Ce-am învățat despre relația lui Tom Cruise cu Nicole Kidman din filmele în care au jucat împreună

Din 1990 până la divorțul lor dramatic din 2001, Tom Cruise și Nicole Kidman au fost unul dintre cele mai hot cupluri de la Hollywood. Nimeni nu știe ce s-a-ntâmplat în culisele celor trei filme pe care le-au făcut împreună, dar nu poți să nu te gândești că, de fapt, știi.

Ce uită lumea e că Tom Cruise era ceva special. Cum a alunecat el pe parchetul ăla, direct în inimile noastre. Era un șmecher. Ca barman, ca pilot de război și-n alte poziții militare, totul i se potrivea de minune. Făcea totul să pară ușor, dar și muncea din greu, ca un descreierat. Puștiul ăstta a venit din nimic, a apărut de nicăieri – un „yankeu", cum îi zice Robert Duvall în drama din 1990 cu curse NASCAR Zilele tunetului – și n-avea de gând să renunțe la toate astea. Avea rânjetul ăla de puști, care zicea: „Îți vine să crezi cât sunt de bun la asta?".

Dar în spatele rânjetului ăluia se pare că se-ascundeau orgoliul, răbdarea puțină și-un complex de inferioritate. Nicole Kidman probabil a simțit toate astea.

E o secvență în Zilele tunetului, la începutul relației lor, în care Cruise și Kidman se culcă împreună prima dată. Cruise se uită la ea și zice că știe că ea se-ntreabă: „Cum e posibil ca eu, un neurolog de geniu, să fiu în pat cu un tip care își câștigă traiul din condus?" Cam are dreptate, dar e și evident de ce e ea acolo. „Fă ceva care să mă facă să te respect", zice ea și se suie peste el. După, el explică felul în care funcționează drafting-ul, cu pachete de zaharină pe post de mașini și partea de sus a coapsei ei pe post de pistă. Sigur, o avea el probleme, dar e și fermecător și captivant. Probabil că era greu să-i reziști lui Tom Cruise.

Acum câteva luni, m-am trezit la un interviu pentru departamentul de conținut original de la Netflix, iar tipa de la telefon m-a întrebat ce anume din programul Netflix mi-a plăcut în ultima vreme. Mi-am dat seama, la faza asta, că probabil ar fi trebuit să menționez câteva seriale Netflix, poate Orange Is the New Black sau House of Cards, dar, de fapt, nu văzusem nimic original, produs de Netflix. Trăiam cu ideea (dubioasă) că nu vreau un job care să mă pună să mă prefac că sunt altcineva decât cine sunt, așa că i-am spus adevărul: „M-am uitat la o groază de filme vechi cu Tom Cruise în ultima vreme". Am primit un email de refuz foarte politicos peste câteva zile.

În consecință, am avut mult timp să mă gândesc la Tom Cruise. Sigur aș putea să caut pe net și să aflu o grămadă de chestii despre viața lui, iar unele ar fi și adevărate, dar nu vreau să fac asta. Chestia care-l face pe Tom Cruise așa un star mișto de cinema e faptul că întotdeauna intră cu totul în personajul pe care-l joacă, indiferent care-ar fi el, dar tot nu uiți că îl vezi de fapt pe Tom Cruise. Tom Cruise și personajul sunt două entități separate, dar sunt și una singură.

Ce e interesant pentru mine e că, deși n-am încercat niciodată să aflu nimic despre Tom Cruise, tot aș putea să-i schițez o biografie reală: știu când a devenit celebru, cu cine a fost cuplat și ce religie practică. Știu că, în ultimul deceniu, a fost, în același timp, un fel de glumă și unul dintre cei mai bine plătiți actori din lume. Și știu că aproape pe tot parcursul anilor '90, Tom Cruise și Nicole Kidman au format unul dintre cele mai importante cupluri de la Hollywood.

Inevitabil, ce știu despre viața personală a unei vedete ajunge să influențeze felul în care îi văd filme – uită-te, doar, la opera lui Woody Allen. Dar e la fel de adevărat și că personajele de pe ecran îți afectează percepția asupra actorilor din lumea reală. Înțeleg că nu știu absolut nimic despre cum a fost căsnicia lui Tom Cruise cu Nicole Kidman. Și totuși, când văd cele trei filme pe care le-a făcut cuplul de-a lungul a zece ani, e imposibil să nu-mi imaginez că știu, totuși, una-alta, despre viața lor împreună.

Prima oară când o văd pe Nicole Kidman că-l cunoaște pe Tom Cruise, e în Zilele tunetului. (S-au cunoscut pe platou). Tom Cruise e incapacitat, la pat și se recuperează după o rană aproape fatală. E și temporar orb; a fost într-un accident cu rivalul său, Michael Rooker, și-a trebuit să fie dus de urgență cu elicopterul la spital. Nicole Kidman, care e doctorul lui Tom Cruise, îl asigură că are doar creierul inflamat și că-i va reveni vederea pe măsură ce se vindecă. Peste câteva zile, Kidman îl vizitează pe Cruise în camera de spital, dar pentru că el n-o văzuse prima oară, n-o recunoaște, așa că sunt forțați să facă din nou cunoștință.

Din cauza unui incident prealabil, e un pic jenant. Când Tom Cruise încă era în ascensiune, prietenii lui de la curse au angajat o stripperiță, au îmbrăcat-o-n polițistă și au pus-o să-l „aresteze" și să-l pipăie pe Cruise, în timp ce se râde și se chiuie în jurul lor. Când vede altă tânără frumoasă într-o poziție de autoritate, Cruise presupune că iar i se face o farsă. În timp ce Kidman începe să-l consulte, Cruise râde, o ia de mână, îi pune mâna pe penis și-o întreabă: „Nu asta cauți, de fapt?" „Mda, e interesant", zice ea, „dar chiar nu e specializarea mea". Iese, iar Cruise își dă seama ce-a făcut.

Regizat de Tony Scott și produs de Jerry Bruckheimer și Don Simpson, Zilele tunetului e un film chintesențial pentru perioada lui. Nu-i neapărat un film extraordinar, dar a rezistat; chiar și eșecurile îi sporesc farmecul. Există mai multe scene extinse de curse, pe o coloană sonoră cu o simfonie de chitară electrică absolut minunată. Tot publicul pare să fie îmbrăcat în roșu de Marlboro. Dintr-un motiv sau altul, toate secvențele arată de parc-ar fi fost filmate cu 20 de secunde înainte de răsărit. Ecranul arată tot timpul ca și cum locul lui e pe un poster de vânzare la Sam Goody.

Filmul marchează începutul relației Kidman/Cruise, dar povestea de dragoste e doar una secundară. Cea mai mare parte a filmului e despre Tom Cruise, un tânăr pilot de curse IndyCar, și despre încercările lui de a intra în lumea mașinilor mai mari de curse. După ce accidentul ăla îl bagă în spital, lui Cruise îi e greu să revină în formă. Este impulsiv, în feluri care-i pun în pericol cariera și viața sentimentală, deși nu s-ar gândi niciodată să se lase de curse, chiar dacă Kidman știe că ar putea să-l omoare. La un moment dat, Cruise are un acces de furie la volan, cu ea în mașină; ea cere să fie lăsată să coboare și amenință că sună la poliție. El încearcă să se apere, dar n-are nimic de spus. „Ești egoist, eși nebun, ți-e frică", îi zice ea. „Controlul e o iluzie, egomaniacule infantil." Are dreptate și îți dai seama că și el a interiorizat lecția, pentru că în secvența următoare, îl vezi cum stă trist la o spălătorie. În cele din urmă, Tom Cruise se pune pe picioare și câștigă cursa Daytona 500. Nicole Kidman îi zisese că n-o vină să-l vadă concurând, dar mințise, așa că e acolo ca să-l sărute la linia de final. Asta pune bazele dinamicii pe care-o folosesc ca să le înțeleg relația pentru tot restul deceniului: pezevenghiul simpatic, dar cu probleme, câștigă inima doctoriței neurolog cea serioasă, în ciuda rezervelor ei, cu ajutorul faptului că e extrem de chipeș și are un șarm irezistibil.

Data viitoare când îl vezi pe Tom Cruise că o cunoaște pe Nicole Kidman, Tom tocmai a ratat să-l împuște pe taică-su, proprietarul cel rău al lui Cruise, în Irlanda anilor 1890. Pușca se descarcă greșit și aproape îl aruncă pe Cruise în aer, fază la care, tipii care păzesc conacul tatălui lui Kidman, îl bagă pe Cruise într-o cameră, cică să se vindece, ca de fapt să-și audă gâtul cum troznește, când îl spânzură. Din motive prea complicate de explicat acum, Cruise ajunge gol și leșinat, cu nimic altceva pe el, în afară de un bol peste organele genitale, pe care mama cea rea și crispată a lui Kidman l-a pus acolo. Într-o răsturnare mișto a secvenței din Zilele tunetului, Kidman ridică cu grijă bolul și aruncă o privire pe furiș prelungită la penisul lui Cruise, în timp ce el e inconștient. Clar îi place ce vede.

Far and Away a fost lansat la doi ani după Zilele tunetului, în 1992, și e de departe cel mai prost film Kidman/Cruise, în mare parte pentru că tipul de siropel pentru familii al regizorului Ron Howard n-a trecut testul timpului. În plus, se desfășoară în 1892; filmele mediocre din anii '80 și '90 sunt salvate de obicei de faptul că spectatorul poate să se concentreze pe hainele ciudate și pe limbajul cool, dar, în cazul ăsta, hainele dubioase sunt costume și toată lumea are un fals accent irlandez.

Dacă Zilele tunetului e o poveste despre cum s-au combinat Kidman și Cruise, atunci Far and Away sună ca și cum cuplul ar repovesti aceeași istorie. În cazul ăsta, Cruise e un băiat catolic sărac, căruia tocmai i-a murit „taica", iar Kidman e o protesantă bogată. Îi unesc sufletul rebel și ideea că viața mai bună se găsește în America. Niciunuia nu-i place viitorul care-i așteaptă în țară, așa că fug la Boston; Nicole Kidman îi propune lui Tom Cruise să o însoțească în America, pe post de servitor.

Imediat, după, statutul lor social se inversează. Averea lui Kidman, o colecție de lingurițe de argint, e furată, iar ea se vede nevoită să se bazeze pe școala vieții lui Tom Cruise ca să se descurce. Se prefac că sunt frați și împart o cameră într-un hotel ieftin, în timp ce se străduiesc să economisească destui bani cât să se mute în Oklahoma, unde au auzit că se împarte pământ, la propriu.

Plin de tensiune sexuală, Tom Cruise se apucă de boxat prin baruri. Devine imediat cel mai bun boxeur irlandez din oraș. Din păcate, i se urcă succesul la cap. Fix când el și Kidman sunt pe punctul de a-și mărturisi unul altuia dragostea, el își lasă orgoliul să preia controlul și pierde atât o luptă importantă împotriva unui italian, cât și sprijinul politicienilor locali corupți. Cuplul e aruncat în stradă, chiar când începe o furtună de zăpadă foarte cinematografică. Pe scurt, în cele din urmă li se despart drumurile, se întâlnesc întâmplător apoi în Oklahoma, fază la care Nicole Kidman alege o viață cu Tom Cruise cel imperfect-dar-captivant, în locul existenței sigure-dar-plictitistoare pe care a avut-o odată.

Nu vezi când o cunoaște Tom Cruise prima dată pe Nicole Kidman în filmul din 1999 al lui Stanley Kubrick, Eyes Wide Shut, ultimul lor film împreună. Dacă primele două filme spun povestea întâlnirii lor, aici afli cum s-a destrămat cuplul. Începe cu un cadru cu fundul lui Kidman, urmat de o secvență în baie, în care amândoi se îmbracă pentru o petrecere elegantă, costumată, dată de unul dintre pacienții lui Cruise. (Acum el e doctor.) De la bun început (Kidman face pipi, se șterge, în timp ce Cruise se pregătește la oglindă; nu ridică privirea când îl întreabă ea cum arată), problemele sunt evidente. Atât în film, cât și-n viața reală, sunt căsătoriți de nouă ani. Ce s-a întâmplat? Cum de s-a lăsat cuplul ăsta mâncat de rutină?

În timp ce socializează la petrecere, Kidman îl vede pe Cruise cum vrăjește două tinere modele. Cruise pare să fie pe punctul de a le duce într-o cameră privată, până când gazda îi cere ajutorul, să resusciteze o prostituată care tocmai a făcut supradoză de speed. (Viețile bogaților au un substrat tenebros, chestie de care-ți dai seama singur.) Între timp, Kidman e curtată de un ungur. Îi spune că e măritată, dar el insistă să danseze. O întreabă cu ce se ocupă. E soția lui Tom Cruise. „Am fost managerul unei galerii de artă în SoHo", zie ea; a fost odată o individă, cu propriile interese și țeluri, nu doar soția lui Tom Cruise. E clar că atât Cruise cât și Kidman – și, pe bune, toată lumea din film – vor să și-o tragă cu alții.

După petrecere, Cruise și Kidman se bulănesc, în timp ce se-aude piesa aia cu „did a bad, bad thing", dar Kidman deschide ochii și se uită la cameră, într-un fel care demonstrează că e cu gândul în altă parte. Cuplul fumează iarbă în chiloți. Kidman aduce vorba de fetele la care se dădea Cruise la petrecere; Cruise, la rândul lui, întreabă de ungur. Conversația ajunge la subiectul fidelitate; Kidman se supără pe Cruise care sugerează că bărbații vor să stea de vorbă cu ea doar pentru că e bună și pentru că insinuează că el ar face sex cu alte femei, dacă n-ar fi însurat. „Iarba asta te face agresivă", zice el. „Nu!", țipă ea. „Nu e de la iarbă. E de la tine!" (Când râde isteric peste câteva clipe, ți se sugerează că are și iarba rolul ei, cu siguranță.)

„De ce n-ai fost niciodată gelos?", întreabă ea. El îi spune că e din cauză c-a știut că ea n-ar face nimic ca să pună în pericol relația. După ce-și revine din altă repriză de râs isteric, ea îi spune lui Tom despre un marinar pe care l-a văzut când erau în vacanță și cu care s-a gândit să-l înșele. „Dacă m-ar fi vrut, chiar și pentru o singură noapte, eram gata să renunț la tot. La tine. La tot viitorul meu de căcat. La tot." Distras de cariera lui pe cai mari, Tom Cruise ajunge, în jargonul de azi, încornorat de Nicole Kidman, un marinar oarecare și de Stanley Kubrick. (Mulți au speculat că Kubrick a făcut filmul ca să sugereze că au căsnicia pe butuci, sau chiar s-o încheie de tot. În ce-o privește, Kidman a declarat pentru Hollywood Reporter în 2012: „Lumea a crezut că faptul c-am făcut acest film a reprezentat finalul căsniciei mele, dar eu chiar cred că n-a fost… Stanley a vrut să ne folosim relația ca pe-o pe presupusă realitate.") Cruise e distrus, iar Nicole Kidman redevine vechea persoană.

Cruise dispare în noapte, numai ca să mai fie nițel umilit. Un grup de băieți făcuți îi aruncă injurii homofobe, iar el le spune că „am produs căcați care sunt mai mari decât voi." (Aici dă glas unui ecou al majorității comentariilor mass-media pe tot parcursul relației lor, precum și a unei secvențe din Zilele tunetului, în care Cruise, care are 1,70 de metri, o întreabă pe Kidman, care are 1,80 de metri, ce înălțime are). Și-o închipuie în repetate rânduri pe Kidman posedată de marinarul anonim, în culmea plăcerii. Ia o prostituată, dar nu se fute. Se duce la celebra orgie cu măști a filmului, unde e demascat și se sperie. Din nou, nu se fute, dar e posibil să provoace uciderea a doi oameni. Se întoarce acasă și o trezește pe Kidman dintr-un coșmar în care făcea sex, mai întâi cu marinarul, iar apoi cu „atât de mulți alți" bărbați. „Voiam să fac mișto de tine", îi zice ea plângând. Închipuie-ți că-l vezi pe Tom Cruise cum își dă seama ce se-ntâmplă cu viața lui, în timp real.

A doua zi, Cruise încearcă să-și facă ordine-n viață, dar i s-au prăbușit toate presupunerile. Încă e bântuit de imaginea cu Kidman în extaz cu ofițerul naval. Încearcă să afle dacă chiar a provocat uciderea celor doi oameni și se pare că da, dar apoi prietenul lui cel bogat îi spune că totul a fost o înscenare, ca să-l împiedice din a le investiga clubul de orgii. Tom Cruise nu știe ce să mai creadă. Oamenii pe care i-a căzut prieteni, femeia despre care-a crezut c-o să-l iubească veșnic – nimic nu mai e sigur și nu mai poate să aibă încredere în nimeni. Se întoarce acasă și-o găsește pe Kidman dormind, lângă masca pe care-a purtat-o el la petrecere.

Oare chiar există cluburi de orgii pentru bogați? Parcă măștile ar încurca, totuși, la sexul cu gura. Indiferent de asta, Tom Cruise cedează. „O să-ți spun totul", plânge el. În următoarea secvență, e dimineață și-au stat de vorbă toată noaptea; se vede ușor cât e de stresant, pentru că Kidman fumează o țigară. Cruise o întreabă pe Kidman ce să facă cu relația lor. „Cred că poate-ar trebui să fim recunoscători că am supraviețuit tuturor aventurilor noastre, fie că au fost reale sau doar un vis…", zice ea. „Chestia care contează e că acum suntem treji și să sperăm c-o să rămânem așa mult vreme de-acum înainte." Tom Cruise răspunde: „Pentru totdeauna."

Am vrea ca asta să fie o poveste de dragoste aproape pierdută, dar în cele din urmă salvată. În schimb, filmul practic se termină cu Kidman care îți amintește că tot ce simți că știi e inevitabil. „Hai să nu folosim cuvântul ăla. Mă sperie."

Numai că, evident, nu știi deloc. La fel cum n-am idee dacă Tom Cruise era o persoană captivantă, dar dificilă cu care să trăiești, n-aș avea nici cum să știu dacă Kidman era deja conștientă de divorțul lor iminent, când a jucat în secvența aia. Sau dacă a fost la început atrasă de personalitatea magnetică a lui Cruise, cu zâmbetul ăla enorm și păr care te roagă, practic, să-l ciufulești. Aș putea să-ncerc să aflu ce s-a-ntâmplat, de fapt, dar nu-mi pasă atât de mult. În plus, se știe că nu poți să pui nicio bază pe bârfele despre celebrități. Aș avea încredere doar în poveștile care-mi spun ceea ce cred deja.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre actori:
De ce își inventează vedetele relații false
Ce-am învățat după ce-am lucrat la cele mai penibile tabloide
Am vorbit cu tipul care vinde casete porno cu vedete