Dacă urinezi prea des înseamnă că ai o problemă?

Se poate să fi fost a treia oară când te-ai oprit la benzinărie pe drumul spre ai tăi care durează două ore. Sau poate de patru ori în timpul zborului când te-ai întors către femeia enervantă de pe scaunul din margine și ai rugat-o să lase cartea, să se ridice și să te lase să treci. Sau poate când nu te-ai mai putut abține în timpul bătăliei din Avengers: Infinity War și te-ai furișat în baia de la cinematograf. La un moment dat, s-ar putea să te fi întrebat: Când anume devine urinarea frecventă nu doar enervantă, dar un semn al unei probleme medicale?

Răspunsurile pot fi surprinzător de greu de găsit. Unii dintre experții de top din domeniul incontinenței – asta fiind lipsa controlului voluntar asupra urinării sau defecării – se chinuie să definească ceea ce se numește vezică hiperactivă (OAB).

În 2002, Societatea Internațională a Continenței a dat definiția: „urgența, cu sau fără incontinență, de obicei cu frecvență și nicturie, în absența unei infecții sau a altor etiologii dovedite” – însemnând necesitatea de a urina, cu sau fără pierderea controlului, de obicei frecvent și noaptea, fără allte simptome medicale.

Această definiție totusi, nu este exactă pentru câte pauze de toaletă sunt prea multe. Pragul dintre urinările multe și să ai OAB e trecut în momentul în care urinările frecvente, nevoile bruște sau incapacitatea de a te „abține” cauzează suferință.

„Vezică hiperactivă este un diagnostic vag”, spune Thomas Chi, profesor asociat la Universitatea California din San Francisco, la departamentul de urologie. „Ce te deranjează pe tine s-ar putea să nu mă deranjeze pe mine. Unii oameni s-ar putea duce la baie de 40 de ori pe zi înainte să devină o problemă și alții s-ar putea duce o dată la două ore.”

Pe lângă faptul de a fi vagă, definiția curentă nu include și scurgerile, un tip de incontinență în care urina este eliberată brusc și fără necesitate vizibilă sau premergătoare, un disconfort care este majoritar exclusiv feminin.

„Majoritatea femeilor vor recunoaște că au incontinentă la stres, niște scurgeri”, spune Una Lee, un urolog și cercetător la Centrul Medical Virginia Mason din Bellevue, Washington. Se întâmplă adesea în timpul antrenamentelor și câteodată au „tendința să creadă că este o parte naturală a (efectelor de după) nașterii sau îmbătrânirii”. Omisiunea lasă o formă foarte comună de incontinență în afara radarului urologilor, ceea ce duce la o definiție care depinde de gen.

Pentru motivele astea, Societatea Internațională a Continenței a luat în considerare revizuirea definiției de câteva ori, ținând conferințe cu titluri ca: „Avem nevoie de o nouă definiție a sindromului vezicii hiperactive?” (Până acum definiția rămâne.)

Lee și-a întrebat colegii despre definiția lejeră a unei vezici hiperactive. A realizat că opiniile veneau în mare în patru categorii: Actuala definiție de OAB este adecvată; este mai degrabă o constelație de simptome decât o tulburare; definiția OAB ar trebui să fie extinsă ca să includă frica de scurgeri; OAB este „un termen de marketing”, o modalitate prin care să faci telespectatorii să întrebe doctorul despre medicamente precum Detrol sau Vesicare. La o conferință ICS, urologul Richard Millard, de la Universitatea New South Wales, a mers atât de departe încât să întrebe: „Este OAB o tactică de marketing sau o tulburare reală?”

O problemă cu determinarea a ceea ce e anormal pentru vezică este lipsa de claritate asupra ce e normal. Nu există un număr acceptat de urinări pe zi. Chi estimează că undeva la șase ori pe zi sau la fiecare trei sau patru ore, în timpul în care ești treaz, dar „există multă variație a normalului”, spune el.

Există niște factori de consum și al stilului de viață care ar putea face ca o vezică normală să pară hiperactivă. Bineînțeles că oamenii care beau în neștire apă, Gatorade sau alt lichid, urinează mai des. Și există și iritanți ai vezicii în dietele oamenilor, spune Chi, inclusiv cafeina și mâncărurile care sunt iuți sau acide.

Unele medicamente pot de asemenea să cauzeze urinare mai frecventă. „Observăm asta cu Adderall”, spune Jamin Brahmbhatt, un urolog și profesor asistent la Colegiul Medical al Universității Florida Centrală. Orice îți accelerează metabolimul te va face să urinezi mai mult.”

Și stările emoționale negative agravează sistemul urinar. Un studiu din 2015 pe pacienții cu OAB de la Școala Medicală Washington a descoperit că aveau simptome mai dese de incontinență urinară în timpul perioadelor de stres. Același grup de la Washington a publicat un alt studiu în care 30 la sută dintre pacienții cu OAB intervievați au raportat traumă sexuală infantilă.

La persoana normală fără OAB, acumularea de stres poate cauza urinare frecventă. „Neuronii care sunt responsabili cu mersul la baie sunt complecși”, spune Chi, „și se leagă de alte mecanisme neurologice”. Deci problemele urinare pot fi parțial datorate obiceiurilor de consum sau stării psihologice – sau ar putea fi semnele a ceva mai mult. Vezica hiperactivă este un simptom al diverselor tulburări, inclusiv scleroză multiplă, diabet, infecții acute ale tractului urinar, tumori și pietre la vezică și o prostată mărită.

Există probleme de conștientizare publică ce împiedică oamenii să vadă un doctor care ar putea diagnostica una dintre aceste condiții de la simptomul inițial de vezică hiperactivă, spune Brahmbhatt. Oamenii au tendința să nu vadă urinarea frecventă sau urgența ca pe condiții medicale, le este rușine să vorbească despre ele, sau și-au ajustat stilul de viață la un punct în care nu realizează că este extrem.

„Vorbesc cu oameni care nu se pot abține și se duc la baie de 20 de ori pe zi”, spune Brahmbhatt. „Nu realizează că asta nu este normal.” Incontinența nu este numai o problemă medicală când este un semn al unei probleme de fond. „În unele cazuri, vezica pur și simplu este hiperactivă”, spune Brahmbhatt. „Există tratamente pentru asta. Oricare ar fi problema, ar trebui să te testezi.” În funcție de severitate, tratamentele pot varia de la medicație la terapie fizică, operație, schimbări în stilul de viață și tehnici de administrare psihică.

Pentru vezica hiperactivă, Lee recomandă exerciții pelviene și tehnici de distragere ca să ajute pacientul până ajunge la baia disponibilă când îl apucă nevoia. „Numără de la 100 din trei în trei, identifică toate obiectele din cameră care sunt albastre, vizualizeazaă un loc de vacanță sau cântă un cântec”, spune ea „Vezica trebuie să învețe că în control este creierul.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.