jong Un și să ghicim intențiile obscure ale regimului autocrat care a construit pentru poporul lui mai întâi un delfinariu, în loc să-i construiească un sistem decent de străzi.

Pe 2 ianuarie, Kim, acum cel mai tânăr lider al lumii, a rupt tradiția tăcută a tatălui său și a ținut un discurs de An Nou poporului nord-coreean, discurs în care și-a dezvăluit planurile pentru un 2013 extraordinar. E prima oară în aproape 20 de ani când un lider autocratic se adresează direct țării, așa că gestul lui a fost apreciat. Cea mai recentă lansare de rachetă a țării, pe 12 decembrie, a încins imaginația presei globale. În ciuda zvonurilor că satelitul n-a funcționat de când a ajuns pe orbită, Kim s-a simțit destul de încurajat de eveniment cât să treacă metafora explorării spațiale pe lista victoriilor lui în Noul An.

Atât de victorios s-a simțit încât a trântit și un slogan pentru 2013, unul lung și de blegomani, așa: „E timpul pentru o schimbare radicală pentru construirea unui gigant economic cu același entuziasm și cu aceeași dăruire de care am dat dovadă în cucerirea spațiului!” Acum nu vreau să stric cheful tuturor, dar Chinei i-au luat două decenii pentru a-și transforma economia dintr-una de țărani amărâți într-una dintre cele mai puternice economii ale lumii, așa că, după spusele analistului Stephen Haggard, să-ți închipui că, peste noapte, Coreea de Nord o să devină următorul Hong Kong sau următorul Singapore sau următoarea Coree de Sud e ca și cum ai povesti cu entuziasm despre un băiețel care a primit cheile de la o mașină de la taică-su, dar n-are încă vârsta necesară să dea examen de conducere.

Photo via AP

Totuși, în ciuda faptului că liderilor Coreei de Nord le place să spună vorbe mari fără să le susțină cu cine știe ce fapte, anul trecut s-au întâmplat destule evenimente importante cât să ne dea impresia că poate țara face un efort ceva mai mare de a-și crește economia prin inițierea unor relații controlate cu lumea exterioară. Una dintre cele mai importante știri non-nuclare din 2012 a fost că lanțul de hoteluri germane de lux, Kempinski, a anunțat că își va deschide o ramură în capitala coreeană Pyongyang, probabil pentru a găzdui afaceriști internaționali aflați în delegație care vor să înhațe câte o felie de tort înainte ca acesta să se alăture pieței internaționale la prețuri cu inflație imensă.

Între timp, acum 3 zile s-a anunțat că Eric Schmidt, executivul de la Google, face o excursie dincolo de Cortina de Fier ca să vadă ce surprize are viitorul pentru națiunea obsedată de tehnologie. În Coreea de Nord, deși nu există acces la internet, există o cultură vorace a tehnologiei și programării. Nord-coreenii chiar vor să se conecteze cu lumea exterioară. Când am fost acolo prin 2010, un nord coreean mi-a spus: „Da, am auzit de internet. Și de Google. Cred că dacă l-am avea, ne-ar putea salva țara.”

Pe lângă faptul că a vorbit despre viitorul economic al țării, Kim a discutat despre relațiile cu Sudul, cerând eforturi reînnoite de a obține pacea și stabilitatea pe peninsulă și de a evita viitoare confruntări. „E foarte important să punem capăt diviziunii țării și să ne reunim, ca să nu mai existe confruntări între nord și sud,” le-a spus el fanilor. Deși la prima vedere totul sună bine și frumos, pacea cu condiția reunificării e o propunere problematică. Ar funcționa doar dacă dinastia Kim și restul elitei ar avea chef să-și facă bagajele, să se mute în Ecuador și să lase Coreea de Sud să vândă țara alora de la Starbucks.

Din fericire, nu s-a vorbit despre arme nucleare, iar Kim a părut foarte uman, mai uman decât a apărut vreodată. Din nefericire, Coreea de Nord încă nu are cunoștințele și expertiza necesare pentru a ieși din situația în care se află. Deși s-au exprimat pașnic, rămâne întrebarea cum au de gând să-și pună planul în aplicare. Un lucru e sigur: situația se schimbă foarte greu în Coreea de Nord și nu ne putem gândi la căderea regimului sau la transformarea țării în democrație prea curând. Dacă va continua să-și deschidă cu prudență porțile către lume, va păși pe urmele Chinei – o țară care deși are o conomie puternică, are la conducere un singur partid autocrat scufundat în corupție.

Mai multe despre Coreea de Nord:

Ghidul VICE pentru Coreea de Nord