Ce spune băutura ta preferată despre tine

Cele două lucruri care îmi plac cel mai mult la jobul de barman sunt: a) faptul că pot bea Zubrówka la muncă fără se se îngrijoreze nimeni și b) faptul că am ajuns să înțeleg în profunzime condiția umană.

Dacă vrei să înțelegi cum funcționează oamenii, pe cine ar trebui să întrebi? Un doctor? Un preot? Pe Dumnezeu? Nu. Întrebi un barman. Noi te vedem în cele mai vulnerabile momente. Vedem cum te cerți la beție și cum încerci să-ți ascunzi groaza când realizezi că nu vrei să mai petreci nici cinci minute în compania date-ului de pe Tinder cu care te-ai întâlnit în bar. Te auzim cum îți bârfești colegii și știm cu ce partid votezi. Te cunoaștem. Așa că data viitoare când ieși la băut cu prietenii, nu uita că undeva în spate e un un barman sictirit ca mine care te judecă în tăcere.

De-a lungul anilor în care am lucrat în industrie, am dezvoltat abilitatea de a ghici personalitățile oamenilor în funcție de ce își iau de băut. Iată câteva dintre băuturile cu care merg la sigur.

O băutură pentru cei din tabăra lui Nigel Farage și a lui Alan Partridge; tipii dubioși și triști care mă roagă mereu să pun berea cu vârf, indiferent cât de perfect le-am pus-o în pahar.

În trecut, citeam newsletter-ul unei campanii care promova tipul ăsta de bere și n-o să uit niciodată un anunț care, pe de o parte, scădea prețul berii cu un leu, dar, pe de altă parte, asta însemna niște reduceri de buget care afectau cele mai vulnerabile persoane din societate, deci nu puteai spune dacă e o chestie bună sau nu.

Poate că e nedrept, dar mereu am avut boală pe consumatorii de bere nefiltrată de atunci. Dacă ești dispus să plătești mai puțin pe ceva fără să-ți pese că le faci rău altora prin asta, probabil ești o persoană demnă de dispreț.

E 2019, dragă.

Odată, am încercat să insult un băutor de whiskey și i-am zis că scotch-ul lui preferat avea gust de noroi. Imaginează-ți cât m-am enervat când mi-a aruncat o privire tâmpă și mi-a zis: „Păi evident că… are gust de noroi”. Cum poate să-ți placă o băutură când până și cei mai înrăiți fani ai ei recunosc că are gust de noroi?

Fanii enervanți ai whiskey-ului vin sub multe forme (toate masculine, n-am nimic cu femeile care beau whiskey). Băiatul rău și intelectual care citează din Bukowski, maniacul Reddit care li se adresează oamenilor cu „domnule”, iar în Scoția, tânărul patriot care spune în gura mare că preferă folclorul tradițional decât muzica de club. Factorul comun care îi unește pe toți e dorința de întoarcere la o formă mai sofisticată – și, în mare parte, imaginară – de masculinitate.

Ca și cum toți băutorii de whiskey s-ar fi uitat la serialul Mad Man și ar fi rămas cu ideea că Don Draper e un tip mișto.

Ai nevoie de un nivel înalt de disciplină ca să bei asta. E o băutură care n-are nicio aromă deosebită și nici calorii, deci e aproape ca și cum te-ai îmbăta fără să bei. Simt un amestec de respect și teamă pentru persoanele care o comandă.

Îmi amintesc o perioadă din viața mea, de prin 2010, când cârciumile au început să bage beri artizanale și toată lumea o luase razna. Era un paradis să lucrezi, pe atunci, într-un bistro sau un bar! Zece ani mai târziu, revoluția berii artizanale a eșuat, cum se întâmplă adesea cu revoluțiile. Idealurile utopice ale berarilor independenți s-au pierdut pe drum, printre glume proaste și campanii de marketing transfobe. De curând, berăria Beavertown și-a vândut acțiunile companiei Heineken, lucru care i-a indignat pe unii dintre cei mai plictisitori oameni pe care îi cunosc (știu asta pentru că m-au bătut la cap cu prostia asta ore în șir). Visul rebel și transgresiv s-a încheiat.

Ce mai înseamnă acum să bei bere artizanală? Mai nimic. Mai toți hipsterii dau câțiva lei în plus ca să bea o bere numită după cartierul în care locuiesc. Treaba asta vine la pachet cu o dorință sinceră de a susține afacerile locale, ceea ce e simpatic, chiar dacă nu va distruge capitalismul. E ok să bei bere artizanală atâta timp cât nu încerci să-mi povestești mie despre asta.

Băutura mea preferată, care se întâmplă să fie și cea mai cool. Pură coincidență. Sofisticată și delicioasă. Îți potolește setea și te înviorează. O beau doar legendele.

E o băutură atât de populară încât e greu să faci mișto de cineva că o bea. Dar am observat o tendință interesantă la mine și la prietenii mei: se poartă de parcă berea asta ar fi o insignă a autenticității. Evident, încercarea disperată de a respinge snobismul se poate transforma, până la urmă, tot într-un soi de snobism.

Poate că, pentru mine, ca tip gay, e o încercare de a părea mai masculin. Sau poate că suntem prea săraci să ne permitem altceva, așa că am fetișizat berea ieftină. E complicat. Am rugat un prieten să-mi explice de ce alege mereu berea obișnuită și mi-a zis așa: „Nu pot spune că nu-mi place berea artizanală. Am băut chiar aseară. Dar n-am găsit ceva mai bun pe lume decât o halbă de Stella proaspătă. Îmi place simplitatea, culoarea, spuma și faptul că spune despre tine că, deși ești îmbrăcat fițos și duci o conversație enervantă pe un subiect pretențios, ești totuși un tip normal. Îmi oferă un confort deosebit treaba asta.”

Ce bou.

Probabil că ai un prosopel de bucătărie cu flori pe care scrie „Nu vorbi cu mine până nu mi-am băut ginul de dimineață!” sau ceva similar care sugerează că ești un alcoolic din clasa de mijloc. Dar poate că nu. Recent, am văzut tot mai puține referințe la gin pe aplicațiile de dating, ceea ce sugerează că au trecut vremurile în care oamenii foloseau ginul ca substitut pentru personalitate. Totuși, ginul tonic a devenit, pe lângă bere, băutura standard pe care oamenii o comandă la bar deși are un gust scârbos. Cred că e atât de popular încât nu mai înseamnă nimic. Dacă e băutura ta preferată, nu spune nimic despre tine. Mă uit la tine și văd un vid.

A, și probabil lucrezi în resurse umane.

Vinul natural e pe val. Deja a înlocuit berea artizanală în glumele despre hipsteri.

Vinul natural e produs de vinării mici și independente, în cantități mai reduse decât vinul obișnuit. Asta îl face atrăgător pentru persoanele care vor să consume alcool în mod etic și să se distingă de restul prostimii. Dacă ești genul ăla de persoană, probabil ești un arhitect de 33 de ani îmbrăcat din magazine vintage care are abonament la o revistă de design interior. Te urăsc și mă scoate din minți faptul că visez să mă căsătoresc cu tine într-o zi.

L-am rugat pe fostul meu iubit, care e expert în vinuri, să-mi explice atracția pentru vinul natural. Inițial a ezitat, dar până la urmă mi-a zis: „Îmi place pentru că e mai bun decât vinul de la supermarket. Ți-am zis pe înțelesul tău”. :(

Zilele trecute, ți-am văzut iubitul îmbrăcat într-un tricou cool pe care scria: „Oamenii buni beau bere bună”. Uneori e adevărat, dar și oamenii răi beau bere bună și viceversa. Așa că, alcoolul pe care îl bea o persoană poate nu e cea mai bună metodă de a-i eticheta personalitatea. Cu alte cuvinte, băutura ta preferată nu spune ceva despre tine decât dacă ții tu neapărat, iar asta te face enervant, și nu faptul că bei gin sau bere.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.