De ce nu o să vină Al Treilea Război Mondial în 2017, deși toate semnele arată că nu vom scăpa

Dacă obișnuiești să stai foarte mult pe Facebook sau pe site-uri mai mult sau mai puțin dubioase, atunci subiectul ăsta îți va fi foarte familiar: „Când o să izbucnească cel de-Al Treilea Război Mondial?". Mulți erau ferm convinși că au și găsit un răspuns la întrebare, pe la finalul lui decembrie, când a fost asasinat ambasadorul Rusiei în Turcia, pentru că, nu-i așa, ce mult seamănă atentatul ăsta cu cel de la Sarajevo din 1914, care a declanșat Primul Război Mondial!

În realitate, nu e nicio legătură între cele două evenimente, dar asta nu înseamnă că, în general, întrebarea asta nu e legitimă. O grămadă de analiști militari, experți, politicieni, toți sănătoși la cap, se întreabă dacă nu cumva frământările și conflictele prin care trece acum omenirea vor duce la o nouă conflagrație mondială. Da, întrebarea există și, chiar dacă nu sunt adeptul teoriei conspirației, am să încerc să-ți răspund la întrebarea la care nici Nostradamus n-a reușit să o facă.

Națiunile încep războaie chiar și atunci când legăturile comerciale sunt strânse. În 1914, izbucnirea unui război mondial în Europa părea la fel de improbabilă ca și azi. A existat atunci un scriitor de succes, Norman Angell, care a luat premiul Nobel pentru Pace, și care, în 1913, scria o carte rămasă celebră: The Great Illusion. În cartea asta, Angell demonstra cu argumente beton că izbucnirea unui război între puterile europene ar fi un lucru fără sens, datorită legăturilor comerciale strânse care existau atunci în lume.

Un an mai târziu, Europa intra într-o perioadă de sălbăticie extremă, care a durat până în 1945 și care a dus la moartea a aproximativ o sută de milioane de oameni. E vorba de cele două războaie mondiale, cu tot ce au însemnat ele pentru omenire. Exemplul ăsta nu vrea să-ți arate că profeții de la începutul secolului XIX erau praf, ci că globalizarea și interesele economice între țările lumii nu exclud varianta unui conflict armat de proporții.

Astăzi, analistul George Friedman - fondatorul și fostul președinte al Stratfor (asta e una dintre cele mai șmechere agenții private de informații din lume) - este unul dintre oamenii care vorbesc cel mai des despre Al Treilea Război Mondial.

În cartea Puncte de presiune. Despre viitoarea criză din Europa, analistul încearcă să prevadă viitorul prin exemplele trecutului. Nu se pretinde Baba Vanga în materie de război, dar, pe scurt, teoria lui arată că pacea europeană de după 1945 nu a fost meritul europenilor, ci al americanilor și sovieticilor, care s-au ținut reciproc în șah, în ceea ce s-a numit Războiul Rece. Un alt motiv al păcii din ultimii ani a fost relativa prosperitate din Uniunea Europeană, pe ideea că, dacă țările o duc bine, nu au niciun motiv să se războiască. În aceste condiții, Friedman vede astăzi că cei doi piloni care au menținut pacea europeană nu prea mai sunt de actualitate.

Americanii nu mai au interesul să fie atât de prezenți în Europa, rușii avansează din Est - vezi ce a pățit Ucraina - iar prosperitatea europeană a rămas în multe țări doar o amintire. În plus, neînțelegerile din interiorul UE au ajuns atât de mari, încât te întrebi dacă destrămarea UE nu e doar o chestiune de timp. Mai ales după Brexit.

Fondatorul de la Stratfor arată cu degetul, în principal, spre Rusia ca pericolul numărul unu pentru o Europă slabă și prost înarmată. Și nu este singurul care crede asta. În urmă cu două luni, revista Foreign Policy publica o analiză în care explica cum ar putea fi tentat Putin să invadeze Letonia, tot pentru a-și extinde spațiul de influență spre vest, după ce a făcut același lucru cu Ucraina. Doar că țara asta baltică e membră NATO și-ar atrage intervenția celorlalte state NATO, potrivit tratatului alianței. Iar de aici până la un Al Treilea Război mondial n-ar mai fi decât un pas.

Alții indică Siria ca locul din care poate izbucni viitorul conflict mondial. Vezi și divergențele imense de opinie dintre Rusia și SUA pe tema viitorului acestei țări, după terminarea războiului.

Oricum ar fi, Putin întreține o propagandă care vorbește despre iminența unui război mondial, dar aici trebuie să știi să faci distincția între )ce înseamnă propaganda și realitate.

Ca să înțeleg mai multe despre subiectul ăsta, am stat de vorbă și cu Claudiu Degeratu, expert în securitate națională și internațională și care, în perioada 2006-2009, a fost șef al Secțiunii de Apărare din cadrul Delegației Permanente a României la NATO, Bruxelles.

VICE: George Friedman spune că în fiecare secol a existat război, deci nu se poate să nu fie unul și în secolul 21. Ce părere aveți?
Claudiu Degeratu: Nu trebuie să dăm totul pe istorie. Ce este foarte clar e că, dacă va fi Al Treilea Război Mondial, nu va semăna deloc cu Al Doilea Război Mondial. De exemplu, în războiul din Afganistan a fost o mobilizare de forțe și țări mai mare decât în Al Doilea Război Mondial. A fost și mai lung. Totuși, nu a semnănat cu cel de-Al Doilea Război Mondial.

Poate fi Ucraina punctul de începere a unui război mondial?
Ucraina are, în acest moment, profilul unei Iugoslavii. Este un stat fragil, unde există un clivaj mare între populații. Dar cu toate astea, nu cred că va fi punctul de pornire. Dacă vorbim de Europa, poate țările baltice ar fi un astfel de punct. Alte puncte sensibile sunt în partea de sud a zonei euroatlantice. De exemplu ce s-a întâmplat în Muntenegru, încercarea de asasinare a premierului. Muntenegru este în NATO, dar este un aliat subminat puternic de Federația Rusă. O eventuală agresiune rusă ar avea un impact mult mai mare când e vorba de un aliat din zona NATO, UE. Ucraina nu e membră NATO, dar țările baltice ar fi un motiv de război foarte sensibil, apoi țările din sud. Orice agresiune care ar viza o țară NATO ar fi motiv de război. România spre exemplu. Este puțin probabilă o agresiune împotriva României, dar impactul ar fi foarte mare.

Cum ar arăta cel de-Al Treilea Război Mondial, dacă ar începe așa ceva?
Nu cred că ar fi unul convențional, mai degrabă ar cuprinde o componentă puternică informațională / cibernetică. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Germania (furtul bazei de date a Parlamentului german) sau în SUA, în timpul campaniei electorale. Moscova duce în acest moment un război informațional. Asta este o dimensiune nouă a războiului.

Care ar fi țările cu cea mai mare probabilitate să declanșeze un război mondial?
Rusia și China. Dacă ar fi vorba de un conflict convențional, atunci ar fi China care ar interveni în zona Pacific. Rusia are mai degrabă tentația unui război subconvențional, cum se numește acum (atacuri cibernetice, propagandă). China ar prefera o expansiune militară. În rest, nu cred că este o altă țară care ar putea declanșa un război.

De ce credeți că ar putea izbucni un conflict acolo?
China încearcă să se promoveze ca cel mai important actor din Pacific. Orice decizie pe care o ia este în oglindă cu prezența militară americană acolo. De ce se înarmează chinezii? Pentru că vor să aibă în regiune același impact simbolic ca americanii. Vor să se bucure de același prestigiu. China zice acum: „Și noi vă putem oferi ajutor militar și economic. Aliați-vă cu noi". Ce înseamnă, de fapt, protecția militară oferită de americani sau chinezi? Protejarea anumitor rute comerciale, ajutor în caz de nevoie, să trimită armata în caz de conflict etc.

Și de unde ar putea apărea conflictul între americani și chinezi?
Unele state vor încerca să trateze și cu americanii, și cu chinezii. Cum ar fi indonezienii, filipinezii, care se vor orienta în funcție de cum arată balanța militară dintre cele două puteri. Administrația Obama a încercat să combine oferta militară cu una economică. Dar Obama nu s-a băgat în politica internă a statelor respective. Trump a criticat însă acordul economic cu țările din Asia-Pacific și a spus că, din cauza lui, locurile de muncă se duc în Asia, în loc să rămână în SUA.

Alegerea lui Trump ca președinte al SUA crește sau scade riscul izbucnirii unui conflict mondial?
Cred că îl crește. Trump este o combinație între pragmatismul, tentația omului de afaceri de a negocia orice, nu contează principiile, și încercarea de a evita violența, dar în sensul de a-i folosi pe alții în politicile violente. Cu Trump președinte, SUA nu vor fi pompierul de serviciu al planetei, iar alții vor avea spațiu de mișcare și decizie. Parisul, spre exemplu, va încerca să-și impună punctul de vedere în anumite probleme, însă Franța a fost foarte agresivă cu regimul sirian, spre deosebire de Obama, care a căutat o cale pașnică.

Trump ar prefera ca cei din Orientul Mijlociu să-și rezolve singuri problemele: „Nu-i cunosc, nu mă bag, lasă-i să-și rezolve singuri problemele". La fel, noul președinte american ales păstrează o oarecare distanță și față de Europa.

Ultimele evoluții ale războiului din Siria cresc sau scad pericolul unui război mondial?
Eu cred că în Siria a mai scăzut tensiunea, se intră într-o perioadă de negociere în care vor fi implicate multe părți: Franța, Rusia, SUA, Israelul, țările arabe. Am văzut că și kurzii din nordul Siriei cer alegeri, vor o zonă de autonomie. Cred că în Siria procesul politic este déjà început. Dacă se intră în zona asta de negociere, crește și rolul Rusiei pe alte subiecte. Rusia a devenit un garant în Siria, ăsta a fost și obiectivul ei. Să obțină un avantaj la negocoierile cu americanii pe alte subiecte, balanța nucleară etc.

Dacă mergem în acest scenariu al unui război mondial, când ar putea izbucni acesta? În 2017?
E puțin probabil să fie vreun război în 2017. Anul ăsta sunt multe procese electorale în Europa. Și în Rusia 2017 este an preelectoral, Putin are alegeri în 2018. Dar altul este riscul pentru anul ăsta. Accentuarea crizei în Uniunea Europeană. Dacă se ajunge la o criză complexă, cum ar fi de exemplu un efect de domino al Brexit, adică și alte țări importante să vrea să iasă din UE sau venirea la putere a unor radicali/ populiști, nici nu ar mai fi nevoie de război. Efectele negative ar fi similare unui război.