Toate știrile absurde din 2018, care ți-au amintit că trăiești în România

Nu știu dacă te-ai prins, dar trăim într-un colț de continent binecuvântat de un zeu omnipotent și omniprezent al absurdului. În cele mai multe zile ale anului, ar trebui să plângi că ministrul Cercetării crede mai degrabă în teoria lumilor paralele decât în evoluționismul lui Darwin. Dar întreabă-te unde am ajunge fără râs, într-o țară în care oamenii vii se luptă cu autoritățile în instanțe pentru că s-au văzut declarați morți din inepția unor funcționari cu buzunare largi. Sau ce te-ai face fără haz de necaz, când primarii fură chiar și la workshop-uri anticorupție, iar politicienii trăiesc într-o lume paralelă cu asasini cazați la Hilton Palace?

Ca să-ți fac mai ușoară incursiunea în inepția neamului românesc, am făcut o listă cu cele mai absurde știri din 2018. Asta-i de tipărit și de recitat cu o voce patetică la următorul Centenar. Nu de alta, dar e mai bine pentru conștiința națională ca strănepoții să știe exact cu ce-și mâncau zilele vajnicii lor străbuni.

Nu suntem campioni la multe lucruri și poate că de aici vine și obsesia națională pentru olimpici, deși România are cei mai puțini elevi cu performanțe din UE. Da’ măcar conducem detașat în topul țărilor cu cele mai multe veceuri în fundul curții. Asta pentru că aproape 30% din români nu au acces la toalete moderne, dar noi tot ne mirăm când anul școlar începe cu o mână de var aruncată peste găurile săpate în pământ pentru preșcolarii din Cucuieți.

Așa că, nu-i deloc surprinzător că un primar a mers să taie panglica tricoloră la noua toaletă a unei școli gimnaziale din Piatra Neamț. După ce a făcut asta cu zâmbetul pe buze, a inspectat personal fiecare closet și apoi s-a mândrit cu reușita administrației locale pe Facebook. Desigur că nemțenii au râs copios, în loc să-i mulțumească primarului că măcar a inaugurat o toaletă modernă și nu un veceu în fundul curții, așa cum există în peste 2 400 de școli din România.

Apoi, nu toți primarii se încumetă la asemenea investiții pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Un ales local a încercat să fie ceva mai pregătit pentru noul an școlar. Așa că a spoit toaletele din fundul curții cu o mână de var și a montat grilaje metalice peste găuri, că prea picau puștanii în fosa septică a școlii din comuna gorjeană Plopșoru.

În vreme ce elevii stau cu pantalonii în vine la -20 de grade, o toaletă publică costă 50 de mii de euro în Constanța. O altă toaletă de 30 de mii de euro stă închisă în Iași, pentru că autoritățile au rămas fără dezinfectant. Noroc că nu ne trebuie vreo soluție pentru veceurile care zac în fundul curții în 30% din gospodăriile din România.

Se întâmplă și lucruri bune în sistemul sanitar, când nu mor arși din cauza infecțiilor nosocomiale. De exemplu, anul ăsta s-a schimbat lampa din sala de nașteri a maternității din Arad. Au zis și arădenii că parcă nu merge să aduci pe lume bebeluși sub lumina unei lămpi care împlinise 80 de ani. Așa că autoritățile s-au pus pe treabă și au cerut bani de la societatea civilă. Măcar se face ceva pe banii templierilor în România, pentru că ei au finanțat această măreață investiție.

Și pentru că tot vorbesc de maternitate, acolo au ajuns și morții din Botoșani. Dacă nu înțelegi cum s-au amestecat morții cu nou-născuții, e simplu. S-au stricat frigiderele de la Morgă.

În timp ce arădenii au renunțat la tehnologia de acum un veac, ieșenii s-au gândit să redescopere trecutul, că oricum e an centenar. Așa că, au pus caii la căruță și au reușit să deszăpezească o ambulanță rămasă blocată în troiene chiar în curtea Institutului de Psihiatrie Socola, de la marginea Iașului.

Da’ atunci când din medicina tradițională se fură bani cu roaba, un primar vizionar dă o șansă medicinei alternative. Este vorba de primarul din Valea Lupului (județul Iași), care și-a invitat consătenii la o analiză gratuită a organismului prin biorezonanță. Desigur, viziunea pentru trecut și viitor sălășuiește numai în județul Iași.

Atunci când nu te omoară spitalele, o face birocrația, chiar dacă te încăpățânezi să fii viu. I s-a întâmplat unui bârlădean, întors după 19 ani în țară pentru a se trezi că-i considerat mort de autoritățile din România.

Adevărat că omul nu mai dăduse vreun semn de viață din 1999 și muncea la negru de ani buni în Turcia. Oricum, epopeea s-a terminat cu două procese, că la prima încercare justiția a refuzat să-l scape de moarte, deși omul părea foarte viu chiar și pentru Judecătoria Bârlad.

Dacă ai impresia că asta-i o întâmplare, Ion Faraon s-a trezit și el declarat mort în Arad. Asta chiar dacă nu mai trecuse de vreo 40 de ani prin Banat. Doar că Faraon nu s-a consumat și, după confruntarea dură cu certificatul de deces, s-a întors la treabă, că își renova casa din comuna Valu lui Traian.

În timp ce viii sunt trecuți la morți, o ieșeancă a reușit să fie declarată moartă de două ori într-o perioadă de 21 de ani. Prima oară, polițiștii au găsit un cadavru necunoscut și l-au identificat greșit. Femeia a trăit încă două decenii și a primit pensie. Moartă ori vie, astea sunt doar detalii mărunte în România.

În același județ al absurdului, judecătorii au decis să-i înapoieze permisul și jumătate din amendă unui ieșean. Singura problemă, șoferul era mort de vreo cinci luni. Da’ măcar va putea să facă drifturi pe lângă Petru și Pavel.

Nici dacă mori de-a dreptul nu scapi de probleme, dar scapă alții de tine. Într-un an, angajații de la pompe funebre au reușit să piardă două coșciuge în intersecții. Prima dată s-a întâmplat în februarie, în Arad, iar situația s-a repetat câteva luni mai târziu, în Constanța. Nu știu de ce, dar pe mine deja mă trece gândul să emigrez, ca să nu mă trezesc moartă și pierdută în vreo intersecție din România.

În 2018, românii încă dau cu ciocanu în obuze, ca să vadă dacă explodează. Serios, oameni mor în fiecare an pentru că încearcă să sudeze obuze încărcate cu explozibili, chiar dacă știu că ar putea bubui. Și nici nu știu dacă e tragic sau e o imagine perfectă a absurdului din România.

Un ieșean a trăit timp de patru decenii fără teamă de explozibil. El și-a tasat pământul din bătătură cu un obuz. Pe al doilea l-a ținut în șopron și l-a donat unui vecin, care a prins drag de unealta ingenioasă. Toată povestea s-a terminat cu fierarul satului, care a pus aparatul de sudat pe obuz și s-au făcut împreună bucăți. Cei doi vecini au primit în 2018 închisoare cu suspendare și muncă în folosul comunității, pe care, sper eu, nu o vor face dezgropând alte obuze din al Doilea Război Mondial.

Două luni mai târziu, niște muncitori care tăiau lemne au găsit un alt obuz, într-o pădure din Bacău. Ca orice oameni mânați de curiozitate, și ei au dat cu ciocanul în proiectil. Unul a murit, iar celălalt a rămas fără ambele mâini. Mă aștept ca obsesia națională pentru obuz să îți aducă povești asemănătoare și în 2019.

Într-o țară mânată de atât absurd, poate te-ai gândit să te îndrepți spre spiritualitate. Da’ nici aici lucrurile nu sunt mai breze. Spun asta, pentru că ultimul an ne-a adus un călugăr blocat timp de două ore pe un bac, în mijlocul Mureșului.

Desigur că trimisul Domnului avea la el un telefon mobil, dar s-a gândit că nu-i cazul să deranjeze pe cineva la 112. În schimb, și-a chemat un prieten în ajutor, dar și ăla era prins cu treburi, la Arad. Așa că, în lipsă de alte alternative, călugărul s-a pus pe urlat. Surprinzător, ceilalți monahi de la mănăstirea din apropiere i-au auzit strigătele disperate, dar l-au lăsat în voia lui Dumnezeu. Noroc că ăla de sus a trimis un păstor în cale, care s-a îndurat să sune la Pompieri.

Totuși, marele lui ghinion era că nu trăia în Ploiești sau Câmpina. Zic asta, pentru că prahovenii au băut anul ăsta agheasmă direct de la robinet, după ce un preot a sfințit de Bobotează uzina de apă de la barajul Paltinul. Nu știu dacă sfințenia are termen de expirare, dar sper că ține măcar până la următoarea Bobotează.

Și pentru că preoții dau semne de adaptare la noua epocă a vitezei, a apărut și un tonomat pentru lumânări și tămâie, lângă o biserică din Câmpina. Ideea aparține parohului, care a rezolvat problema programului scurt de la magazinul cu lumânări al bisericii și a cumpărat un tonomat care nu-și ia liber nici măcar în ziua sfântă a Domnului.

Chiar dacă sunt deschiși la capitolul uzine de apă și tonomate cu lumânări, preoții nu arată aceleași sentimente și pentru orele de educație sexuală. BOR nu vrea ca elevii să știe ce e ăla un prezervativ, când oricum se masturbează pe sub bănci, pentru că „nu trebuie să absolvim cursuri de kamasutra ca să fim oameni normali”. Ori asta crede că se întâmplă purtătorul de cuvânt al Preafericitului, Vasile Bănescu.

După atâția ani de groaznică incertitudine, românii au fost chemați la urne să voteze dacă vor să aibă căsătorii între oameni și ficuși. Nu, nu asta s-a întâmplat, dar cam așa a sunat reclama de pe televiziuni plătită de PSD. Totuși, românii nu s-au lăsat sensibilizați de împreunarea cu vegetale și au preferat să stea acasă pentru a nu valida referendumul urii CpF.

BOR a încercat să te convingă că referendumul are sens, pentru că persoanele de același sex se pot căsători „dacă respectă regulile acestei instituții: să aibă cel puțin 18 ani și, evident, un partener de sex opus”. Mă bucur că înalții prelați dau semne că înțeleg ce este homosexualitatea, măcar în 2018.

Nici morții nu au scăpat de referendum. Asta pentru că un preot s-a gândit că o slujbă de înmormântare reprezintă un moment prielnic pentru o predică despre importanța votului. Da’ măcar familia îndoliată nu a trebuit să se îngrijoreze că se mută capitala județului Olt la Caracal. Pentru că ăsta a reprezentat un motiv suficient ca oltenii să stea în case la referendumul care putea să le aducă înapoi denumirea parțial corectă din punct de vedere geografic de Romanați.

Chiar dacă nu i-ai văzut prea mult la referendum, primarii de provincie ți-au umplut viața în 2018. Un edil dâmbovițean s-a declarat singur cetățean de onoare și apoi a plâns la ceremonie. Acum va avea onoarea de a participa gratuit la spectacole și manifestări, asta dacă va exista vreodată viață culturală în comuna Pietroșița.

Într-un alt capăt de țară, un primar a demisionat din funcție după ce a primit o condamnare cu suspendare pentru abuz în serviciu. Minunea a durat doar o săptămână, pentru că edilul s-a emoționat de „tristețea purtată în tăcere” de cetățenii comunei Ogrezeni, județul Botoșani.

Totuși, se întâmplă și lucruri bune în primăriile din provincie. Ansamblul Doina Bascovului a reușit să bată Zestrea Budureștii și Doina Carcinovului cu ajutorul angajaților de la primăria Bascov. Oamenii s-au mobilizat și au trimis 60 de mii de SMS-uri de pe telefoanele de serviciu, care au costat doar vreo patru mii de euro din bugetul local al comunei Bascov.

Nu știu ce-ți dorești de la anul nou, dar eu sper să-ți aducă tot cam atâta absurditate ca în 2018, ca să uiți că unii visează la dictatură în România.