Ce se întâmplă cu corpul tău când ești gripat

În fiecare an, în Statele Unite se infectează cu un virus gripal între cinci și douăzeci de procente din populație. Aproximativ două sute de mii dintre aceste persoane sunt internate în spital și cam cincizeci de mii dintre ele mor. Persoanele cu vârste peste 65 de ani sunt foarte sensibile la infectarea cu virusul gripei, pentru că sistemul imunitar slăbește odată cu îmbătrânirea. În plus, ele prezintă riscuri mai mari să rămână cu probleme pe termen lung de pe urma lui, mai ales dacă sunt internate în spital.

Cu toții știm că gripa include febră, tuse, dureri în gât, dureri musculare, migrene și oboseală. Dar ce cauzează tot haosul ăsta? Ce se întâmplă în corpul tău când acesta se luptă cu gripa?

Sunt cercetător în imunologie la Universitatea de Medicină Connecticut, iar laboratorul meu e specializat în felul în care gripa afectează corpul și cum combate corpul virusul. E interesant de notat că multe dintre reacțiile de apărare ale corpului cauzează multe dintre simptomele asociate cu gripa.

Virusul gripei cauzează o infecție a tractului respirator sau a nasului, a gâtului și a plămânilor. Virusul e inhalat sau transmis, de obicei prin intermediul degetelor, în membranele mucoase ale gurii, nasului sau ochilor. Apoi circulă în jos pe tractul respirator și se lipește de celulele epiteliale care căptușesc plămânii prin intermediul unor molecule specifice de la suprafața celulelor. Odată pătrunse în celule, virusul distruge aparatul producător de proteine al celulei și generează propriile proteine virale, dând naștere mai multor particule virale. După ce particulele astea se maturizează, sunt eliberate din celulă și invadează alte celule adiacente.

Deși acest proces afectează întrucâtva plămânii, majoritatea simptomelor de gripă sunt cauzate de reacțiile sistemului imunitar la virus. Reacția imunitară inițială implică celulele din sistemul imunitar al corpului, precum macrofagele și neutrofilele. Aceste celule trimite receptori care simt prezența virusului. Aceștia dau alarma prin producerea unor molecule mici similare cu hormonii, numite citokine și chemokine. Acestea anunță corpul că a fost infectat.

Citokinele orchestrează alți componenți ai sistemului imunitar ca să lupte adecvat împotriva virusului invadator, iar chemokinele conduc acești componenți la locul infecției. Unul dintre tipurile de celule chemate la luptă sunt limfocitele T, un tip de celulă albă care luptă împotriva infecțiilor. Uneori, acestea sunt numite chiar celule-soldat. Când celulele T recunosc proteinele virusului gripal, încep să se înmulțească în nodulii limfatici din gât și plămâni, ceea ce duce la inflamații și dureri ai nodulilor.

După câteva zile, aceste limfocite T se mută în plămâni și încep să ucidă celulele infectate de virus. Acest proces, similar bronșitei, le dăunează mult plămânilor și îngreunează respirația. În plus, acumularea de mucus în plămâni, ca rezultat al acestei reacții imunitare la infecție, provoacă tusea, cu scopul de a curăța căile aeriene. În mod normal, aceste daune cauzate de celulele T în plămâni sunt reversibile la o persoană sănătoasă, dar, atunci când avansează, pot provoca moartea.

Buna funcționare a celulelor T e esențială pentru curățarea eficientă a virusului din plămâni. Când funcțiile celulelor T slăbesc, din cauza vârstei sau a anumitor medicamente, curățarea virusului e întârziată. Asta are ca rezultat prelungirea infecției și daune mai mari în plămâni. Poate cauza și complicații, inclusiv pneumonie, care poate fi letală.

Deși virusul gripal rămâne în plămâni în circumstanțe normale, simptomele gripale sunt sistemice și includ febră, migrene, oboseală și dureri musculare. Ca să combată eficient infecția, citokinele și chemokinele produse de celulele imunitare din plămâni devin sistemice – adică intră în fluxul de sânge și contribuie la aceste simptome sistemice. Când se întâmplă asta, se declanșează o grămadă de evenimente biologice complicate.

Unul dintre lucrurile care se întâmplă e că se activează Interleukina-1, un tip de citokină anti-inflamatoare. Interleukina-1 e importantă pentru dezvoltarea reacției celulelor T împotriva virusului, dar afectează și partea din hipotalamus care reglează temperatura corpului, ceea ce are ca rezultat febra și durerile de cap.

O altă citokină importantă care luptă împotriva infecțiilor gripale este „factorul de necroză tumorală alfa”. Această citokină poate avea efecte antivirale directe asupra plămânilor, iar asta e bine. Dar poate cauza și febră sau pierderea apetitului, oboseală și slăbiciune în timpul gripei sau a altor tipuri de infecții.

Cercetările noastre au mai descoperit un alt aspect al felului în care ne afectează gripa corpul. Se știe foarte bine că durerile musculare și slăbiciunea sunt simptome ale infecției gripale. Studiul nostru pe animale a descoperit că infecția cu gripă duce la creșterea expresiei genelor care degradează mușchii și o descreștere a expresiei genelor de construcție a mușchilor la cei scheletici de pe picioare.

Din punct de vedere funcțional, infecția cu gripă împiedică mersul și slăbește picioarele. La tineri, aceste efecte sunt temporare și funcțiile revin la normal după curățarea infecției din corp.

În schimb, la persoanele în vârstă, aceste efecte rămân mult mai mult timp. Din cauză că le scade stabilitatea și puterea picioarelor, bătrânii riscă mai des să cadă în timpul recuperării după gripă. Pot rămâne și cu dizabilități pe termen lung și e posibil să aibă nevoie de un baston, pentru că mobilitatea e limitată.

Cercetătorii din laboratorul meu cred că acest impact al gripei asupra mușchilor e o altă consecință netintenționată a reacției sistemului imunitar la virus. În prezent, încercăm să determinăm ce factori specifici produși în timpul reacției imunitare sunt responsabili de treaba asta și cum îi putem preveni.

Așadar, când te simți nasol și zaci în pat cu gripă, măcar știi că organismul își face treaba și luptă din greu să combată răspândirea virusului în plămâni.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.